Un american şi câinele său au făcut înconjurul lumii pe jos. Au mers aproximativ 35 de kilometri pe zi, timp de 7 ani

Foarte puţini oameni încearcă să facă înconjurul întregii lumi pe jos şi chiar mai puţini reuşesc să termine călătoria. La 21 mai 2022, Tom Turcich (foto), din New Jersey, a devenit a 10-a persoană care a reuşit această perfor­man­ţă remarcabilă, în timp ce com­panionul său patruped, Savannah, a fost primul câine care a reuşit acest lucru.

Inspirația pentru această călătorie
Momentul triumfător a adus sfâr­şitul unei călătorii de şapte ani şi 48.000 de kilometri. „A fost su­pra­realist”, a declarat Turcich pen­tru CNN Travel. „Îmi imaginam de mult timp cum va fi finalul. Iar când s-a întâmplat, emoţia principală a fost doar de eliberare. Acest lucru mi-a dominat viaţa timp de 15 ani, iar faptul că în sfârşit am reuşit
să-l termin a fost uimitor”., spune americanul. Inspiraţia pentru aceas­tă călătorie a pornit de la o pierdere tristă din 2006, când pri­e­tena sa Ann Marie a murit într-un accident de jet ski la vârsta de 17 ani. „Moartea ei a fost ceea ce m-a format pe mine. Era o persoană mult mai bună decât mine. Şi am înţeles că voi muri într-o zi şi că se poate întâmpla în orice moment. Şi am început să reevaluez totul”, explică el. Turcich a decis că avea nevoie de călătorii şi aventură în viaţa sa şi a început să caute toate modalităţile prin care ar putea face acest lucru. După ce a citit despre Steven Newman, catalogat de Cartea Recordurilor ca fiind pri­ma persoană care a făcut încon­ju­rul lumii pe jos, Turcich s-a hotărât să accepte el însuşi această pro­vo­care. „Mersul pe jos mi s-a părut cea mai bună modalitate de a în­ţe­lege lumea. Nu am vrut doar să merg la Paris şi la Machu Picchu, ci am vrut cu adevărat să înţeleg lu­mea şi să văd cum trăiesc oamenii zi de zi”. Odată ce s-a angajat, Turcich a început să planifice traseul, încercând în acelaşi timp să strângă fonduri pentru călă­to­riile sale. A reuşit să economi­seas­că suficient pentru a rezista apro­xi­mativ doi ani pe drum, lucrând în timpul verii, în timp ce era la fa­cul­tate, şi mutându-se înapoi la pă­rinţii săi după ce a absolvit. Cu toa­te acestea, cu puţin timp înainte de a pleca, proprietarul unei com­panii locale, Philadelphia Sign, a aflat despre planurile sale şi a de­cis să îi sponsorizeze călătoria. La aproape nouă ani după ce i-a venit ideea, Turcich a făcut primul pas al plimbării sale în jurul lumii. A pornit la drum pe 2 aprilie 2015, chiar îna­inte de a împlini 26 de ani, îm­pin­gând un cărucior pentru copii care conţinea echipament de drumeţie, un sac de dormit, un laptop, un aparat foto şi o ladă de plastic, pe care a folosit-o pentru a-şi de­po­zi­ta mâncarea. Turcich spune că şi-a conceput traseul având în vedere doi factori principali – a vrut să „atingă fiecare continent şi să că­lă­torească cu cât mai puţine pro­bleme birocratice”.

 

