Teatrul devean – 112 ani

Arc peste timp…de la Színház (Tea­trul Orășenesc) 1911 și Prologul de Varadi Antal, la Teatrul de Artă Deva 2023 și Hamlet de W. Shakespeare

Explozie arhitecturală
112 ani… e mult?…e puțin? Cetatea noastră care a dat și numele localității a fost atestată prima dată acum 754 de ani, mai precis în 1269 ca și Castrum Deva, însă prima proclamare a orașului a avut loc în 1848, când la Deva a avut primul consiliu ales și și-a luat destinul în propriile mâini. Sfârșitul secolului 19 a marcat o explozie arhitecturală, lucru nemaîntâlnit până în zilele noastre și anume … 1886 Primăria Deva, 1890 Pala­tul Prefecturii, 1895 Spitalul Oră­șenesc, 1899 Palatul Justiției.
Pe locul fostului local Redut demolat în 1910 s-a ridicat în nici doi ani clădirea care în prezent adăpostește Teatrul de Artă din Deva și, ce este demn de men­ționat, este faptul că majoritatea fon­durilor au fost donații publice. Greu de crezut sau acceptat în 2023…dar dorința de cultură civilizatoare a fost foarte mare. Clădirea a fost edificată în stilul Art Nouveau Maghiar de inspirație Se­cession Vienez. Această capodoperă arhi­tecturală aflată astăzi pe lista mo­numentelor istorice a fost proiectată de celebrul cuplu de arhitecți evrei, Komor Marcell și Dezső Jakab, specializați în construcția de sinagogi și săli de concerte în toată Europa.

Teatru de repertoriu
În 23 aprilie 1911 clădirea a fost dată în folosință ca Teatru Orășenesc (Színház), când în sala de spectacole a fost pre­zentat spectacolul lui Váradi Antal, in­ti­tulat Prologul. După aceea a fost inter­pretată opereta Obsitos de Emerich Kalman. De menționat este și faptul că a funcționat ca și cinematograf cu numele Urania, unde au rulat primele filme mute din Comitatul Hunedoarei. De-a lungul timpului a suferit numeroase intervenții, fiind necesare lucrări de reparații și modernizare, dar, în principiu, a rămas la fel, o sală de spectacole specială cu o ar­hitectură interioară tubulară de operă vieneză cu cupolă și cupoletă ce favo­ri­zează o acustică perfectă ce o dife­ren­țiază net de alte construcții similare. Astăzi, teatrul are 400 de locuri, este teatru de repertoriu cu o trupă de actori permanentă și cu dotări tehnice demne de vremurile pe care le trăim, dar și cu un palmares impresionant de producții proprii din dramaturgia contemporană și clasică (120 producții în ultimii 12 ani). De-a lungul timpului, instituția de cultură a avut mai multe denumiri, în diferitele etape ale existenței sale: Teatrul Oră­șe­nesc, Ansamblul de Cântice și Dansuri, Teatrul de Estradă, Teatrul Arta, Teatrul de Stat de Estradă, Teatrul de Revistă, Teatrul de Artă Dramatică, Teatrul Mu­ni­cipal Deva, Teatrul Județean Hunedoara și în prezent Teatrul de Artă Deva.
De ce este important să avem teatru? Pentru că prezența teatrului într-o lo­ca­litate este un indicator de civilizație și pro­gres, un mijloc de educație per­ma­nent și un factor de apar­tenență cu­l­turală în marea fa­milie europeană.
Teatrul este arta emoțiilor re­velate spontan în dialogul cu publicul. Specta­colul de teatru are un scop cathartic, de purificare a suflet­ului prin faptul că oferă acces la emoții artistice diferite, ge­ne­rate în mare parte de râs sau de plâns. Teatrul oferă prilejul de a empatiza cu suferințele per­so­­najelor, de a le înțelege drama. Teatrul oferă un prilej de re­flecție, de meditație asupra problemelor existențiale… și uite așa ajungem la capodopera dramatur­giei universale ”Hamlet”, de W. Shakespeare o chin­te­sență de stări și de emoții cu semnificații profund umane și atem­po­rale. Specta­colul regizat de Sandu Grecu, o per­so­nalitate a teatrului de lim­bă română de pe ambele maluri ale Prutului aduce o infuzie de forme artistice nova­toare, ex­perimente teatrale, tehnologii moderne fiind totodată un rezultat al sincretis­mului artelor, pentru că include muzică, dans, video, etc. Regizorul de­clară că acest spectacol este dimen­siunea din­tre libertate și captivitate, tăcere și re­voltă, rezistență și înfrângere, trădare și devotament, dragoste și per­ver­sitate, moralitate și imoralitate. Într-un secol grăbit, egoist, ipocrit, societatea a de­gradat din punct de vedere moral, direct pro­porțional cu dezvoltarea teh­nico-știin­țifică. Societatea a progresat pe plan intelectual, sacrificând mor­a­lita­tea și provocând noi relații interumane, în care valorile spirituale au o altă sem­ni­fi­cație în modul de a rezista în societate. Orice revoltă a individului împotriva re­gulilor impuse de putere și societate este redusă la tăcere.
Credința și pragmatismul egoist au devenit o formulă de rezistență în socie­tatea modernă. De aceea, una din misi­u­nile teatrului contemporan este să opună rezistență acestei situații în care întreaga omenire se află în captivitatea tuturor regimurilor de guvernare, ce ne-au redus la tăcere.
Teatrul cu acea transfuzie de uma­nitate de la scenă către spectatori a fost, este și va fi o artă vie, un călător prin timp și spațiu și o definiție universală a noas­tră a Oamenilor.

Mihai Panaitescu – Regizor, Doctor în Teatru