Tăieri ilegale, bani risipiţi şi teroare (II). Composesoratul Săcărâmb pe post de gaură neagră

  Volodia Macovei

În ciuda ameninţărilor extrem de dure pe care le-am primit după declanşarea acestei anchete jurnalistice, a injuriilor şi a solicitărilor ultimative să oprim acest demers investigativ, vom continua să prezentăm ceea ce se întâmplă în Composesoratul Săcărâmb, pe ce şi cum se cheltuie banii şi de ce sunt şefii acestei asociaţii speriaţi de orice formă de control. Violenţa de reacţie declanşată de această anchetă nu poate demonstra altceva decât faptul că sunt atinse interese mari.

Un drum de pomană
În mare mărinimie, se pare că onor Composesoratul Săcărâmb s-a gândit să se ocupe de un drum. De drumul care merge, prin pădure, spre Geoagiu. Ba chiar a fost pus şi un indicator isteţ, din lemn, care să îi îndrume pe turişti să meargă pe drumul cu pricina. Marea problemă este că drumul respectiv, pe care se pare că s-au cheltuit bani aruncându-se resturi din halda de steril, care se fac praf şi pulbere în contact cu apa şi la combinaţia îngheţ-dezgheţ, este pericol public. Cu mare greutate poate parcurge parte din drum o maşină cu dublă tracţiune, de teren. Dacă un turist nu cunoaşte zona, se ia după indicatorul spre acel drum şi alege această variantă, cu un autoturism normal, rămâne înţepenit în mijlocul drumului şi are şansa şi să îşi rupă maşina în două.
În linia isteaţă a lucrărilor pe care dă bani conducerea Composesoratului Săcărâmb se mai află şi realizarea unor trepte de pământ spre nicăieri. Chiar aşa, s-au băgat bani în tăierea, pe o cărare perfect necunoscută, a unor aşa-zise trepte, care să-i ajute pe turiştii care nimeresc din greşeală traseul, să urce aiurea prin pădure. Nimeni nu ştie la ce a folosit această lucrare.

Spectacol în aer liber
Cea mai spectaculoasă investiţie a Composesoratului Săcărâmb pare să fie realizarea unor bănci de lemn, pe care nu se pot aşeza decât spectatori mai puţin dotaţi în kilograme, şi numai câte unul pe bancă, să nu se rupă, şi a unor mese de lemn, în vârful dealului, lângă o păşune teoretică, pe care nu pare să păşuneze vreun animal, nici nu o curăţă nimeni, dar se aude că ar trage bani buni de la APIA. Ansamblul de băncuţe firave de lemn, cu loc de proţap şi grătar în mijloc, nu ştim cui îi este destinat. Ca să dea valoare locului, acolo s-a amenajat, cu piatră şi pământ, dincolo de drum, şi o scenă, pentru posibilii artişti care ar veni, probabil, să cânte la chefurile de asociaţie, după ce vin fondurile pe păşuni.

Păşune teoretică
În prima parte a anchetei noastre, vorbeam despre tăierile ilegale de arbori, dovedite prin acte de control şi inspecţii specializate. Într-una din zone, căreia i se spune Ciocârţa, arborii au fost tăiaţi, vezi Doamne!, să mai iasă, probabil, la calcul mai multă păşune de propus spre finanţare. Zona respectivă, chiar după tăierea arborilor, e o bălărie extinsă, un loc în care, în afară de relieful ciudat şi dificil, domină vegetaţie de tot felul şi accesul oamenilor şi animalelor poate deveni o adevărată şi sinistră aventură. La fel, în zona Grohote, s-au tăiat ilegal arbori pentru a încropi de o păşune. Interesant este că celor din conducerea Composesoratului Săcărâmb nici nu le-a trecut prin cap să facă tăierile legale, aşa cum scrie la carte – după cum arată actele de control. Din ce am aflat, deşi se pare că şefi ai composesoratului au spus că masa lemnoasă recoltată din zonă ar fi fost arsă pe loc, sunt oameni care spun că lemnul a fost dat unor persoane, care l-au scos din zonă şi l-au pus deoparte. Probabil, pe un bănuţ bun.
Deocamdată atât. Mâine vom încerca să descurcăm iţele altei poveşti, asta dacă nu cumva cei care ne ameninţă trec şi la fapte.