Regionalizarea, modificare majoră a României – repercusiuni locale (III)

Pentru că nu doresc s-o mai lungesc, impresia mea este că o regionalizare făcută în pripă e nu benefică, ci chiar nocivă, aruncând ţara într-un haos şi mai mare. Poate că preşedintele Băsescu are nevoie de temă de campanie electorală, dar văzând studiul făcut de arhitectul timişorean Radu Radoslav în ceea ce priveşte conurbaţia Deva-Hunedoara-Simeria, extrem de consistentă şi prin urmare, foarte voluminoasă, refuz să cred că simpla trasare pe o hartă a unor regiuni, aşa, după ureche, este de natură să producă satisfacţie. Atenţie – satisfacţie populaţiei, nu unui grup de politicieni grăbiţi să mai bifeze un punct sub pretextul că aşa ne-a cerut UE etc. O grămadă de tâmpenii au fost adoptate pripit şi plătim acum un preţ enorm.
„Decuparea” regională se face ştiinţific, cu metodă, cu consultarea Academiei, a sociologilor, pentru că va avea implicaţii majore pe termen lung asupra modului în care se percepe populaţia, din punct de vedere al apartenenţei la propria ţară. Actualele regiuni de dezvoltare sunt aiureli care nu ţin cont de nimic. În Franţa, spre exemplu, o ţară asemănătoare cu România din punct de vedere al unui anumit tip de naţionalism, s-a ţinut foarte mult cont, în stabilirea limitelor regiunilor, de condiţionalităţile istorice şi civilizaţionale. Dacă se lasă totul în seama unor consilieri de la Cotroceni, cine ştie cu ce pleaşcă ne trezim… Va fi nevoie de munca a generaţii întregi pentru a repara ceea ce pare o improvizaţie jalnică, precum primele şase întrebări (la care între timp s-a renunţat…) referitoare la referendumul pentru Bucureşti. Întrebările erau absolut absurde, rod ale unei minţi în colţuri, pentru care referendumul era doar un mijloc de legitimare a unei alte serii de improvizaţii. Modificarea heirupistă a Constituţiei, în 2003, şi-a arătat roadele otrăvite începând de acum vreo doi-trei ani.
Concluzia aparţine relevanţelor locale. Cu riscul de a părea că doresc avantaje pentru noi, cei de aici, voi spune că nu ne avantajează regionalizarea pripită. Constituirea de facto a conurbaţiei şi mai ales, înfiinţarea unei Universităţi – care să asigure un debuşeu onorabil pentru foarte mulţi tineri din zonă, actualmente studenţi pe la fel de fel de forme discutabile de învăţământ superior – ne va crea un avantaj major. Deocamdată, nu-l avem, iar orgoliul nu poate ţine loc de regiune intrată cu adevărat în circuitul de valori intelectuale ale României. Pot oricând să dau exemple de oameni de calitate, care au aşteptat cât au aşteptat, apoi, au plecat spre oraşe mari, unde sunt actualmente profesori universitari cu greutate, pentru care judeţul Hunedoara reprezintă totul, dar numai afectiv.