Mânăstirile din Bucovina

Mânăstirile din Bucovina fac parte din patrimoniul UNESCO, fiind încrise în catalogul „Marile monumente ale lumii“ din anul 1993. Ele sunt unice în lume prin arhitectura lor ce caracterizează epoca de glorie a Moldovei şi prin pictura lor exterioară. Vă prezentăm, în continuare, câteva din cele mai cunoscute şi vizitate mânăstiri din nordul Moldovei.
Mânăstirea Voroneţ
Este, poate, cea mai celebră, dintre mânăstirile din Bucovina, fiind situată în localitatea Voroneţ, parte din oraşul Gura Humorului şi are hramul Sf. Gheorghe.
Ridicată de Ştefan cel Mare în 1488, între 26 mai şi 14 septembrie, în stilul caracteristic. Nu are camera mormintelor. Renumită în întreaga lume pentru „albastrul de Voroneţ“ şi pentru scena întruchipată pe faţada de vest, a Judecăţii de Apoi. Această pictură este împărţită în mai multe registre, în partea superioară a ansamblului fiind Dumnezeu Tatăl, registrul mijlociu cuprinde icoana Deisis – Iisus Hristos încadrat de Maica Domnului în partea dreaptă şi Sf. Ioan Botezătorul în stânga, icoană bizantină. În al treilea registru se află Duhul Sfânt în chip de porumbel. Adăposteşte mormintele pustnicului Daniil Sihastru, duhovnicul lui Ştefan cel Mare şi al Mitropolitului Grigore Roşca. Alte picturi: Arborele lui Iesei; profeţii Vechiului Testament sunt încadraţi de filosofi: Aristotel, Platon, Pitagora, Socrate. În naos, tabloul votiv al lui Ştefan cel Mare, împreună cu Doamna Maria Voichiţa şi Bogdan, moştenitorul tronului.
Mânăstirea Humor
Este situată în oraşul Gura Humorului şi are hramul Adormirea Maicii Domnului şi Sf. Gheorghe. A fost ridicată la 1530 de jupânul Toader Bubuiog şi soţia sa Anastasia, cu bunăvoinţa domnitorului Petru Rareş, pe locul unei biserici din secolul XIV, construită de Alexandru cel Bun. Biserica mănăstirii nu este prima care a avut pictura exterioară din Moldova, dar aceasta s-a păstrat foarte bine, tabloul reprezentativ fiind asediul Constantinopolului, pictura menită să păstreze vechea credinţă ortodoxă. Din pictura interioară este reprezentativ tabloul votiv al familiei domnitorului Petru Rareş. Este prima biserică care are pridvor deschis, iar deasupra camerei mormintelor se află tainiţa, unde se ascundeau, în timpul năvălirilor otomane, odoarele mănăstirii.
Mânăstirea Moldoviţa
Este amplasată în localitatea Vatra Moldoviţei, are hramul Buna Vestire şi a fost ridicată la 1410 de Alexandru cel Bun, pe locul unei biserici mai vechi. Biserica mănăstirii a fost reconstruită în piatră de Petru Rareş. Pictura murală exterioară a fost realizată de Toma din Suceava în 1537 şi s-a conservat, cu excepţia părţii de nord, care a fost degradată din cauza climei. Frescele arată scene din lupta moldovenilor ortodocşi împotriva otomanilor. În 1975 a obţinut trofeul „Pomme d`Or“ acordat de F.I.J.E.T. pentru pictura sa unică.
Mânăstirea Probota
Are hramul Sf. Nicolae şi a fost ctitorită de Petru Rareş la 1530; pictura bisericii, din 1532, interioară (refăcută) şi exterioară, care a fost în mare parte distrusă, dar fragmentele stârnesc încă admiraţia. Judecata de Apoi din pridvor a fost realizată aici pentru prima dată în Moldova, introdusă de fratele lui Petru Rareş, viitorul Mitropolit Grigore Roşca. Pictura exterioară nu s-a păstrat deoarece tehnicile de fixare a culorilor erau mai puţin cunoscute. Arhitectura este reprezentativă pentru Moldova secolului XVI.
Mânăstirea Suceviţa
Se află în localitatea Suceviţa şi a fost ridicată de Mitropolitul Gheorghe Movilă şi fraţii săi Ieremia şi Simion Movilă în 1584. Planul bisericii este specific perioadei lui Ştefan cel Mare (pronaos, naos şi altar, la care se adaugă pridvor şi gropniţă). Mânăstirea Suceviţa este cea mai completă din punct de vedere arhitectonic şi al picturilor interioare şi exterioare. Pictura a fost realizată de Ion Zugravul în 1596. Culoarea dominantă a picturii este verdele. Aici se află mormintele Movileştilor. Pictura exterioară este cea mai bine păstrată, inclusiv pe latura de nord, unde este Scara Virtuţilor – o antiteză intre bine şi rău, Rugăciunea tuturor Sfinţilor, o temă unică. Faţada sudică are reprezentat Arborele lui Iesei, Acatistul Maicii Domnului. Biserica este cea din urmă realizată cu pictura exterioară de aceea a fost considerată de francezul Paul Henry „testament al artei moldoveneşti“.