Marea încrâncenare
Volodia Macovei
Marea întâlnire a puterilor lumii, summit-ul G20 de la Sankt Petersburg, locul unde se adună cei ce deţin aproape toată producţia mondială, are din start un scop deturnat. Şi asta, din cauza crizei siriene, care a readus tensiunile între SUA şi Rusia aproape de cele ce le doream uitate, din vremea războiului rece. Tensiunile sunt în creştere, încrâncenarea lui Barack Obama de a porni atacurile asupra Siriei fiind imposibil de domolit. Mai ales după ce Congresul i-a oferit sprijinul său, Obama nu mai acceptă altă soluţie, în afara celei militare. Încrâncenarea asta a fost adusă la Sankt Petersburg într-o ultimă încercare de a spori numărul celor care vor participa la loviturile militare împotriva Siriei. Nici vorbă de vreo posibilă concesie, în ciuda mesajelor din diverse surse care cer preşedintelui american să renunţe la fixul său războinic.
Nimeni nu mai are speranţe că decizia liderului de la Casa Albă se va schimba. Aşa că însuşi Papa Francisc a ales să se adreseze preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin, nu pentru că ar fi gazdă al summit-ului G20, ci mai ales pentru că acesta din urmă solicită renunţarea la ofensiva militară. „Este necesar să existe un angajament înnoit faţă de căutarea, cu hotărâre şi curaj, a unei soluţii paşnice, prin dialog şi negociere între părţi, care să fie susţinută în mod unanim de către comunitatea internaţională“, a transmis Papa Francisc. În acelaşi timp, emisarul special pentru Siria al Ligii Arabe şi ONU, Lakhdar Brahimi, vine în Rusia pentru a susţine organizarea unei conferinţe internaţionale privind Siria. Dar, în condiţiile în care SUA nu acceptă variante, ci doar susţinere mai largă, şi acest efort pare zadarnic.
Deocamdată, însă, din susţinerea largă pe care o spera Obama, nu a mai rămas decât suportul Franţei, Germania trecând pe aşteptare şi prudenţă.
În asemenea circumstanţe, declaraţia lui Crin Antonescu, dată la întâlnirea cu ministrul adjunct al afacerilor externe al Statului Israel, Zeev Elkin, cum că România va fi „în prima linie” în cazul în care se decide o intervenţie în Siria, mi se pare iresponsabilă şi josnică: pe cine a consultat acest Crin, atunci când a decis că trebuie să ne angajăm într-un război împotriva Siriei? Cu ce drept ne târâie acest domn într-un conflict pe care îl evită mari puteri ale lumii?