Tovarăş loial

Călătoria trebuia să dureze 5 ani, dar a durat până la urmă 7 ani, în principal din cauza a două întârzieri semnificative. Primul a avut loc atunci când Turcich s-a îmbolnăvit şi i-a luat câteva luni să se recupereze, iar cel de-al doilea s-a datorat pandemiei Covid-19. În mod inevitabil, el a avut parte de urcuşuri şi coborâşuri de-a lungul drumului. El a fost invitat la nunţi locale atât în Turcia, cât şi în Uzbekistan, dar a fost şi ameninţat cu un cuţit în Panama. În prima etapă a călătoriei, a mers pe jos din New Jersey până în Panama. După aproximativ patru luni, Turcich şi-a tovarăşul de drumeţie, căţeluşa Savannah, de la un adăpost de animale din Austin, Texas. Deşi iniţial nu a avut nici o intenţie de a-şi lua un câine, Turcich se chinuia să se relaxeze, în special când dormea în campinguri, şi se trezea constant în timpul nopţii convins că „aude ceva venind”. El a considerat că a avea lângă el un prieten blănos care să „vegheze” în timpul nopţii ar face toată diferenţa, iar acest lucru s-a dovedit a fi adevărat. „A fost fantastică”, spune el despre Savannah. „Este pur şi simplu plăcut să ai pe cineva cu care să împărtăşeşti momentele”. Odată ajunşi în Panama, cei doi au zburat peste Darien Gap, o porţiune de junglă înşelătoare între Panama şi Columbia. După acel prim an pe drum, Turcich şi-a creat un cont pe platforma de donaţii Patreon, astfel încât cei care îl urmăresc să aibă posibilitatea de a ajuta la finanţarea călătoriilor sale. O mare parte din al doilea an a fost petrecută mergând pe jos de la Bogota, Columbia, până la Montevideo, Uruguay, unde au luat un vapor spre Antarctica. În acest moment, Turcich s-a întors pentru scurt timp acasă pentru a dobândi actele necesare pentru a călători în Europa cu Savannah. După ce au ajuns în Europa, cei doi au mers pe jos prin Irlanda şi Scoţia, dar au fost nevoiţi să ia o pauză prelungită atunci când Turcich s-a îmbolnăvit prea tare pentru a mai continua. Vremuri dificile Turcich a reluat mersul Copenhaga în mai 2018, dar avea să treacă ceva timp până să revină la starea sa obişnuită, atât din punct de vedere mental, cât şi fizic. Deşi Turcich recunoaşte că a început să se întrebe dacă va putea continua, el spune că nu s-a gândit niciodată serios să renunţe. „Au fost cu siguranţă momente în care nu mă simţeam deloc bine şi mă gândeam: «Ce caut eu aici? Aş putea fi cu familia şi prietenii mei şi, în schimb, mă plimb prin această ploaie rece în Germania». Dar nu cred că m-aş fi oprit vreodată. Mă gândeam la această plimbare de opt ani înainte de a o începe. Aşa că ar fi fost o nebunie să renunţ după câţiva ani”, a povestit el. Abia după ce a parcurs Camino de Santiago, un pelerinaj care cuprinde mai multe rute în Spania, Franţa şi Portugalia, a început să se simtă pregătit să se cufunde din nou pe deplin în această călătorie. El şi Savannah au trecut apoi în Africa de Nord, unde au mers prin Maroc, Algeria, unde a avut o escortă de poliţie, şi Tunisia. De aici, s-au deplasat prin Italia, Slovenia, Croaţia, Muntenegru, Albania şi Grecia. După Grecia, s-au îndreptat spre Turcia, unde Turcich a devenit primul cetăţean privat căruia i s-a permis să traverseze podul Bosfor pe jos. Apoi au călătorit în Georgia, în Munţii Caucaz, şi au ajuns în Azerbaidjan, o ţară transcontinentală situată la graniţa dintre Europa de Est şi Asia de Vest, chiar în momentul în care a lovit pandemia. Acest lucru a însemnat, în cele din urmă, că au fost nevoiţi să rămână în Azerbaidjan timp de cel puţin şase luni.

 

Drumul înapoi acasă

„Am aşteptat până când am putut ajunge în Asia Centrală”, spune Turcich, care iniţial îşi propusese să călătorească prin Uzbekistan, Kârgâzstan, Kazahstan, Mongolia, înainte de a zbura spre Australia şi apoi înapoi în SUA. Din nefericire, restricţiile stricte de călătorie în vigoare la acea vreme au făcut ca Turcich să renunţe la planurile de a vizita Australia şi Mongolia – ambele destinaţii au fost închise pentru vizitatorii internaţionali timp de aproximativ doi ani – împreună cu Kazahstanul. După ce au traversat pe jos Kârgâzstanul, el şi Savannah au zburat spre Seattle în august 2021 şi au pornit în drumul lor spre casă, în New Jersey. Dintre toate locurile pe care le-a străbătut în timpul călătoriei, Turcich spune că Wyoming, cel mai puţin populat stat american, a fost cel mai dificil. „Este dezolant acolo”, spune el, amintindu-şi cum el şi Savannah au mers timp de un weekend întreg fără să vadă nici măcar un magazin sau măcar o persoană, înainte de a da în cele din urmă peste o benzinărie minusculă.

Cei doi au traversat împreună şase continente şi 38 de ţări

În timpul plimbării lor prin lume, cei doi au traversat împreună şase continente şi 38 de ţări, petrecând cele mai multe nopţi cu cortul. Guinness World Records stabileşte ca cerinţe pentru o circumnavigaţie pe jos parcurgerea a 30.000 de kilometri, şi traversarea a patru continente – un obiectiv depăşit de Turcich. Într-o zi obişnuită, el şi Savannah au mers pe jos între 29 şi 38 de kilometri. „Problema cu Savannah era că întotdeauna avea mult mai multă energie decât mine”, spune el. „Erau momente când mergeam prin deşert şi eu mă prăbuşeam la sfârşitul zilei, iar ea venea cu un băţ şi voia să se joace”. Odată ce s-au întors pe pământ american, Turcich a fost mai dornic ca niciodată să termine lunga călătorie şi să revină la viaţa normală. „Şapte ani reprezintă o perioadă lungă de timp”, spune el.„”Odată ce s-a văzut sfârşitul, abia aşteptam să mă întorc. Eram pregătit să stau din nou cu prietenii şi familia mea şi să nu-mi împachetez cortul în fiecare dimineaţă”.