Nicolae Forminte: Eu nu pot să construiesc nimic trainic, fără răbdare

Nicolae Gavrea

Cu puţin timp în urmă, am avut posibilitatea să stau de vorbă cu antrenorul emerit, prof. Nicolae Forminte (foto), coordonatorul colectivului tehnic care pregăteşte lotul feminin de gimnastică al României, despre perioada actuală de pregătire. Menţionez că discuţia a fost purtată înainte de întâlnirea bilaterală dintre echipele României şi Israelului, de la Izvorani, fetele noastre impunându-se atât la junioare, cât şi la senioare.

Reporter: Domnule profesor, vă pregătiţi, încet, încet, pentru participarea la Campionatele Europene de la Glasgow şi apoi la Campionatele Mondiale din Quatar, de la Doha. Cum staţi cu pregătirea?
Nicolae Forminte: Pregătirea, din păcate, niciodată nu este suficientă, pentru că noi plecăm la drum cu un mare handicap, cel al pregătirii precare care se face la nivelul secţiilor de club. Eu am propus federaţiei ca în momentul în care sportivele sunt promovate la lot, să li se facă o evaluare pe codul de punctaj al FIG şi nu pe cerinţele specifice campionatului naţional. Astfel se va putea vedea, în momentul în care un copil vine la lot cu o notă de dificultate de, hai să spunem unu-patru, doi-doi, sau în cel mai fericit caz, trei. Să treci de la dificultate de trei puncte la dificultate de cinci, şase, când devii competitiv, în doi ani, este aproape imposibil.
Deci, luând în calcul acest handicap pe care îl avem din start, în mod special la paralele, lucru care de altfel se şi vede în competiţii, este clar că noi suntem mereu în criză de timp şi suntem în urmă cu pregătirea. Dar pot să spun că în momentul de faţă toate gimnastele componente ale lotului naţional care vor aborda aceste două competiţii în 2018 au ajuns la etapa în care au câte un integral bun la fiecare aparat.
De asemenea, este foarte dificil ca atunci când creşti nota de dificultate a exerciţiului să creşti şi acurateţea execuţiei. Acurateţea execuţiei vine în timp, vine după un număr foarte mare de integrale repetate. Mie îmi place să compar gimnastica, cu construcţia unei case. E ca şi atunci când construieşti o casă şi nu îi faci finisajul în acelaşi timp. Deci, iar ne găsim în criză de timp şi la acest capitol, acurateţea. După care,… ar veni acoperişul casei şi asta o dă siguranţa în execuţie.
Nu poţi să ai siguranţă în execuţie când casa nu este gata. Iar ne găsim într-o criză de timp, pentru că oamenii doresc medalii de la gimnastică. Aceste lucruri nu se pot face peste noapte. Ce pot eu să îi asigur pe iubitorii gimnasticii este că eu îmi doresc mai mult decât suma tuturor dorinţelor, medalii la gimnastică, pentru că nu sunt învăţat să lucrez pentru altceva decât pentru medalii. Dacă viaţa şi realitatea mă obligă să accept compromisul că… în timp se construiesc aceste medalii, sunt dispus să fac acest lucru, pentru că nu pot să uit că sunt ceea ce sunt, datorită gimnasticii. Atunci când gimnastica se găseşte într-o perioadă grea, nu pot să stau alături şi pun umărul, atât cât pot şi mă mai ţin puterile, ca să îndrept lucrurile, să îndrept căruţa sau să punem trenul pe şine, să mergem mai departe.
Deci, cam asta ar fi nivelul pregătirii, dar ultimele competiţii ne-au demonstrat că fetele au început să aibă alură de gimnaste şi de competitoare.Să sperăm că şi rezultatele viitoare îmi vor adeveri aceste spuse.
Reporter: Putem să avansăm, câteva nume cu care România se va prezenta în competiţia de la junioare şi de la senioare la Campionatele Europene de la Glasgow?
Nicolae Forminte: Deci… Nu o să avansez nici un nume pentru Campionatele Europene, am sa avansez şapte nume la junioare, cele care vor face competiţia cu Israelul (nota redacţiei: întâlnire desfăşurată acum 10 zile) adică: Silviana Sfirincu, Ioana Stănciulescu, Daniela Trică, Antonia Duţă, Liza Marchidan, Iulia Berar şi Ana Maria Puiu. Ordinea în care le-am spus nu are nici o relevanţă cu poziţia în echipă. Importantă pentru noi este echipa şi atunci vom folosi acele gimnaste care vor putea să aducă la fiecare aparat cele mai bune patru note. La senioare mă bucură faptul că Denisa Golgotă (CNS Cetate Deva) face patru aparate, ca şi Anamaria Ocolişan, Carmen Ghiciuc, Laura Iacob şi Nica Ivănuş, toate cu potenţial pentru a face parte din echipa de senioare pentru Glasgow.
Reporter: De fiecare dată când am discutat cu dumneavoastră mi-aţi spus că e nevoie de răbdare şi încet, încet, vom ajunge acolo unde ne dorim. De ce spuneţi mereu acest lucru?
Nicolae Forminte: Pentru că eu nu pot să construiesc nimic trainic, fără răbdare.
Reporter: O să închei, spunând ca de fiecare dată, m-aş bucura să aud că fetele sunt sănătoase. Dacă este sănătate, lucrurile pot fi bune.
Nicolae Forminte: Nivelul de sănătate al fetelor este cel pe care îl pot avea, raportat la grija care se manifestă vizavi de problemele lor. Eu am spus mereu că naţiunile care vor fi capabile să repare problemele de sănătate în intervalul de timp cel mai scurt şi să menţină nivelul de pregătire şi de recuperare rapidă a gimnastelor avute la dispoziţie se vor situa în fruntea clasamentelor. Partea medicală la noi încă scârţâie şi scârţâie rău de tot.
Reporter: Mulţumesc pentru această întâlnire şi discuţie, succes la Glasgow!