FlashReportaj

Locuri în care trebuie să mergi măcar o dată-n viaţă: Buciumul a sunat din nou peste Valea Verde

Nicolae Gheorghiu

De mai multă vreme, Ţara Moţilor, locul unde natura te copleşeşte prin frumuseţea peisajului, este afectată de pierderea populaţiei. Gospodării întregi stau sub semnul dispariţiei, ruinate de timp şi mai ales de absenţa oamenilor. Zeci de case nelocuite sunt înghiţite de vegetaţie, odată cu ele dispărând o lume despre care în viitor riscăm să aflăm doar din cărţile de istorie.
Oameni inimoşi şi mai ales conştienţi de marele pericol al pierderii identităţii unei miraculoase civilizaţii au început din proprie iniţiativă să revitalizeze comunităţi din Apuseni aflate în pragul pustiirii.
Grupul de lucru „Hunedoara“ al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi-a propus să sprijine aceste acţiuni, promovând bunele practici şi iniţiativele oamenilor din localitatea Valea Verde, comuna Sohodol, pentru revitalizarea comunităţii şi promovarea turistică a neasemuitelor frumuseţi peisagistice.
Duminică (1 iulie), buciumul a răsunat din nou peste ţinutul Moţilor Arieşeni. Reverberaţiile sale profunde se scurgeau la vale printre printre ceţurile dimineţii, ocolind poienile ce se ridicau peste vălătucii albi ca nişte insule plutitoare, apoi scuturară roua de pe afine, de pe gălbiorii abia răsăriţi în noaptea trecută, trecură mai departe printre ramurile încărcate cu cireşe amare şi în cele din urmă înfiorară auzul celor aproape 200 de moţi care porniseră dis-de-dimineaţă de pe Valea Arieşului – spre locul de vis numit atât de inspirat – Valea Verde. Ca pe vremuri, au venit în frunte cu preotul, protopopul moţilor arieşeni, Radu Culda, fiu al acelor locuri.
Profesorul Ioan Sicoe din Deva, cel care buciuma cu atâta pricepere, ne-a spus că de data aceasta nu şi-a chemat moţimea la răscoală, ca pe vremea lui Horea, deşi s-au adunat cam cât de o mică răscoală:
„Suntem la a cincea întâlnire a fiilor satului. În fiecare vară ne strângem aici, la Valea Verde, de pe unde ne-a împrăştiat soarta şi încercăm să dăm viaţă acestui Paradis în care acum mai trăiesc doar 11 familii. Valea Verde, Lumineşti, Peleş (ce nume!) şi alte câteva cătune risipite de Dumnezeu peste înnebunitorii Apuseni, în comuna Sohodol, pe graniţa dintre judeţele Hunedoara şi Alba, erau cândva leagănul unor tradiţii ancestrale păstrate în fiefurile numeroaselor familii de moţi”, spune Ioan Sicoe.
După foarte mulţi ani de insistenţă, strădania neostoită a profesorului Ioan Sicoe a început să dea roade şi duminica trecută aproape 200 de oameni originari din aceste locuri s-au întâlnit în curtea lui Radu Briscan, un arhitect român plecat la Paris, care a venit cu toată familia să locuiască la Valea Verde.
Pregătirile au început cu câteva săptămâni înainte prin strădania celor câţiva locuitori rămaşi să vieţuiască în cătunele din apropiere.
Au sacrificat câteva animale, au pus pe foc oalele cu mâncare, iar Ioan Sicoe, cu un ciocan, a bătut pietrele în pământ să netezească drumul de întors acasă al fiilor satului.
Dis-de-dimineaţă sunetul clopotului chema oamenii la biserică aşa cum a făcut-o de fiecare dată când se ţineau slujbele acolo. Duminică au fost atâţia oameni încât bătrânele ziduri abia au mai putut să-i încapă pe cei veniţi din toate zările, unii dintre ei îmbrăcaţi în costumele populare tradiţionale. Cu emoţie, preotul Pavel Călin a dus la bun sfârşit slujba şi cele 15 parastase în prezenţa atâtor oameni câţi poate nu mai fuseseră de la sfinţirea bisericii.
Biserica din Valea Verde a fost zidită în 1822 şi apoi extinsă în 1891. De atunci, nu a mai avut parte decât de câteva reparaţii curente. Unul dintre proiectele profesorului Ioan Sicoe, la care s-au alăturat Radu Briscan, Virgil Culda, preotul Călin Pavel, Constantin Joldiş, Sorin Corcheş, primarul comunei Sohodol şi ceilalţi locuitori ai cătunelor din împrejurimi este strângerea fondurilor pentru refacerea bisericii din sat. Împreună au organizat spectacole folclorice, campanii în presă şi pe Internet, reuşind până acum să obţină 13.000 de lei din donaţiile oamenilor care au început să afle şi să iubească Valea Verde.
Nostalgiile şi frumuseţea uluitoare a locurilor îi determină pe mulţi dintre cei plecaţi să se întoarcă, dar şi pe unii care nici nu auziseră până acum de Valea Verde să-şi dorească să trăiască aici.
În foto: una dintre casele pe care le renovează Radu Briscan.
Radu Briscan a cumpărat deja două proprietăţi pe care le renovează în stilul tradiţional cu intenţia să înceapă o afacere în turism.
În foto: Ghiţă Hăncilă şi mandalele pictate de el.
