Gura lumii

La fel ca în dragoste (că tot a fost ieri Valentine’s Day) unde patima de la început trece cu timpul, şi în fotbal, pasiunea şi implicarea jucătorilor se diminuează pe măsura acumulării unui număr mare de partide. Astfel, jucătorii „veterani” se menajează la meciurile amicale, iar în cele în care nu trebuie să impresioneze ca să devină titulari, sau unde condiţiile de joc sunt improprii, sunt ca figuranţii în filme. Cunoscând acest fenomen, rezervele unei echipe din judeţ pariau de zor la un meci amical disputat recent pe un teren mocirlos, unde se ştie că alunecările sunt la mare căutare, asupra gradului de murdărire a echipamentului unui veteran al lotului. Unii erau de părere că acesta nu va avea nici o picătură de noroi, alţii spuneau că doar şortul va fi un pic murdar, iar alţii considerau că întreg echipamentul va fi plin de mocirlă, întrucât mlaştina de pe teren era imposibil de evitat. Evident că au câştigat cei care au pariat pe murdărirea minimă, întrucât veteranul a fost la fel de elegant, precum celebrul Belodedici în toate intervenţiile sale din postura de apărător central şi a rămas cu echipamentul numai bun pentru reclamele la detergenţi.

În sistemul de învăţământ românesc obligatoriu, în care oficial totul este gratuit, la o şcoală de fiţe din municipiul cu cetate, totul se plăteşte. Părinţii care au copiii elevi la respectiva şcoală s-au obişnuit deja să dea bani pentru manuale, caiete speciale, bănci, zugrăvit, perdele, fondul clasei, fondul şcolii şi diverse alte „necesităţi”. Însă, din acest an, la clasa întâi se plăteşte şi pentru profesoara de limba engleză, întrucât ora de limbă străină este opţională, nu obligatorie. În prima fază, nici un părinte nu a comentat şi nu s-a zgârcit să plătească opt lei pe lună pentru binele copilului său, în ideea că acesta va pune bazele învăţării unei limbi străine, mai ales că toate celelalte „costuri” ale şcolii fuseseră mult mai piperate. Însă, în timp, mulţi părinţi au început să constate că de fapt aruncă respectivii bani pe fereastră. Oamenii se plâng în stânga şi-n dreapta că odraslele lor, nu doar că nu au nici un fel de noi cunoştinţe de limba engleză, cu excepţia cuvântului teacher (profesoară n.r), ba chiar au şi început să uite ce acumulaseră la grădiniţă. În plus, profesoara care e plătită de părinţi pentru orele respective şi ar trebui să se poarte cu mănuşi cu elevii, este adepta unui stil pedagogic învechit. „Teachera” impune la oră un sistem milităresc cu ordine şi disciplină ca la armată şi cu pedepse care pentru copiii din mileniul trei nu mai sunt de acceptat. Poate, ar trebui să se sesizeze cineva din inspectoratul şcolar în acest sens, iar alţii de la fisc să verifice dacă banii încasaţi pentru respectivele ore sunt impozitaţi.