Ciobanul cu laptop

Maximilian Gânju

Un tânăr din Valea Jiului, în vârstă de 32 de ani, absolvent de şcoli înalte, a renunţat la viaţa tumultuoasă a marilor oraşe din ţară pe unde a studiat şi s-a întors la munte, acolo unde s-a născut, pentru a se ocupa de păstorit. Marcu Dimitrie Jura (foto) nu s-a „lepădat” de tot de tehnologie, pentru că „dacă nu eşti informat azi, poţi spune că nu eşti un om liber”, după cum crede. Ţine legătura cu lumea din vârful muntelui pe unde-şi paşte mioarele cu ajutorul internetului şi al unui calculator portabil. Aşa se face că, în vârf de munte, printre mioare, este un cioban informat sau cu alte cuvinte, la curent cu tot ce se întâmplă în jurul său.

După facultate, s-a întors în satul natal
Marcu Dimitrie Jura se trage dintr-o familie de învăţaţi din Jieţ şi a avut posibilitatea de a studia în mai multe centre universitare din ţară. S-a apucat de filozofie, psihologie şi şi-a pregătit lucrarea de doctorat, dar până la urmă a găsit la Sibiu, ceea ce i se potrivea şi a devenit absolvent al facultăţii de sociologie-etnologie. Chiar dacă putea rămâne la oraş, unde posibilităţile par la prima vedere mai multe, s-a reîntors în satul natal, pentru a se dedica unei ocupaţii pe cale de dispariţie şi care-l împlineşte. Oieritul, principala meserie a băştinaşilor din Valea Jiului încă de pe timpul dacilor şi care a pierit încet după industrializare şi descoperirea „diamantului negru”, adică a cărbunelui. Despre întoarcerea sa în vatra satului s-a mai scris, însă Marcu Jura n-a renunţat în întregime la viaţa modernă. Chiar dacă se simte liber şi împlinit în vârf de munte, pe unde-şi duce turma de peste 200 de mioare, poartă cu el şi cheia către modern. Un laptop cu conectare la internet, care-i dă posibilitatea de a fi la curent cu ce se întâmplă în jurul lui şi pe care-l foloseşte ori de câte ori mioarele pasc liniştite. Nu e un moft, ci o necesitate, spune tânărul. „Am ajuns la laptop mai mult nevoit, e o necesitate, dacă nu eşti informat azi, poţi spune că nu eşti un om liber. Am învăţat din şcoală să lucrez pe calculator şi diferenţa este că-ţi permite mobilitate un laptop”, spune bărbatul.

Ţine un blog cu poveştile momârlanilor
Pentru sătenii din Jieţ, nu mai este o curiozitate, pentru că aproape toţi au un calculator şi internet. Pentru cei pe care-i întâlneşte în vârf de munte este o noutate, ca şi pentru cei bătrâni. „Sătenii nu cred că mai e o curiozitate, mai toţi au calculator, dacă nu laptop. Cei mai bătrâni se mai miră. Cei mai tineri nu mai fac legătura dintre oi şi laptop, pentru că au renunţat la activitate”, spune Jura. O legătură este însă între păstorit şi tehnologie, pentru că Marcu Dimitrie Jura face cunoscute toate locurile prin care umblă cu mioarele şi are pentru fiecare o povestioară. Ţine un blog numit „Decebăluirea”, pe care-şi postează poveştile din viaţa momârlanilor şi ar vrea să facă la Jieţ un muzeu interactiv al momârlanilor. A primit şi terenul pentru acesta. Spunea că muzeul la care visează nu e doar unul în care oamenii pot vedea cum trăiesc momârlanii, ci mai ales unul care să le arate ce şi cum sunt ei, un loc în care, dacă vii cu sufletul deschis, poţi să cobori spre începuturile acestui neam şi spre bucuriile simple. „Postez pe blog, când am vreme, cum e viaţa de la munte. Postez şi despre istoria şi oamenii locurilor în care trăiesc. Asta urmăresc, să am un blog cu caracter inedit şi cei care-l văd să înveţe ceva despre aceste locuri”, spune tânărul. Marcu Dimitrie Jura este mult mai mult decât un cioban, are o diplomă universitară, scrie poezii şi pregăteşte un roman, dar păstoritul îl împlineşte chiar dacă e o muncă grea, la care tot mai mulţi dintre momârlani renunţă.