Fața neștiută a poveștii românului care a stat 8 ani într-o închisoare din China pentru o schemă de fraudare

Marius Balo, 41 de ani, este pro­fe­sorul clujean, absolvent de teologie, care a revenit recent în țară, după ce a intrat în 2014 în închisoare. Din discuția cu el, dar și din cea cu alți oameni care l-au întâlnit în această perioadă petrecută în Shanghai, ziarul Libertatea a reconstituit isto­ria condamnării și a întemnițării sale.

Papucii din pușcărie
Marius Balo a ajuns acasă purtând aceiași papuci dintr-o închisoare de pe alt continent, pentru că în Shanghai nu a găsit nici un magazin deschis din care să-și cumpere încăl­țăminte. Românul a ieșit din peni­ten­ciar în 27 martie, după 2.922 de zile petrecute în spatele gratiilor în China. Pe 1 apri­lie, Shanghai a intrat într-un lock­down draconic, așa că Balo a trebuit să mai petreacă aproape o lună într-o cameră de hotel. O perioadă pe care acum o numește „folositoare”, pen­tru că s-a odihnit, a mâncat, a scris și s-a mai „pus pe picioare”. Reporterii
l-au întrebat cum i se pare România, chiar și văzută printre gene. „Am avut o senzație că doar farurile la mașini au primit un fel de face lift, telefoa­nele sunt un pic mai mari. În rest, mi se pare totul la fel”, observă Marius Balo la întoarcerea acasă, după 8 ani în închisoare. A făcut trei zile până aici, din Shanghai. Marius Balo e un tip înalt și slab, acum încercănat și obosit. Dar e cea mai fericită zi din viața lui. „Mi-am dorit așa de mult să vină momentul ăsta; când a venit, am turat motoarele”.

„Să nu iei nimic de acolo, că te întorci”
La Cluj, Balo a fost așteptat de un­chiul său Ion, bărbatul pe care îl con­sideră tată. „Parcă sunt în al nouălea cer. Când l-am văzut mi-am zis: oare el e?”, spune unchiul plin de emoție. L-a așteptat și avocatul, Eugen Iordăchescu, care l-a felicitat pentru răbdare și rezistență. De acolo a ple­cat spre casa unchiului, într-un sat la câțiva kilometri de Cluj. În afară de papuci, Balo a aruncat tot ce a avut în penitenciar. Nu mai vrea nimic de acolo. Poate nici amintirile. În România există o vorbă printre cei tre­cuți pe după gratii, „să nu iei nimic de acolo cu tine, că te întorci”. Ultimele lucruri pe care Marius Balo le-a aruncat au fost costumul și cămașa cu care era îmbrăcat când a fost arestat, în urmă cu 8 ani. Dar cum a ajuns Balo de la teolog în SUA la condamnat în China e un parcurs greu de străbătut chiar și de profesor însuși.
Drumul spre China Balo a absolvit Seminarul Teologic la Cluj-Napoca în 2001, apoi a urmat trei ani de master, tot în teologie, cu o bursă la Semi­narul Ortodox Sfântul Vladimir din New York „Asta a fost singura ches­tie care m-a ajutat, care m-a susținut (în penitenciar – n.r.). În punctul în care riscam să disper, m-am prins de rădăcinile din seminar. A fost ca o frânghie. Am prins-o și m-am ținut cu toată puterea de ea”.

Mai multe joburi
Înainte să plece în China, a avut mai multe joburi: a lucrat la un ONG care îi sprijinea pe oamenii din zone de con­flict, apoi a avut o emisiune pe teme spirituale la televiziunea clujeană NCN. Se numea „De&spre viață”. Nu-și găsise încă locul. Așa că, în 2007, când un prieten din copilărie s-a stabilit în China și l-a invitat să vadă cum e viața în țara în care totul este „upside down (invers – n.r.) față de ce știm noi”, a spus „da”.

