Cuarţul din Uricani ar putea ajunge în Hong Kong

Carmen Cosman

Lăsată în paragină, cariera de cuarţ de la Şiglău-Uricani ar putea fi preluată de o firmă din Hong Kong, care şi-a manifestat intenţia de a investi aici, dar numai dacă statul român va putea  revoca în instanţă actul de concesiune.
„Există o firmă, care se ocupă de comerţul cu minerale, care este interesată de cuarţ”, a recunoscut prefectul judeţului Hunedoara, Attila Dezsi. Şi tot el a precizat că, în acest moment, concedentul – adică Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale se judecă în instanţă cu firma căreia i s-a concesionat licenţa pentru rezilierea contractului, din cauză că nu au fost respectaţi termenii concesiunii. Primele cercetări pentru deschiderea carierei de la cota 1.400 de metri au început prin anii ‘60, după care au fost aprofundate. În 1981, a fost deschisă şi secţia de procesare a cuarţului din Uricani. Exploatarea în carieră se făcea prin perforare şi dinamitare, iar după sfărâmare, acesta era adus la secţia de preparaţie, unde era spălat, sortat şi adus la faza de „făină“.

Afaceri eşuate cu cuarţ
Afacerea privată cu cuarţul din cariera Şiglău-Uricani a început în anul 1999, când SC „Construct Grup Internaţional“ SRL, reprezentată de fostul prefect de Hunedoara, Costel Alic, a achiziţionat fabrica de procesare a acestei resurse minerale pentru suma de 250.000 de lei (2,5 miliarde de lei vechi). Doi ani mai târziu, în 20 mai, aceeaşi firmă a primit de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi avizul de exploatare pentru cuarţul din cariera de pe Şiglău. Investitorul a promis o relansare a activităţii acesteia, mai ales că în zona respectivă se găseşte cel mai pur zăcământ de cuarţ din Europa şi al treilea, din punctul de vedere al calităţii, din lume. În baza studiilor şi rapoartelor întocmite, firma susţinea că zăcământul de cuarţ existent în carieră ajunge pentru încă 43 de ani, fiind estimat la 40-45 milioane de dolari. Calculele pe hârtie erau profitabile, aşa că SC „Construct Grup Internaţional“ a obţinut nu numai licenţa de exploatare pe 20 de ani, ci şi un credit de la Banca Română de Scont, controlată de Sorin Ovidiu Vântu, pentru că nu mai existau bani în vederea redeschiderii carierei şi a fabricii de procesare a cuarţului. Printr-un „montaj financiar viabil“, cum îl numea chiar Costel Alic la vremea respectivă, cu „garanţia“ constituită de drepturile obţinute din exploatarea carierei, a fost obţinută o sumă de cinci milioane de dolari, la care se adăuga un depozit bancar de trei milioane de dolari. Iar în toamna anului 2001, cariera a fost redeschisă oficial cu o primă şi ultimă dinamitare a zăcământului. Dar Banca Română de Scont a dat faliment în scurt timp. Linia tehnologică ultraperformantă pentru fabrică din Uricani nu a mai venit, în schimb, a dispărut cu totul vechea fabrică, ea fiind demolată de investitorii în cuarţ, iar în locul ei nu a mai fost pus nimic.
Cel mai mare perdant al acestei afaceri a fost considerată Societatea de Asigurare – Reasigurare Astra, care, conform datelor vremii, a transferat, în perioada decembrie 2000 – februarie 2001, suma de opt milioane USD – 35 la sută către Banca de Investiţii şi Dezvoltare (BID) şi Banca Română de Scont (BRS), implicate iniţial în afacerea „cuarţul”. Societatea Astra a garantat cu depozitele de la BID şi BRS, creditul luat de firma fostului prefect pentru retehnologizarea Fabricii de Cuarţ.
La ora actuală, fosta carieră este abandonată complet, printre roci, natura îşi urmează cursul şi, în curând, dacă nu se va face ceva, probabil, exploatarea de cuarţ va deveni o pădurice, pentru că puieţii de brazi au început deja să se dezvolte nestingheriţi.