Analiză politică: Opoziţia hunedoreană stă pe loc

Volodia Macovei

Într-un dezechilibru periculos pentru democraţie, în timp ce USL sondează şi trage către ea tot ce poate fi momit sau cumpărat, opoziţia hunedoreană se complace într-o atitudine de genul „asta-i viaţa!” şi bântuie fără vlagă politica locală. Obişnuinţa de a aştepta anul electoral pentru a îngrăşa porcul s-a dovedit mereu păguboasă, dar politicienii hunedoreni nu par dispuşi să înveţe din astfel de experienţe.

PDL, de neînţeles
Activ în alte vremuri şi preocupat să stea bine pe picioare, PDL-ul hunedorean pare intrat în letargie, deşi este cel mai important partid de opoziţie. Un semn este încăpăţânarea cu care liderii formaţiunii declară că nu sunt probleme în organizaţie, că totul e perfect, chiar dacă pierd oameni. O atitudine de neînţeles, ce ar putea fi explicată doar dacă luăm în seamă ce se întâmplă la Bucureşti, unde PDL renunţă, ciudat, la voci puternice, la lideri de opinie serioşi, la vocile critice, doar pentru a-şi asigura o linişte fără folos. Iar faptul că a fost păstrată, la vârful PDL, echipa care a pierdut alegerile, spune multe.

Un schelet firav
Cel mai simplu este să cuantificăm pierderile de oameni ce făceau parte din scheletul de rezistenţă al PDL Hunedoara. Nu comentăm acum motivaţiile migraţiilor.
Dorin Păran a lăsat PDL după 17 ani de activitate în partid. Plecarea lui Păran la PNL a lăsat PDL fără un parlamentar şi a fost dictată de nevoia de susţinere politică, pe care nu o mai găsea în fosta formaţiune, dar şi de degringolada care cuprinsese organizaţia democrat-liberală. O altă pierdere greu de dus a fost cea a lui Vasile Iorgovan, şi el, după 17 ani de PDL, acesta fiind în toţi anii în care a activat în organizaţie minte limpede, strateg al campaniilor de imagine şi electorale. Un alt personaj care a plecat din organizaţia hunedoreană, după 14 ani, este Cristian Marius Vladu, care, dincolo de criticile externe, multe din ele justificate, a fost în grupul puternic de control al PDL.
Apoi, Monica Iacob-Ridzi, care s-a dedicat trup şi suflet PDL ani buni, susţinută şi promovată de Gheorghe Barbu – alt pilon al organizaţiei hunedorene care, chiar dacă a rămas în partid, s-a îndepărtat de problematica locală –, a fost dată la coş, credem noi, nemeritat. Monicăi Iacob-Ridzi i s-au uitat meritele deosebite, mai ales în ridicarea cotei PDL în Valea Jiului, şi i s-a refuzat candidatura la parlamentare, fiind preferat un nou venit în partid, Mircia Muntean, dat afară din PNL şi care le-a dăruit democrat-liberalilor hunedoreni o lovitură de imagine zdrobitoare, fiind condamnat la trei ani cu suspendare pentru afaceri dubioase şi ieşind din partid cu şuturi statutare.

Pierderile de primari sunt greu de recuperat
Urmând firul pierderilor, să mai notăm pierderea unuia dintre cei mai puternici primari din judeţ, Marius Omotă, de la Ilia, care îşi ţine un electorat personal de peste 80 la sută şi care a intuit, înainte de ultimele alegeri, că statutul de membru PDL îi pune în pericol candidatura. Pe lângă Omotă, PDL-ul hunedorean a mai pierdut perechea Gheorghe Ile – Angela Stoica, primar, respectiv viceprimar la Vulcan, şi electoratul unui municipiu. Să-l punem la socoteală şi pe Octavian Roman, primarul de la Rapoltu Mare, întors în PSD după două mandate sub PDL. În ultima vreme, Ilie Păducel, primarul PDL de la Petrila, pare să-şi dorească schimbarea drumului politic, dar nu o poate face decât dacă este exclus din partid. Ar mai trebui spus că primarii puternici ai PDL, cum este Viorel Arion, la Hunedoara, îşi concentrează atenţia în afara intereselor de partid, problematica locală necesitând orice sprijin benefic pentru comunitate, indiferent de unde vine.
Fără a mai intra în detalii, pe lista pierderilor PDL mai trebuie notaţi Lucian Heiuş, Alexandru Lăutaru, Mihai Irimie, Cristian Grigoraş şi Romi Cărmăzan.
În condiţiile în care poate fi cuantificată o asemenea pierdere, este greu de priceput de ce organizaţia judeţeană a PDL păstrează o stare de inerţie şi nu întreprinde nimic.

Teoria nu are electorat
Celelalte aripi notabile ale opoziţiei hunedorene ar fi PP-DD, Noua Republică şi Forţa Civică, UDMR fiind mai mult observator în plan local.
Partidul Poporului – Dan Diaconescu (PP-DD) în judeţul Hunedoara încă stă departe de popularitate, în ciuda reuşitei de a promova doi oameni în Parlament, amândoi din Valea Jiului, senatorul Haralambie Vochiţoiu şi deputatul Monica Iacob Ridzi, şi câţiva consilieri judeţeni şi locali. Nu trebuie confundat momentul susţinut agresiv de PP-DD în campania electorală şi mişcarea punctuală a fanilor lui Dan Diaconescu, cu aşezarea unui electorat stabil.
Noua Republică (NR) vine cu o atitudine tranşantă, decupează şi analizează, ia poziţie dură, dar rămâne, deocamdată, la o luptă ideologică, cu multe nuanţe teoretice şi destul de departe de atragerea electoratului către atitudine. NR merge pe o campanie de imagine modernă, foloseşte oameni tineri, preferabil luaţi din afara politicii, are programe şi soluţii, dar rămâne prea puţin atractivă pentru electoratul larg.
Forţa Civică (FC) hunedoreană nu a demonstrat o implicare de notat în politica locală şi cele mai importante evenimente pe care le-a provocat au fost legate de vizite ale liderului partidului, Mihai Răzvan Ungureanu. Dar menţinerea imaginii formaţiunii, mai ales la nivel local, sub simbolul Ungureanu nu foloseşte la mare lucru, tentaţia electoratului hunedorean către FC fiind nesemnificativă.

Timpul e scurt
Ca o concluzie simplă, opoziţia politică în judeţul Hunedoara manifestă o ciudată linişte şi lipsă de implicare, în condiţiile în care are de recuperat un handicap usturător, rezultat din alegerile din 2012. Şi, în ciuda unor accese de optimism, timpul până la viitoarea confruntare electorală este extrem de scurt. Nici puterea, pe plan judeţean, nu stă pe roze, deocamdată, trăind în beţia succesului, dar, despre ea vom vorbi cu altă ocazie.