Reportaj

Sorina Popa Sinceră să fiu, atunci când managerul Teatrului de Artă Deva, Mihai Panaitescu, mi-a povestit despre munca soţiei sale,

Spitalul veterinar Andivet din Deva este deja bine cunoscut, sau mai exact spus renumit, nu doar în judeţul Hunedoara, ci şi în judeţele limitrofe, Alba, Sibiu, Caraş-Severin şi Arad, dacă avem în vedere că mulţi posesori de animale de companie din aceste judeţe vin cu ele până aici pentru control şi tratament. Este renumit pentru complexitatea şi calitatea serviciilor medicale veterinare pe care le asigură animalelor de companie şi nu numai.

Eroul acestor rânduri este un bărbat înalt, bine construit, cu alură de sportiv. Mai exact, de rugbist. Asta-i impresia pe care o ai, la prima vedere. De fost rugbist. Fiindcă şi figura, faţa sa, are o oarecare asprime, nu este o faţă de băiat frumuşel, finuţ, gen Alain Delon, ci are o asprime de luptător, de bărbat trecut prin multe războaie în viaţă. Şi, într-un fel, chiar aşa este. Personajul acestor rânduri a avut până acum o viaţă de poveste, cu aventuri despre care majoritatea dintre noi citim doar în cărţi sau în buletinele de ştiri de la radio-TV sau din ziare.

Peştera Bolii este cu adevărat un loc de legendă, poveştile ţesute în jurul obiectivului turistic de lângă Petroşani fiind fascinante pentru vizitatori.

De mai multă vreme, Ţara Moţilor, locul unde natura te copleşeşte prin frumuseţea peisajului, este afectată de pierderea populaţiei. Gospodării întregi stau sub semnul dispariţiei, ruinate de timp şi mai ales de absenţa oamenilor. Zeci de case nelocuite sunt înghiţite de vegetaţie, odată cu ele dispărând o lume despre care în viitor riscăm să aflăm doar din cărţile de istorie.

La doi paşi de centrul Devei, pe strada Aurel Vlaicu, funcţionează un azil de bătrâni. Circa 40 de vârstnici sunt adăpostiţi în casa privată a unui medic, activitatea încadrată la „servicii rezidenţiale” fiind înscrisă pe „Asociaţia Alexandru Ciuhat”. Asta, deşi activitatea azilului a fost suspendată în urmă cu cinci ani. Cu toate astea, nici un reprezentant al vreunei autorităţi nu s-a sinchisit să verifice cum stau lucrurile aici. În municipiul Deva, în anul 2018.

Expoziţia naţională chinologică de sâmbătă, 23 septembrie, de la Deva, a adunat aproape 180 de câini din toată ţara. Dis-de-dimineaţă, posesorii de patrupede au venit pe ştrandul municipiului, acolo unde s-a ţinut evenimentul, cu toată „bucătăria” după ei, de la corturi până le mese speciale pentru toaletarea câinilor, produse de înfrumuseţare şi altele. Competiţia revine la Deva, după o pauză de 10 ani, existând dorinţa să devină o tradiţie.

În staţiunea montană Straja din Valea Jiului, nu departe de Masivul Vâlcan (1.946 m altitudine) ce face parte din Munţii

Arătam în episodul precedent cele trei categorii de femei care practică cea mai veche profesie din lume: cele care fac trotuarul, cele care îşi acostează clienţii prin cluburi şi alte localuri şi cele care îi aduc în braţele lor prin intermediul anunţurilor postate pe Internet.

Începem astăzi un reportaj-anchetă, care probabil se va întinde pe mai multe episoade, despre o lume pe cât de colorată, care pare plină de veselie privită din afară, pe atât de tristă şi sordidă, dacă ajungi să pătrunzi în interiorul ei şi să cunoşti viaţa personajelor care fac parte din această categorie socială. Este vorba despre tagma prostituatelor şi a proxeneţilor, o tagmă care a proliferat foarte mult în ultimii ani.

Timp de două zile, în 14 şi 15 mai, la Castelul Corvinilor din Hunedoara s-a desfăşurat cea de-a doua ediţie a „Târgului European al Castelelor”. Evenimentul a fost organizat de Primăria municipiului Hunedoara, în colaborare cu Muzeul Castelul Corvinilor şi a avut drept scop promovarea monumentelor istorice din ţară şi din străinătate.

La vârsta de şapte ani a primit primul său câine, un boxer. De atunci, au trecut ceva ani, iar pasiunea pentru animale, în special pentru câini, a crescut. La 14 ani, un vecin l-a îndemnat să deschidă o şcoală de dresaj la Deva. Aşa s-a născut Asociaţia Fidelius, deschisă împreună cu Torino Bocăniciu.

Sunt prea bătrâni şi prea puţini ca să conteze, îşi spun cei 100 de pădureni care trăiesc în satele comunei cu nume predestinat, Bătrâna. Pentru ei timpul a stat în loc şi nici măcar promisiunile campaniei electorale nu-i ajung. N-au văzut în viaţa lor un parlamentar la faţă, doar pe primar şi, îşi amintesc cu greu, parcă pe cineva… un „secretar“ de la judeţ.