De ce nu luãm în calcul şi specialiştii noştri?

Românii au o frumoasă vorbă: cine n-are bătrâni, să-şi cumpere! Din păcate, în politica de pe aceste meleaguri, bătrânii nu mai reuşesc să îşi transmită generaţiilor ce vin din urmă ştiinţa, înţelepciunea şi experienţele personale, care să ducă la propăşirea cetăţenilor acestei ţări. Tot mai rar se aude vreo voce a înţelepciunii, şi aceea pe cale de a ieşi din sistem în mod natural, cum ar zice un băsist care se respectă. Tot mai rare sunt urechile care să-ţi audă vocea înţelepciunii, ca să nu mai vorbim despre minţile cele ce pot pricepe ce vrea să spună această voce… În ultimii 25 de ani, guvernanţii nu s-au prea înghesuit ca să asculte de „bătrâni”, fie că vorbim despre vârstă, fie că luăm în calcul ştiinţa şi experienţa. Aţi văzut vreun Igaş, vreun Videanu ori vreo Elena Udrea care să colaboreze cu Academia Română în domeniile lor de activitate? Aţi auzit ca vreun ministru portocaliu să întrebe vreun academician despre ceva soluţii la problemele naţionale din domeniile lor de activitate? Ferit-a sfântul! Dacă i-a pus partidul acolo, concluzia se impune: ei sunt cei mai deştepţi dintre traci, romani şi daci, puşi grămadă…
Ne înghesuim ca să dăm explorările şi exploatările şi industriile pe mâna străinilor. Cum Dumnezeu, noi, care am fost numărul unu în domeniul utilajului petrolier, acum nu mai ştim nici să scoatem petrol, nici măcar cum să-l transportăm? La fel cu celelalte resurse. Ne mulţumim, ca milogii impotenţi, cu o redevenţă simbolică, în loc să fim noi cei care decidem asupra bogăţiilor noastre! Iar am venit la vorba lui Goga: „Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă!”…
Un exemplu de voce a înţelepciunii şi experienţei care nu este, din păcate, luată în calcul, este şi cea a inginerului Justin Andrei, cercetător ştiinţific gradul I, pensionar, director ştiinţific al Institutului Geologic al României în perioada 08.01.1990 – 15.06.1999. Acest specialist deosebit al ţării, de ştiinţa şi experienţa căruia ar trebui să ne bucurăm cât mai este încă în viaţă, se referă tocmai la perspectiva descoperirii de noi zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale în toată România, în zone noi sau în profunzimea unor structuri epuizate. Tot dânsul propune metodologii variate de prospectare, pe care le pot aplica şi românii, nu doar străinii. Estimează, astfel, că rezervele noastre de ţiţei se pot cel puţin dubla, iar cele de gaze naturale pot creşte şi mai mult. Iar în subsidiar se urmăreşte creşterea gradului de recuperare a ţiţeiului din zăcăminte epuizate. În sfârşit, dar nu în ultimul rând, dânsul doreşte ca activităţile complexe de cercetare să constituie o şcoală pentru formarea de noi specialişti în domeniul prognozei pentru hidrocarburi şi în cel al ingineriei de zăcământ din rândul celor mai dotaţi tineri, care să asigure schimbul de mâine a celor care, fatalmente, vor fi trecut, nu peste mult timp, în „împărăţia umbrelor”. Cere mult, acest specialist, dintr-o generaţie pe cale de dispariţie? În nici un caz! Dar e nevoie de urechi şi minte pentru a asculta vocea înţelepciunii şi experienţei…
Sincer, trebuie să recunosc şi faptul că, reprezentând un segment din alegătorii hunedoreni, aş fi interesat şi eu ca Ministerul Economiei, dar şi domnul ministru  Mihnea Cosmin Costoiu şi domnul Tudor Prisecaru, Preşedinte-Secretar de Stat al Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, să obţină fondurile necesare pentru antamarea, în toamna anului 2013, a unor cercetări geofizice şi geologice în vederea punerii în valoare a zăcămintelor cuprifere-aurifere de tip porphyry Musariu-adâncime şi Valea Arsului, din câmpul minier Barza-Brad. Pentru că asta ar da un nou imbold economic zonei, reducând şomajul, aducând mai mult venit la bugetul naţional, cu alte cuvinte – având numai avantaje din această colaborare.
Însă, având în vedere că Ministerul de Finanţe respinge cu obstinaţie, în acest an, orice fonduri de investiţie din partea ministerelor, doar premierul poate să-i facă să înţeleagă, pe economiştii strânşi la pungă în domeniul achiziţiilor utile, că, în cazul de faţă, nu este vorba de cumpărarea, mai mult sau mai puţin mascată, a unor produse nu de strictă necesitate, ci a unor echipamente şi softuri geofizice de import de interes strategic pentru România. Fără acestea, nu se poate definitiva conturarea şi stricta localizare a unor foarte importante zăcăminte auro-argintifere ascunse şi foarte bogate, iar în cazul de faţă, nu se pot valorifica două importante zăcăminte cuprifere-aurifere-argintifere din arealul fostei Întreprinderi Miniere Barza-Brad, astăzi, desfiinţată. Am venit la putere ca să demonstrăm că putem face şi lucruri bune pentru români. E timpul să trecem şi la treabă…

Laurenţiu Nistor, deputat în Colegiul Uninominal nr. 1 Brad – Valea Mureşului