La Dobra, trecutul a lăsat urme
Magdalena Şerban
Despre comuna Dobra, se pot spune multe: un tărâm al păstrăvului la Roşcani, dubaşi care continuă tradiţiile, sugirul – emblema vinarsului de-altădată, iar lista poate continua. Ceea ce nu ştie însă toată lumea este simbolistica zonei.
“Măcelniţa” ce a sfidat timpul
Un prim exemplu de vestigiu al istoriei comunei este o moară cu apă (hidraulică cu două roţi verticale şi elevator, construită între anii 1840 – 1850), care pe vremuri, era un element de bază în viaţa de zi cu zi a sătenilor, iar acum, poate fi admirată la Muzeul Astra din Sibiu, ca un adevărat monument al ingeniozităţii şi complexităţii tehnice populare dobrene. Construită de membrii unei familii de saşi, la jumătatea secolului trecut, pe râul Dobra, moara de apă de la Roşcani a fost transferată în anul 1999, la Sibiu. “Povestea ei este una relativ simplă, dar însemnătatea este deosebită. Bunica nevestei ultimului proprietar (Ion Muntean, care a şi lucrat ca morar) a achiziţionat instalaţia în anul 1918. Moara aceasta şi-a făcut treaba cu vârf şi îndesat, iar acum, îşi spune istoria în muzeul sibian. Toată lumea îi poate admira tehnicile de odinioară. Ne mândrim cu ea pentru că a adus tradiţiile noastre pe buzele multor vizitatori” a precizat Ghiorghe Şuiagă (foto), primarul din Dobra.
Peşterile au legende vii
Tot un simbol este şi peştera din Roşcani, situată la ieşirea din sat, într-o stâncă. Locul a constituit, de-a lungul vremurilor, multe semne de întrebare pentru hunedoreni, acolo trăind, în urmă cu un deceniu şi jumătate, credincioşi ai unei religii “fără acte”, întemeiată de Francisc Horvath Maitreya (un fost profesor de desen de loc din Cristur, care era considerat Gurul grupului aciuat aici şi al doilea fiu al lui Dumnezeu). În 1996, aceştia au ridicat un schit pe care l-au numit ”Peştera iubirii”, în incinta lui, amenajând un altar pentru rugăciune, în care nu se putea intra niciodată încălţat. Credinţa şi practicile adepţilor „bărboşi“ (n.r. aşa îi numeau localnicii), deviate radical de la orice formă de religie legiferată, au stârnit mari controverse, atât în rândul ecleziaştilor, cât şi al localnicilor. După moartea mentorului Maitreya (în 2004) „fiii luminii”, cum se numeau susţinătorii lui, s-au retras din peşteră şi s-au mutat în Roşcani, cumpărându-şi case şi terenuri, în “zona binecuvântată”, pe care, încetul cu încetul, vor să pună stăpânire. Adepţii acestui cult continuă şi în prezent să se întâlnească la peşteră, de câteva ori pe an, oameni din toata ţara adunându-se aici, pentru a beneficia de ajutorul celui trecut în nefiinţă. În ceea ce priveşte ritualul, sunt îmbrăcaţi în togi albe cu brâu verde, îşi fac cruce ca şi ortodocşii, cred în Iisus şi Fecioara Maria, fac exerciţii de yoga şi meditaţii, nu consumă carne, uneori, nici chiar ouă şi lactate. Francisc Horvath Maitreya zicea că este cel de-al şaptelea avatar, adică fiu al lui Dumnezeu, şi că a fost înzestrat cu puterea de a vindeca oamenii. “Povestea lui Francisc Horvath Maitreya, conducătorul grupării de la Roşcani, o cunoaşte toată lumea din localitate şi a trecut şi peste hotarele ei. Avem multe locuri care deapănă câte o poveste a lor. Principalul este să ştim să o transmitem mai departe şi să învăţăm din ea”, a încheiat edilul din Dobra.
