Biserica de la Sălciva, rugăciunea dinaintea plecării

Magdalena Şerban

După ce anii au fost neiertători cu biserica din lemn din satul Sălciva, comuna Zam, supunând-o la deteriorare până aproape de prăbuşire, s-a hotărât ca edificiul să fie strămutat la Călăraşi.

Aici, icoanele plâng

Ridicată în jurul anului 1799, biserica, având hramul „Cuvioasa Paraschiva”, reprezintă unul dintre cele mai ample lăcaşe de cult din lemn, din întreaga Transilvanie. Ea se distinge prin pictura murală de factură bizantină, cu influenţe baroce. Biserica figurează pe noua listă a monumentelor istorice, însă gradul său de degradare evidenţiază, drastic, patina timpului scurs în defavoarea sa. După cum a rezultat din condica de cheltuieli, şantierul de la Sălciva a durat şase ani (1807-1812), zugravul primind 118 florinţi şi slănină de încă cinci forinţi. Asta a fost atunci, acum, în interiorul ei, îngerii plâng, şi nu datorită unei revelaţii divine, ci din cauza stării de degradare avansate a acoperişului. Prin draniţa mâncată de vreme, plouă şi ninge peste obrajii fragili ai chipurilor de icoane, care încă se mai străduiesc, cu puterea lui Dumnezeu, să grupeze temele „Iisus, Pâinea vieţii“, „Viziunea Patriarhului Petru“, „Sfinţii Ierarhi“, „Cel vechi de zile“ şi „Preamărirea Fecioarei“. Ansamblul de pictură murală interioară este impresionant, o adevărată carte sfântă în culori, ceea ce a clasat edificiul în rândul monumentelor de patrimoniu, de importanţă naţională.

Peste puterile lor

Degeaba s-au chinuit oamenii locului, împreună cu preotul paroh, părintele Dorin Băştean, să bată pe la uşi, deoarece, conform reglementărilor în vigoare, intervenţia pe un monument de acest gen se poate face doar cu aprobarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Procedeul, greoi şi anevoios, ar fi durat poate o viaţă de om. Şi, de unde bani pentru reabilitare, când enoriaţii sunt bogaţi doar sufleteşte?. S-a apelat şi la primar, care la rândul său, s-a văzut cu mâinile legate. „Am lăsat ca oamenii din satul Sălciva să decidă ceea ce le dictează inima. Aproape în unanimitate, au hotărât că e mai bine pentru biserică să fie strămutată la Călăraşi. Pentru mulţi dintre ei, biserica le-a fost liantul către Cel de Sus. Aici au avut şi bucurii, dar şi supărări. Şi le-au
vărsat pe toate şi le-au iertat pe toate. În vara lui 2010, Episcopia Sloboziei şi Călăraşului a anunţat că vrea să strămute biserica la Călăraşi. Acolo, deja se turnase fundaţia unui lăcaş de aceleaşi dimensiuni. Am mai avut un caz asemănător cu biserica din Deleni, fiind cerută să fie strămutată în judeţul Sibiu, însă localnicii de aici (Deleni) nu şi-au dat acordul şi astfel, biserica a rămas neclintită. Deşi am cerut bani pentru restaurare, nu i-am putut avea niciodată. Acum, regretele sunt tardive, iar ofurile nu mai aduc nimic înapoi“, spune Gheorghe Sicre, primarul comunei Zam.

Soarta a jucat feste

Episcopia Devei şi Hunedoarei a fost de acord cu strămutarea lăcaşului, însă cei care ridică o problemă sunt reprezentanţii Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Hunedoara. Cu toate acestea, ultimul cuvânt îi aparţine Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, acesta fiind pro „plecării” bisericii la Călăraşi.