Fara bascalie

Edmond Tălmăcean şi Mike Hancock

Un fapt aparent minor, dansul dezlănţuit al pedelistului Edmond Tălmăcean într-o emisiune TV pune, cred, problema prestaţiei publice a politicienilor. Nu aş fi mai critic decât este cazul – în fond, muzica, dansul fac parte din existenţa noastră iar politicienii sunt şi ei oameni, cu slăbiciuni şi calităţi.
Îmi place să dansez şi din această perspectivă chiar îl apreciez pe Tălmăcean. Are ritm, mişcări bine coordonate, probabil că e un tip agreabil în anumite împrejurări. Graniţa între public şi privat este însă fragilă, nu doar la noi, ci în toată lumea. Boc dirijează fanfare, Udrea cântă din fluier, Elţîn se scălâmbăia pe scenă (Tălmăcean ar fi făcut furori…), Bill Clinton cânta la saxofon (dar ce prosperă era America în vremea lui Clinton…). Ei bine, exact aici mi se pare că avem o problemă – contextul. Tălmăcean râde, cântă şi dansează în vremuri în care mesajul transmis ar fi trebuit să fie unul mai decent, mai sobru, mai potrivit cu ceea ce aşteptăm din partea Puterii (dacă cineva mai aşteaptă ceva bun). Privat, Tălmăcean nu avea decât să danseze după pofta inimii. Prin emisiuni, fie ele şi de divertisment, se impunea altă conduită. Felicitări celor de la Antena 2: au intuit perfect genul de personaj.
Ca să nu fiu acuzat că sunt mai critic decât poate ar fi cazul, voi face o comparaţie.
În mai 1995, am făcut parte, ca jurnalist, dintr-o delegaţie oficială care a vizitat Anglia cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la victoria asupra Germaniei naziste. Amfitrionul nostru a fost chiar preşedintele Consiliului comitatului Hampshire, Mike Hancock, ulterior devenit europarlamentar. La o festivitate constând dintr-o recepţie şi apoi dintr-un spectacol, Mike Hancock a urcat pe scenă să spună câteva cuvinte. A fost aplaudat îndelung, fiind foarte popular. Spectacolul era în primul rând muzical, aşa că sala i-a cerut lui Hancock să cânte el ceva, în debut. Mike Hancock a ridicat mâna, cerând puţină linişte. Când a putut din nou vorbi, a spus cam aşa: „Nimic nu-l opreşte pe un gentleman să cânte, dacă asta-i face plăcere. Totul îl opreşte însă să o facă în public!” A coborât de pe scenă în aplauzele tuturor.
Dar cum nu în România s-a răsturnat carul cu gentlemeni…

3 comentarii la „Edmond Tălmăcean şi Mike Hancock

  • mitocania, prostia si nesimtirea provoaca durere altora, si nu celor care beneficiaza din plin de aceste „calitati”.

  • Aveti dreptate!
    Lasti ca spun eu.
    Asta e, la noi s-a rasturnat carul cu prosti!
    Si de atunci o tinem tot asa !
    Dar, trebuie sa recunoastem , ca la toti ne place spectacolul.
    Ne-a placut si Orban cind a cintat la chitara si mai avem si alte ,talente…!
    Dar cel mai bine , „prinde” la media, care , este meseriasa si stie sa exploateze situatia.”Piinea noastra cea de toate…..” !

  • Imi aduc din nou aminte ceea ce mi-a placut tot timpul si mi-a ramas ca reper: prestanta a doua personaje politice post-revolutionare. Ma refer la d-l Emil Constantinescu si d-l Tariceanu. ATENTIE! Nu discut in acest caz despre performantele lor in functiile detinute.
    Eu zic ca mai sunt, cu siguranta, si altii. Poate facem o lista?

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la Stiri si informatii din judetul Hunedoara. Mesagerul Hunedorean

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura