Dorul de securitate naţională
Volodia Macovei
În tot scandalul iscat de privatizarea CFR Marfă, s-a introdus un element nou, vioi şi agitat: dorul de securitate naţională. După ce întregul proces de pregătire pentru privatizare a CFR Marfă de până acum a fost extrem de dubios condus de către Guvernul Ponta, după ce toţi posibilii competitori străini la această privatizare au fugit fără să întoarcă privirea, descoperind un morman de nereguli, după ce analiştii economici au avertizat că această privatizare miroase dur a eşec şi, poate, şarlatanie, Ponta a căutat o modalitate să iasă curat. Acest Pilat din Pont cu repetiţie, spre deosebire de predecesorul său antic, spălându-se pe mâini doar de mizeria afacerilor politicianiste, rău destul de mare şi acesta, acest maestru al fugii de răspundere a venit acum cu o cerere dubioasă, aceea ca ditamai Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), având în grijă cu totul altceva decât incompetenţa guvernului, să-i supervizeze „marea privatizare”. Să aibă pe cine da vina.
Nu m-ar fi deranjat cererea prim-ministrului Victor Ponta, dacă ar fi avut ceva sincer în ea. Domnule prim-ministru, de ce nu s-au considerat strategice vânzările marilor combinate siderurgice şi de utilaj greu din România, să fie trecută privatizarea lor prin filtrul siguranţei naţionale? Nu erau de interes strategic şi de securitate privatizările din telecomunicaţii, din petrol, gaze, petro-chimie? Exploatarea aurului? Nu e de interes pentru siguranţa naţională menţinerea rezervelor strategice de cărbune? Poşta Română nu este companie de interes pentru securitatea naţională? De ce nu au fost temă CSAT?
Cele mai multe dintre companiile mari româneşti vândute, în fapt, date aproape gratuit te miri cui, au reprezentat structuri de interes strategic şi de securitate naţională. Statul român a ajuns să nu mai controleze nimic din ceea ce, îndeobşte, reprezintă părţi ale unei structuri naţionale de securitate: căi de comunicaţii, fabrici de armament sau transformabile în fabrici de război, companii de telecomunicaţii, poştă şi tot aşa. Tocmai de aceea, îl consider pe Victor Ponta doar un politician speriat, care caută să-şi asigure spatele într-o afacere de care nici el nu e sigur. Dorul e pentru siguranţa persoanei Ponta, nu pentru siguranţa României.
Doamne’ !!!
Sa fie doar: „Dorul e pentru siguranţa persoanei Ponta, nu pentru siguranţa României”???
Si atunci toate sperantele noastre , toate dezideratele din „Biblia uselistului”, unde sunt???….
🙂
mai sa fie! de bun augur! nu am mai citit de mult aici deoarece in special cind semna dl Gruian semana cu un fel de propaganda de pe vremea comunistilor cu ode si imnuri la adresa d.lui Molot acest mic ceausescu de provincie. sa se vada si la Mesagerul ca Ponta este doar un habarnist si un diletant…mare mirare! cind se va vedea cita prostie duce dupa sine si Antonescu, acest autointitulat liberal ca numai liberal nu este vom fi pe calea cea buna!
Foarte bun articol, scurt si conccis, prezinta situatia actuala (oare numai actuala) a guvernantilor din Romania. Guvernul lui Ponta merge cu fruntea sus din esec in esec stiind prea bine ca „boborului” nu-i pasa de soarta tarii, ei, cocalarii sa aiba burta plina, mai ciupesc un mititel pe la vreo adunare electorala, un scandal cu „vedete” din capitala pe la tv, cu alte cuvinte au circul asigurat; pe cine intereseaza viitorul tarii la noi?