Trase la indigo

În octombrie 2008 a pus pentru prima oară piciorul pe pământ chinez, alături de unchiul său Ion. „Era foarte ciudat, oamenii parcă trăiau într-o reverie taciturnă”. Unchiul nu mai ieșise din Cluj, decât până la Satu Mare, la o nuntă. Începutul în China: de la o afacere cu mobilă la profesor de engleză Prima imagine pe care Marius Balo o poartă în gând și azi este cea a unui bulevard din Beijing, cu magazinele aliniate cu firmele luminoase la stradă, toate parcă trase la indigo. „Există și un proverb asiatic: cuiul care iese în evidență atrage ciocanul”, explică Balo uniformizarea și conformismul. Și-a deschis, împreună cu prietenul său, o mică afacere și a adus mobilier tradițional din China, să-l vândă în Cluj. Dar a venit criza și au închis totul, fără să vândă nimic. În iulie 2010, s-a mutat în Beijing și a început să lucreze ca profesor de engleză la o grădiniță. I s-a părut „cea mai curată meserie”, pentru că elevii, „de 2-3 ani sunt niște îngerași”. Dar „orange, apple, banana” (n.r. – portocală, măr, banană) a devenit o repetiție care nu-i mai aducea nici ea fericirea. Din nou nu se regăsea. Românul s-a angajat apoi la o școală de engleză pentru adulți. Doi ani, între 2010 și 2012, a trecut prin mai multe joburi în învățământ. Apoi spune că a predat câteva ore pe lună și la Universitatea Renmin din Beijing. „Dar nu ca profesor titular”. În același timp, preda engleză și la un centru unde se înscriau adulți care voiau să învețe limba. Balo trăia o viață liniștită, repetitivă, spune el.

O tânără, închisă și ea

Monotonia s-a spart când un alt român stabilit în China i-a propus un job de nerefuzat. Să lucreze la o firmă de creditare, deținută de mai mulți chinezi. Marius Balo spune că primea câte 80 de dolari pentru fiecare tranzacție. Mai exact: se întâlnea cu clienții care apelau la firmă, le procesa documentele și comisionul pentru a primi ca împrumut banii de care aveau nevoie. Doar că mulți dintre ei nu au mai primit niciodată împrumutul respectiv. Marius Balo susține că pe atunci nu știa asta. Bărbatul bănuiește că a fost angajat pentru că era străin și, în China, colaborarea cu persoane din străinătate creștea ­­credibilitatea firmei. La rândul lui, și Marius Balo le-a făcut propunerea altor profesori pe care îi cunoștea și care au intrat, sporadic spune el, în schemă. Tot el a adus-o și pe o localnică, pe atunci în vârstă de 22 de ani, pe post de traducătoare. Tânăra a fost închisă și ea pentru 2 ani și 9 luni. Conform documentelor, Marius Balo a fost implicat în trei firme-fantomă, cu sediul la aceeași adresă din Oxford, Marea Britanie, arată Companies House, registrul firmelor încorporate în Marea Britanie, potrivit Europa Liberă. Balo figura ca director în actele celor trei firme, dizolvate în 2014, anul în care a fost închis. Bărbatul a povestit că i s-a spus că este director, însă el nu ar fi semnat niciodată nici un act în acest sens.

