Gura lumii 25.10.2011
Au fost şi profesorii, nu zicem nu, afectaţi de reducerile salariale, dar nici chiar aşa de rău n-o duc, comparativ cu alţi bugetari, care muncesc tot atât cât ei, poate chiar mai mult, şi câştigă mai puţin. De aceea surprinde neplăcut atitudinea mioritică a unor dascăli, care îşi plâng de milă, invocând o „reţetă apocaliptică” a suferinţelor. Un fel de culme din această perspectivă o reprezintă versiunea de autocompătimire a unui tânăr profesor, şef de catedră la un liceu şi antrenor la un club privat în oraşul cu cetate. Cică acesta s-a plâns prietenilor că veniturile salariale i-au fost reduse cu 90 la sută. Pentru a ajunge la această „crâncenă” diminuare a câştigurilor, tânărul a socotit cam la fel cum număra Pristanda steagurile pentru prefectul Tipătescu, în celebra piesă a lui Caragiale. Astfel, profesorul a invocat o primă reducere de 50 la sută, reprezentată în fapt de neacordarea majorării salariale votată în Parlament şi promulgată de preşedintele Băsescu, înaintea alegerilor din 2008. Apoi, următoarea „lovitură” invocată de profesor a fost cea de 25 la sută, de care într-adevăr, au fost afectaţi toţi bugetarii ca urmare a măsurilor anti-criză ale Guvernului Boc. În fine, tânărul se plânge şi de pierderea unui procent de 15 la sută din câştiguri, reprezentat de salariul de merit, care nu se mai acordă acum, la vremuri de criză. În ciuda acestei „maltratări salariale” de 90 la sută, la care a fost supus, profesorul respectiv rămâne fidel sistemului de stat şi nici nu pleacă în străinătate, cum îndemna preşedintele nostru, nici nu se mută în sistemul privat.
Este clar şi nu o dată acest lucru a fost demonstrat. Indiferent de renumele din plan internaţional, ajunse în România, firmele de top ale lumii se molipsesc de bolile noastre foarte greu vindecabile, ca să nu le spunem cronice. Dovada că nocivul „fenomen” face ravagii ne-a oferit-o, zilele trecute, o firmă de telefonie mobilă cu pretenţii de anvergură mondială în domeniu. Aceasta a surprins neplăcut prin pretenţiile absurde aduse în discuţie în momentul solicitării portării unui număr de la o altă companie în reţeaua lor. Din start, ni s-a pus în vedere că procedura durează minimum două săptămâni (în secolul ce urmează secolului vitezei) şi că necesită o documentaţie care ni s-a părut la fel de stufoasă ca pentru… deschiderea unul SRL. În plus, ni s-a cerut fie o garanţie de 500 de lei, fie plata în avans a abonamentului pe 3-6 luni, pretenţii inimaginabile într-o economie în care nimic nu se plăteşte în avans. Situaţia demonstrează că, după venirea în România, nici o companie străină nu-i mai brează decât cealaltă şi că toate profită de lipsa de informare a românilor şi îi tratează cu alte „măsuri” decât pe cei din străinătate.
