Mai este un pic până pe 9 decembrie. Undeva pe Valea Mureşului, la poartă la baci’ Petre; „A venit iarna, fular nu am, geaca de acum 4 ani primită de la PDL s-a rupt şi mă spăl când plouă, că s-a spart şi găleata primită de la PNL cu care scot apa din fântână. Pensia nu îmi ajunge de medicamente. Am un pic de noroc că nu plouă şi merg în şlapi, dar nu ştiu până când, că se preconizează ninsori şi cizme, ioc. Bine cu UE, tocmai acum, că fac mămăligă, din făina pe care am primit-o de la ei, dar primarul mi-o zis că este de la cei din guvern. Tace, apoi se uită spre mine şi zice: asta este ţara pentru care am lucrat o viaţă. Blajin, cu ochi mici şi-un zâmbet disperat, mă întreabă: apoi matale cu cine zici că eşti, cu Diaconescu? Ăsta nu-i şi cu Nistor şi primaru’?, că tot vin, ne spun de toate şi pleacă. Să ştii că s-au supărat pe mine când vorbeau de agricultură la cămin, iar eu i-am întrebat dacă ştiu care este culmea agriculturii, iar când le-am zis-o, nu le-a picat foarte bine. Care? Apoi să ari Calea Victoriei cu boii de la guvern!“. Râde zgomotos, lăsând la vedere o gură ştirbă şi o faţă plină de riduri. După alte mici şicane, i-am strâns mâna şi am plecat, pentru a nu ştiu câta oară cu sentimentul că nu se mai poate face nimic. Am obţinut în schimb promisiunea că mă votează, că sunt tânăr şi bun de lucru.
Citește mai mult