Britanicul a plecat acasă

Pe 28 martie 2014, la aproximativ patru ani de când intrase în ceea ce s-a dovedit a fi o schemă de fraudare, poliția l-a arestat pe el, pe tânăra din China și pe un alt profesor britanic. Au fost ridicați chiar de la sediul firmei unde lucrau, într-o clădire de birouri din centrul Shanghaiului. Balo a susținut în tot acest timp că singurii bani pe care i-a luat au fost cei 80 de dolari. Prejudiciul însă, conform deciziei de condamnare, s-a ridicat la două milioane de yuani (aproximativ 260.000 de euro). În acea perioadă, profesorul locuia în Beijing, însă călătorea periodic în Shanghai și în alte orașe din China, unde se întâlnea cu diverși oameni care apelau la împrumuturi. Spune că poliția l-a interogat aproape 24 de ore, în engleză, cu un traducător, în ziua arestării. Apoi a fost închis. Profesorul britanic a plecat acasă, fără nici o condamnare, spune Marius Balo, iar avocatul său român confirmă. După ce a fost arestat, Balo și-a petrecut primii doi ani a într-o cameră de 16 metri pătrați, împreună cu alte 12 persoane și s-a simțit ca „într-o cușcă, înghesuit între alții, dar singur”. Uneori, vorbea cu el însuși și-și spunea „Doamne, Marius, nu te lasă pe tine Dumnezeu”. Penitenciarele din China sunt cunoscute pentru încălcarea drepturilor deținuților, inclusiv cele legate de spațiu de detenție. De exemplu, standardele Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) prevăd un minim de 4 metri pătrați pentru un deținut. Nici în România nu se respectă această regulă, motiv pentru care de-a lungul timpului statul român a primit numeroase condamnări la CEDO.

Condiții dificile
În cei doi ani, cât a durat procesul, clujeanul a trăit cu gândul că sentința pe care urma să o primească putea să îi aducă 1 an, 2 ani, 10 ani, 50 de ani de închisoare sau chiar pedeapsa capitală. „Totul era posibil, am trăit în niște stări extrem de corozive”. Era și diferența dintre sistemul de justiție chinez, care este mult diferit de cel european sau american. Spune că nu a văzut aproape deloc lumina zilei în perioada asta, nu a putut comunica telefonic cu nimeni. Doar a fost vizitat de câteva ori de avocatul pe care și l-a angajat în China, precum și de consulul României, Crișan Ioan Gheorghe. „Condițiile de aici sunt mult mai dificile decât cele din închisoarea propriu-zisă, în care am petrecut următorii 6 ani”, povestește Balo. În camera de detenție în care a petrecut doi ani nu exista mobilier. Deținuții dormeau direct pe podea. În prima noapte, când stătea întins pe ciment, pe o pătură „groaznic mirositoare, cu pipi, sânge, excremente și vomă uscate pe ea”, și-a scos haina de la costumul în care fusese arestat și și-a pus-o sub cap. Atunci spune că a auzit o voce care i-a spus, în engleză „Marius, trebuie să treci prin asta”. „A fost așa, o încurajare, nu știu dacă de la creier venise sau de unde”. O verișoară care se mutase de câteva săptămâni în Beijing, tot pe un post de profesoară de engleză, i-a strâns lucrurile și i le-a trimis în România. Printre cele mai importante – un ceas, un inel de la Muntele Athos și lanțul de aur cu o cruce, primit de la mama sa, care murise în urmă cu mai mulți ani. Balo susține că, la finalul procesului, nu l-a întrebat nimeni dacă pledează vinovat sau nevinovat. „Fă cu mine cum vrei tu, dar dă-i drumul fătucăi ăsteia (tânăra din China care a lucrat ca traducătoare – n.r.)”, spune Marius că i-ar fi zis judecătorului. Astăzi, el susține în continuare că este nevinovat, că a fost la rândul lui „păcălit de chinezi”. Profesorul însă n-a făcut apel la decizia instanței, pentru că, spune el, nu părea să aibă vreo șansă să câștige în sistemul de acolo. În plus, ar fi fost un demers despre care nu știa cât timp va dura. A fost mutat, în vara lui 2016, din „casa de detenție” într-un penitenciar. Justiția din China l-a condamnat la un total de 8 ani după gratii.

Au reclamat munca forțată

În aripa în care a fost închis în penitenciarul Qingpu din Shanghai erau aproximativ 120 de deținuți, câte 12 persoane în 10 camere, distribuite pe două etaje. „Eram cunoscuți, ca o familie mai largă, când sunt 120 de oameni, în câteva săptămâni îi cunoști pe toți. Acolo toată lumea suferă din aceeași cauză”, spune Marius Balo. La parter, era o cameră comună. Când nu munceau, puteau citi sau interacționa cu ceilalți. Mulți dintre deținuți jucau șah chinezesc sau cărți. „Cărțile alea sunt 32, sunt aceleași oricum le-ai amesteca, tot alea îți vin. Mai bine citeam”. Publicația Sunday Times relata în 2020 că, în perioada în care Balo trebuia să fie transferat în România, mai mulți deținuți străini, închiși în Penitenciarul Qingpu reclamau munca forțată la care erau supuși. Peter Humphrey, expert în fraude și jurnalistul care a scris despre munca forțată din închisoarea din Shanghai, a fost închis și el acolo, pentru doi ani, fiind liberat în 2015. Humphrey a ajuns după gratii sub acuzația de „obținerea ilegală de informații personale” ale cetățenilor chinezi. Întreaga poveste, scrisă de el, a fost publicată în Financial Times în 2018. Peter Humphrey a povestit că, după ce a ieșit din penitenciar, a decis să le ofere „sfaturi și suport moral” aparținătorilor care au pe cineva închis în China. Totodată, este în contact cu mai mulți foști deținuți, printre ei și Marius Balo. Face asta pentru că „am întâlnit mulți oameni nevinovați în închisoare, în China”. „Din perspectiva unui expert în fraude, cred cu tărie în nevinovăția lui Marius”, spune Humphrey. Ceea ce i s-a întâmplat lui Marius, „să i se folosească actele pentru a deschide diferite firme, este o strategie de fraudare comună în China”, mai spune Humphrey. A fost folosit în mod abuziv în frauda altcuiva, crede britanicul.

Programul zilei

Ziua lui Balo începea la ora 6.30, odată cu apelul. Apoi, puteau coborî la parter, să ia micul dejun: „câte o chifluță dintr-un fel de aluat, nu avea nici gust de pâine, nici gust de pastă” și orez cu apă. Apoi, pe la 7.30 începea munca. La ora 11 era o pauză, pentru masa de prânz, în general, orez cu legume și condimente, uneori și cu câteva bucățele de carne. Cartofii și conopida au devenit favoritele lui. Mai existau termosuri cu apă fierbinte pentru ceai și bidoane cu apă. Apoi muncea iar până la 17, când era cina, tot un meniu bazat în general pe orez și legume. Muncea 5-8 ore pe zi, făcea felicitări sau asambla diverse cutii pentru firme chinezești cu care colabora penitenciarul. „Respirai aracetul ăla, când te ridicai de la masă erai zăpăcit”. La ora 20.00 era apelul de seară și erau cu toții închiși înapoi în cameră. Colegul belarus pe care Marius l-a învățat engleză: „E un prieten bun” Timp de aproximativ 2 ani, românul a ținut cursuri de engleză cu câțiva deținuți în penitenciar. În penitenciar, aveai voie să cheltuiești între 20 și 220 de yuani (14 – 156 de lei) pe lună, explică Marius Balo. Pentru munca pe care o presta primea 20-50 de yuani (14 – 35 de lei) pe lună, în funcție de numărul de ore muncite.

