De ce n-are chiriaşi blocul Depoului CFR Marfă Simeria?

Alice Brandisz

După ce Calea Ferată din România, companie puternică şi solidă pe vremuri, a fost divizată în mai multe societăţi mici, fiecare ocupându-se de bucăţica ei, acum, acestea abia dacă reuşesc să supravieţuiască. Deşi ar exista poate posibilităţi să mai aducă un ban în bugetul companiei, nimeni nu face nimic în acest sens.
Renovat în interior şi exterior
Un exemplu este blocul de locuinţe al depoului din Simeria, care aparţine de Centrul Zonal de Marfă Timişoara. Acest imobil ar putea aduce fonduri companiei, însă din cauza chiriei solicitate de proprietar, mult peste preţul pieţei, acesta stă gol de câţiva ani. Blocul a fost renovat în urmă cu câţiva ani, a fost dotat cu toate utilităţile şi anvelopat pe exterior. Are două centrale proprii pentru apă şi căldură, curent electric separat pentru fiecare apartament, gaz, gresie, faianţă şi parchet. De asemenea, spaţiile de locuit au fost transformate din camere de cămin într-un fel de apartamente. Toate acestea degeaba, dacă imobilul nu are chiriaşi. Apartamentele renovate sunt destinate închirierii, însă condiţiile de închiriere şi preţul cerut alungă şi puţinii clienţi care vin aici să se intereseze. Blocul conţine 20 de apartamente, la intrare fiecare având o încăpere cu bucătărie inclusă, din care intri într-un dormitor şi o baie, toate pe o suprafaţă de 39 mp. Imobilul este păzit 24 din 24 de ore de către angajaţii depoului din Simeria.
O grămadă de bani şi multe demersuri
Pentru a locui în blocul cu pricina ai nevoie de o sumă considerabilă, dar şi de timp, asta, deoarece modalitatea în care se realizează închirierea este destul de complicată şi presupune nenumărate demersuri.
Chiria pentru o asemenea locuinţă este de 500 de lei pe lună, la care se adaugă plata utilităţilor, ceea ce nu este tot. Cei care vor să închirieze trebuie să achite două chirii în avans, pentru garanţie, trebuie să încheie contract de curent pe cheltuiala lor şi în plus, sunt nevoiţi să se deplaseze la Timişoara pentru a participa la o licitaţie. Despre ce licitaţie vorbim când blocul este aproape în totalitate gol şi asta de când s-a dat în folosinţă, imediat după renovare. De asemenea, potrivit unui locatar, în momentul încheierii contractului, chiriaşul trebuie să prezinte certificatul de cazier judiciar. Toate aceste demersuri şi-ar avea rostul în condiţiile în care numărul solicitanţilor ar fi mult peste cel spaţiilor de închiriat, însă în condiţiile în care locul este pustiu, teoria este de neînţeles.
Trei apartamente ocupate în ditamai blocul
Potrivit spuselor unui angajat, din 2009 şi până în 2012, imobilul a fost pustiu. Deşi nu stătea nimeni aici, angajaţii de la depou au păzit cu rândul blocul în toată această perioadă. Acelaşi angajat ne spune că din 2012 până în prezent au fost doar patru chiriaşi, iar acum doar trei dintre cele 20 de apartamente sunt ocupate. Se pare că doritori ar mai fi fost de-a lungul timpului, însă toţi au fost alungaţi din acelaşi motiv: preţul mare al chiriei.
„Am vrut şi eu să închiriez un apartament aici, însă când am auzit preţul şi toate celelalte cheltuieli pe care trebuie să le suport, m-am răzgîndit imediat. Nici nu s-a mai pus problema să stau aici. Cu 500 de lei pot închiria un apartament mult mai mare în oraş, cu bucătărie normală, nu aşa, confort redus. Preţul pe care îl cer ei mi se pare exagerat“, a declarat o persoană interesată care a dorit să-şi păstreze anonimatul.
În concluzie, în loc să micşoreze chiria şi să o aducă la nivelul preţurilor reale din oraş, compania preferă să păstreze preţurile ridicate şi spaţiile goale. Acestea, dacă nu sunt locuite, nu sunt nici încălzite, se formează igrasie şi sunt predispuse degradării. Şi atunci, ce rost a mai avut toată investiţia?