Alături de el a venit şi Ghiţă Hăncilă, un pictor din Zalău care va administra cele două case. Până atunci el trăieşte din plin bucuria de a locui la Valea Verde şi face mandale, o formă de pictură decorativă inspirată din policromia florilor şi obiectelor de aici. Câte o mandală pe zi, asta şi-a propus Ghiţă ca fiecare zi trăită aici să primească expresie artistică în semn de recunoştinţă pentru acest privilegiu.
Foto: în partea dreaptă, Ana Maria Briscan, cea care a lăsat parfumul de Paris pentru mulsul caprelor la Valea Verde.
Radu Briscan îşi va aduce să locuiască aici, pe fiul lui Zian, născut în Franţa şi pe soţia Ana, care aterizează din mijlocul Parisului direct la coada celor cinci capre pe care la au deja în gospodărie.
Vasile Curelaru a venit din Alba Iulia. Şi-a înfiripat o gospodărie, dar după o vreme a plecat în Spania. N-a rezistat prea mult şi s-a întors cotropit de dor.
În foto: Virgil Culda.
Nu este singurul care vrea să vină din inima Occidentului să trăiască între moţi: Virgil Culda din Arad, împreună cu fiul său, cetăţean româno-austriac născut la Viena, intenţionează să înfiinţeze o fermă de producţie la Valea Verde. Până acum a înfiinţat aici o mică fermă apicolă. Mai înaintea lor, Constantin Joldiş a deschis în apropiere o carieră de piatră şi marmură şi a mai creat câteva locuri de muncă prin înfiinţarea unui Complex turistic de 125 de locuri la 1 km distanţă.
„Încet, încet, turiştii află tot mai multe despre Valea Verde şi încep să vină. Este nevoie de locuri de cazare şi cine să-i hrănească. Aşa că oamenii de pe aici au început să se orienteze şi oferă unele servicii pentru turişti: în Lumineşti găseşti oameni cu căruţe pentru excursii, pe aici prin vecini cum vin mai mulţi turişti, oamenii ştiu că trebuie să taie un porc şi să-l prepare chiar dacă nu este sezonul tradiţional de tăiat, vecina mea Doiniţa Necşa este neîntrecută în bucătărie. La nevoie aducem şi lăutari”, ne spune cu încredere Ioan Sicoe, sufletul acestor schimbări fără precedent în viaţa cătunului.
Strădania lui de a promova valorile şi frumuseţile Ţării Moţilor, chiar dacă implică multă răbdare, eforturi şi insistenţă, au dus faima până în Germania. După ce au făcut o vizită la Valea Verde, membrii grupului Agenda 2000, din Nurenberg, vin în fiecare vară să culeagă fructe, să adune fânul, să înveţe cum se fac dulceţurile şi unii chiar să-şi cumpere case. Unii dintre ei au urmat un curs de limba română în Gemania, ca să poată vorbi cu vecinii lor din Apuseni.
Walter Schomberlein este unul dintre cei care a cumparat o casă pe care se străduieşte să o renoveze în stilul tradiţional. El militează cu multă energie pentru menţinerea valorilor autentice şi nu este prea încrezător în beneficiile dezvoltării turismului, care după părerea sa va duce la degradarea zonei. La fel ca el gândesc şi ceilalţi nou veniţi care intenţionează să înfiinţeze un ONG cu scopul de a proteja zona de efectele nedorite ale turismului în masă.
Ioan Sicoe are totuşi multă încredere în respectul pe care îl poate transmite turiştilor. „Suntem bucuroşi să-i primim printre noi pe aceia care ştiu să aprecieze şi să păstreze intacte darurile primite de la Dumnezeu şi de la înaintaşii noştri, dar eu nu mă tem că ele se vor distruge dacă turiştii vin să se bucure şi de ceea ce noi primim gratis în fiecare zi. Eu mă ocup de turişti de peste 10 ani şi le sunt călăuză şi îndrumător la fiecare pas, îi ajut să înţeleagă spiritul acestor locuri, îi duc în pădure, îi duc pe munte, le explic rosturile gospodăriei, le spun poveşti şi le creez experienţe inedite. Într-o noapte, câţiva turişti se rătăciseră şi nici cu GPS-urile în mână nu ştiau să ajungă la mine. M-au sunat să le dau ajutor şi atunci am ieşit în curte şi am început să cânt din tulnic. Imediat s-au lămurit în ce direcţie trebuie să meargă şi peste câteva minute erau la masă cu câte o porţie de mâncare şi un pic de vinars. Asta nu-i frumos?”, ne-a povestit acesta.
Cam despre asta s-a vorbit şi duminică la întâlnirea fiilor satului. Bunele practici care se întâmplă acolo, sub privirile lor, i-au făcut pe cei de faţă să privească locurile natale cu mai multă dragoste şi încredere că şansa supravieţuirii acelor locuri este tot prezenţa umană şi respectul pentru tradiţii. Refacerea comunităţilor tradiţionale dă conţinut şi valoare unor locuri pe care Dumnezeu le-a creat pentru noi. Dragostea pentru Valea Verde i-a făcut pe cei prezenţi duminică la întâlnirea fiilor satului să-şi promită că la anul vor reveni toţi îmbrăcaţi în costume populare.
A fost o zi, dar nu ca oricare alta. La lumina farurilor, moţii coborau în tăcere, întorcând spatele unui apus mirific ce încheia întâlnirea fiilor cu satul. În vale începeau să se întrevadă luminile oraşului Cîmpeni. Oraşul… da, ORAŞUL!
Foto: Nicolae Gheorghiu, Ioan Sicoe

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la Stiri si informatii din judetul Hunedoara. Mesagerul Hunedorean

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura