Solitarul din satul Roşia

Maximilian Gânju

Aron Truţă (foto), un bătrân de 75 de ani, este unicul locuitor al unui sat de munte din judeţul nostru şi, chiar dacă viaţa este foarte grea pentru el, mai ales acum, pe timp de iarnă, omul nu ar da sălbăticia pentru nimic în lume. Se gospodăreşte singur şi e fericit, pentru că se poate ocupa de pasiunea lui de-o viaţă, creşterea animalelor. Septagenarul spune că singurătatea l-a învăţat să tacă, n-are încotro!

Este un om fericit
Satul Roşia este chiar la graniţa cu judeţul Alba, în munţii Metaliferi, iar pentru a ajunge la el, trebuie să străbaţi un drum lung şi extrem de greu prin sălbăticie. Zăpada stă aici până la sfârşitul lui aprilie, ceea ce face viaţa şi mai grea, din cauza izolării. În ciuda tuturor vitregiilor, un bătrân de 75 de ani n-ar vrea să-şi părăsească locul strămoşesc pentru nimic în lume. Moş Aron este singurul locuitor al satului şi spune că, deşi îi lipsesc oamenii cu care ar mai schimba cu drag câte o vorbă, este cel mai fericit om. Se poate ocupa de creşterea animalelor, de ceea ce a învăţat de la tatăl lui. Aron Truţă a trăit şi la oraş, la Orăştie, unde a muncit până la pensie, dar n-ar mai vrea să se întoarcă. Are doi copii, un băiat şi o fată, care trec pe la el ori de câte ori se poate şi ar vrea să-l ducă cu ei. Bărbatul nici nu vrea să audă. „Viaţa aici este grea, condiţiile sunt care sunt. Am rămas singur, de vreo 10 ani nu mai e nimeni în satul Roşia. Am trei vaci, am 10 oi şi mă ocup de ele. Mai vin copiii pe la mine când se poate. Sunt  crescut aici, am stat 43 de ani aci şi nu aş pleca niciodată. Acum, e drumul greu şi vedeţi care sunt condiţiile”, spune Aron Truţă.

„Aşa-mi trece ziua, pe lângă casă”
Chiar dacă iarna aceasta a fost una foarte grea şi primăvara întârziue să se arate, în cătunul de munte, moş Aron s-a gospodărit, încât să nu ducă lipsă de nimic. Are trei puţuri din care-şi ia apa, lemne de foc pentru tot anul şi mâncare cât să hrănească o garnizoană. A muncit toată vara, pentru a avea ce-i trebuie peste iarnă. De altfel, în cătun cam tot timpul iernile au fost grele, aşa că el n-a fost luat prin surprindere. „Dacă te gospodăreşti din timp, ai. Nu-mi lipseşte nimic, am trei puţuri de unde îmi iau apă. Cu apa e ceva problemă, că îngheaţă. De aia am făcut trei puţuri şi vine prin cădere. Aşa sunt sigur că am apă pentru mine şi animale”, spune septuagenarul Aron. O zi pentru bătrân înseamnă 12 ore dedicate vietăţilor din ogradă şi câteva ore de odihnă. „Tot timpul mă ocup de animale. Am 10 oi, din care patru abia au fătat. Intru la vaci şi le dau de mâncare, apoi mai tai lemne pentru foc şi după aceea mă ocup de miei. Timpul îmi trece aşa, trebăluind prin jurul casei,  imediat va trece şi iarna. Vara merg la lucru la coasă, mai pun cartofi, zarzavaturi, ca să am iarna”, povesteşte bătrânul. Mai în glumă mai în serios, Aron Truţă spune că este şeful satului, dar totuşi, îi lipseşte că nu are cu cine schimba o vorbă. „Am învăţat ceva de când sunt singur, am învăţat să tac. N-am încotro!”

One thought on “Solitarul din satul Roşia

  • 7 martie 2012 la 10:17
    Permalink

    Vai saracul om. Pai daca nu prinde B1TV si TVR1 cum rezista?

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.