Europa confuză
Volodia Macovei
În ciuda discursurilor politice româneşti, bleg-optimiste, despre Uniunea Europeană şi măsura integrării noastre în acest spaţiu, acum, la începutul anului electoral 2014, problematica europeană este nu numai mult mai complexă decât în anii trecuţi, dar există şi tendinţe care radicalizează discursul european. Tocmai de aceea, ar fi normal ca politicienii români, mai ales cei care ţintesc la un loc în Parlamentul European, să înceapă, măcar în al doisprezecelea ceas, să explice cetăţenilor ce se întâmplă în Uniunea Europeană, care sunt temele dure şi care sunt perspectivele pentru următorii ani. Şi asta, pentru că extrem de puţini dintre noi ştim ce se întâmplă în UE, comentariile româneşti doar sancţionând sau ridicând în slăvi câte un detaliu punctual, imaginea europeană fiind ştearsă şi ambiguă.
Dacă se va ţine cu dinţii de o critică abulică a tentativelor mediatice occidentale de trimitere în subsol a României, cetăţeanul român nu va înţelege altceva din politica europeană a momentului, decât faptul că este victima de plâns, veşnică, a unei aroganţe dinspre Vestul ghiftuit, ceea ce este fals şi periculos. Dacă vom vorbi halucinant, inexact, despre problema fondurilor europene şi noua sesiune de finanţare 2014-2020, fără să explicăm în detaliu proasta inspiraţie, proasta înţelegere şi cinismul iresponsabil ale guvernului român – nu numai cel de-acum -, care nu doreşte să aşeze ţinte fezabile, de viitor, în faţa UE, şi care nu are nici o strategie inteligibilă, cetăţeanul român nu va pricepe decât că „asta e, nu se poate, n-are rost”.
Dacă nu vom explica sursele şi argumentele tensiunilor din interiorul UE, presiunea asupra tentativelor de federalizare prin uniformizare, pasul înapoi făcut de Marea Britanie, pentru a impune noi condiţii, cu accent pe identitate naţională, reticenţa celor aflaţi la uşile UE, conflictul între soluţiile economice propuse din diverse părţi, dar şi noua provocare a disputei geopolitice cu Federaţia Rusă, nu vom pricepe de ce sunt atât de importante alegerile europarlamentare, selecţia partidelor şi oamenilor pe care îi vom trimite în Parlamentul European.
Încă nu e târziu ca politicienii români să-şi ia, cinstit, examenul la politică europeană, dovedind că sunt în slujba cetăţenilor… măcar un strop de timp.
