Conceptul de turism cultural

Am citit, în concediu fiind, despre preocupările legate de turismul cultural. Preocupări la nivelul judeţului Hunedoara, desigur. Implicat fiind în activitatea de turism, nu pot decât să spun că sunt lăudabile şi că pentru prima dată, conceptul de turism cultural este vehiculat la nivel oficial.
Am purtat multe discuţii cu arheologul elveţian Laurent Chrzanovski pe tema turismului cultural. În zona noastră, a judeţului Hunedoara, este, cred, unul dintre puţinii care ştiu cu adevărat ce înseamnă turismul cultural, cum se pun în operă proiectele, ce înseamnă managementul cultural pe proiecte şi alte asemenea noţiuni. În afară de el, doar Mihai Constantin Ranin, directorul artistic al Teatrului de Artă Deva, este cu adevărat un profesionist, cu care am avut ce discuta, într-o zonă extrem de delicată, în care se cer – spre deosebire de multe alte domenii – nu doar expertiză în management cultural, ci şi o înţelegere superioară a fenomenului de cultură, şi, de ce nu, cultură a managerului. Din acest motiv, poeta Paulina Popa poate fi şi ea numită manager cultural. În acelaşi timp, trebuie să remarc faptul că nici un ziar local nu are rubrici permanente dedicate tendinţelor în cultură, conceptelor, dezbaterii de idei pe teme sociologice, culturale, civilizaţionale. Pot să vă spun că avem (încă) o mână de entuziaşti. Dar stau cu capul la cutie, striviţi de impostură.
Risc să afirm că turismul cultural nu poate fi văzut pompieristic şi veleitar, ci profund, întrucât maniera de a-l concepe are legături cu percepţia identitară, cu mediul academic, cu managementul de proiecte (evident, culturale), cu conexiunile din lumea ultra-specializată academică. Dacă nu eşti băgat în seamă la acest nivel, totul riscă să devină o bună-intenţie eşuată. Ar fi păcat, pentru că resursele judeţului sunt extraordinare.
Revin după o vacanţă nu pretenţioasă financiar, dar utilă, exact din punct de vedere al modului în care este pus în operă turismul cultural. Fără a fi absolut de loc neglijată partea financiară, investiţiile au început (mă refer la Franţa) nu de la întrebarea „cât vom câştiga?”, ci de la „ce trebuie să facem pentru a câştiga?”
Muzeele pe care le-am vizitat, siturile istorice, evenimentele la care am participat (punând chiar bazele unor colaborări, dacă „Opera Nights la Castelul Corvinilor” va exista la anul, atunci participanţii vor avea o surpriză de proporţii, o altă premieră naţională de excepţie, mai mult, deocamdată nu pot să spun…) mi-au demonstrat că se lucrează pe principii mult mai moderne faţă de cele de la noi. Aşa cum spunea şi Laurent Chrzanovski (care, din păcate, se va muta de la Deva la Sibiu – un alt om de calitate, pe care nu am ştiut să-l folosim, pleacă din Deva – nu pot decât să regret, dar dacă vom continua ignorând expertiza, vom avea doar diletanţi), expoziţia prăfuită nu mai este la modă, nimeni nu mai vine să viziteze „trecutul nostru glorios”. Chiar dacă există, trecutul glorios trebuie să arate altfel.
Şi am mai realizat ceva – aviz celor care vor sări să-i ţină partea lui Băsescu. Peste tot în Europa, zonele îşi caută o identitate proprie, nu pe baze regionale trasate anapoda. Judeţul Hunedoara are o identittate proprie şi el poate fi promovat doar în acest mod. Departamentele franceze, asemănătoare judeţelor României, şi-au creionat o personalitate proprie, bazată pe istoria comună a locurilor, pe care o pun acum în valoare în două moduri: prezentându-i individualitatea, apoi complementaritatea, cu cea a zonelor învecinate. Cu alte cuvinte, se porneşte de la faptul că oamenii trebuie „să-şi simtă” istoria şi apartenenţa, doar aşa le pot valoriza.
P.S. Chiar în timp ce scriu, primesc de la un prieten, Adrian Sinescu, pe e-mail, vestea că după 25 de ani, pentru prima dată, turneul de şah „Cupa Cetăţii” nu se mai desfăşoară din lipsă de fonduri, deşi echipa de şah din Deva a promovat anul trecut în Divizia A şi a reuşit clasarea pe locul III. Primăria Deva nu i-a dat d-lui Hotăran, organizator, nici un ban.