Voia să fie transferat în România

La finalul lui 2016, la câteva luni după ce a primit sentința definitivă, Marius Balo a început să trimită scrisori autorităților române din penitenciarul din China. Voia să se transfere în România. „Am scris la toată lumea, de la Iohannis în jos: Ministerul Justiției, Ministerul de Externe, APADOR-CH, senatori, prim-ministru, la oricine mă puteam gândi. M-am gândit că, dacă scriu, am o șansă. Mi-au răspuns Mitropolitul Andrei de la Cluj, de la președinție am primit o notificare că au primit mesajul meu și de la Ministerul Justiției mi-au spus că nu au nici un fel de acord cu chinezii, deci nu mă pot transfera”. Avocații lui din România, care au început să-l reprezinte în luna martie 2017, au depus la Ministerul Justiției o cerere de transfer în data de 8 martie 2017. A durat 2 ani și 7 luni – până în 1 octombrie 2019 – ca cererea să fie aprobată. Balo putea fi transferat să-și termine de executat pedeapsa într-un penitenciar din România. Dar birocrația a continuat până la jumătatea lui 2020. „Marius este un simbol al modului în care statul român își tratează cetățenii”, declară Eugen Iordăchescu, avocatul lui Balo. În 2018, la doi ani după ce a fost mutat în penitenciar, unchiul lui Marius Balo a vândut casa pe care profesorul o primise moștenire de la părinți. Așa a putut să-i plătească amenda în valoare de 100.000 de yuani, adică peste 71.000 de lei, pe care a primit-o în sentința definitivă. Marius Balo nu a beneficiat însă de nici o reducere a pedepsei. În 2019, avocatul Iordăchescu îi acuza pe fostul ministru al justiției Tudorel Toader și pe fostul șef al diplomației Teodor Meleșcanu pentru că nu au întreprins vreun demers pentru transferul lui Balo. Totuși, în 2019, autoritățile chineze au răspuns pozitiv solicitărilor venite din partea autorităților române, de a-l transfera pe Balo, pentru a-și continua pedeapsa într-un penitenciar din România. În acel an, profesorul a ținut tot Postul Mare, cum mai obișnuia să facă, 40 de zile, cu speranța că va reveni în țară, chiar dacă într-o închisoare. Dar a venit pandemia.

Și-a pierdut speranța
După mai bine de 3 ani de birocrație, cât a durat aprobarea transferului lui Balo în România, criza cauzată de pandemia COVID-19 a complicat și mai mult lucrurile. Escorta română care trebuia să-l preia pe Marius Balo nu s-a putut deplasa în China din cauza restricțiilor de călătorie și de trafic aerian internațional. Se întâmpla în iunie 2020. Situația a rămas neschimbată și un an mai târziu. „Transferul nu a mai avut loc deoarece, văzând că Interpol România nu a mers după el din octombrie 2019 (când i-a fost aprobat cererea, n.r.), Marius Balo a trimis o cerere la Curtea de Apel Cluj prin care și-a revocat consimțământul la transferare (în luna noiembrie 2021 – n.r.)”, a declarat avocata Ioana Bonda, de la firma de avocatură clujeană care s-a ocupat de caz. Balo mai avea de efectuat câteva luni din sentința de 8 ani. „Am început să-mi pierd nădejdea prin vara lui 2021”, își amintește acum românul. „Mai sunt câteva luni, mai bine vin acasă freeman (om liber, n.r.), nu încătușat”, și-a spus ca să se consoleze. Așa că Balo a rămas în penitenciarul chinez până pe 27 martie 2022.

Câte un telefon, rar
Ziua liberării, după 8 ani, a însemnat încă o lună de izolare Marius Balo avea bilet de avion spre casă chiar în seara zilei de 27 martie. Pe la ora 17.00, cei de la serviciul de imigrări, care erau responsabili să-l ducă de la penitenciar la aeroport, au sunat să-l informeze că zborul a fost amânat. „Venim la ora 20.00 să te extragem de acolo”, i-au spus. L-au dus la un hotel din Shanghai, unde a stat izolat aproape o lună, tot din cauza restricțiilor împotriva COVID-19. „Asta e, nu-mi datorează nimeni nimic”, spune acum, din Cluj. În prima zi acasă, Balo s-a dus dimineața la slujba de la biserică, oficiată de un prieten de-ai lui, apoi a mers la mall, unde și-a făcut abonament la telefon, apoi și-a cumpărat o sacoșă de cărți. Câte un kilometru alergat pentru fiecare zi petrecută în penitenciar A intrat în penitenciar la 33 de ani și a ieșit la 41. După 2.922 de zile în care singurul contact cu cei dragi a fost rar, la telefon. Spune că ce l-a ajutat să reziste după gratii a fost dragostea pentru cărți și credința în Dumnezeu. „Devii mai calculat, înveți să iei lucrurile așa cum sunt”. În acești ani a început și să scrie o carte. La vară vrea să facă un tur al României și să alerge câte un kilometru pentru fiecare zi petrecută în penitenciar.