Preşedinţii şi istoria
Rolul unui politician de vârf este să facă atât de mult pentru ţara sa, încât să intre în istorie, evident, în sensul pozitiv. Altfel, ori nu intri deloc, ori intri la capitolul „…de tristă amintire!”
Exemple se pot găsi cu duiumul. De precizat că totul se joacă pe două planuri – fie strict istoric, fie în imaginarul colectiv. Strict istoric, Mihai Viteazul a avut, ca tot omul, calităţi şi defecte. A învins la Călugăreni, dar numai în prima fază, cea a cărţilor de istorie pentru clasa a IV-a. A fost nevoit apoi să se retragă, abandonând capitala turcilor. Nu a fost un domnitor prea iubitor de ţărani. În imaginarul colectiv însă, Mihai Viteazul este cel ce a înfăptuit pentru prima dată unirea românilor, punct!
Ştefan cel Mare a fost „mic la stat, mare la sfat şi degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat”. Şi nici femeile nu i-au displăcut. Dar este Sfânt şi pentru imaginarul colectiv este cel ce a construit câte o mănăstire după fiecare victorie.
Exilat de comunişti din spaţiul public, regele Carol I a revenit şi se bucură de apreciere. Antonescu este valorizat sau negat selectiv, iar Ceauşescu este (în pofida nostalgicilor) perceput ca un dictator comunist tipic, în mare măsură răspunzător de situaţia precară a României, prin comparaţie cu alte ţări estice.
Toate popoarele au astfel de valorizări subiective ale istoriei, pentru că toţi ne dorim un prestigiu care să vină de prin secole, confirmat de fapte de vitejie şi bunătate.
Ce va reţine istoria din perioada de tranziţie?
Cu siguranţă, Revoluţia, pe care o va asocia invariabil cu adjectivul „controversată”. Ion Iliescu, în opinia mea, nu va intra în istorie drept preşedintele care a reuşit să stabilizeze o Românie derutată, abuzată de 50 de ani de regimuri totalitare de diverse orientări. Tot controversat a fost şi el, martie 1990 şi Târgu-Mureş, 13-15 iunie 1990 şi Piaţa Universităţii (în curând, vor fi 20 de ani…), septembrie 1991 şi căderea Guvernului Petre Roman, cabinetul Văcăroiu, toate astea şi încă multe altele fac ca Ion Iliescu să nu intre în istorie ca lider providenţial şi progresist, ci exact aşa cum a fost (sau este încă) tranziţia – confuză.
Privit şi el ca lider providenţial, Emil Constantinescu este, regretabil, omul învins de sistem. S-a retras probabil de teama de a nu fi învins şi la urne. Dacă nu se retrăgea, rezultatul alegerilor din 2000 putea fi altul. Dar istoria nu se face cu dacă…
Ion Iliescu în al doilea mandat a fost incomparabil mai bun decât în primul. Nu a făcut excese, dar a tolerat un partid-stat, asemănător cu cel condus acum de Traian Băsescu. Care Traian Băsescu a ratat şi el glorios şansa de a rămâne liderul providenţial. Cuvântul e tare, dar preşedintele este caracterizat mai degrabă de bădărănii gen, „hă-hă-hă”, decât de gesturi politice de anvergură continentală, aşa cum am fi aşteptat de la primul preşedinte ales după aderarea la UE. „Iarna nu-i ca vara” şi „ţigancă împuţită” ar fi două citate memorabile.
Cosmarul presedintilor post-decembrie 1989,a fost teama de a fi „uitati” de istorie,aceea de a cadea din pozitia de lider salvator,lider regional,presedinte al tuturor romanilor si alte inchipuite posturi,in aceea de ilustri anonimi,de cetateni banali,asemenea lui Iancu Jianu.Pentru ca Iancu Jianu a primit una din cele mai aspre pedepse din istorie: uitarea celor pentru care a luptat.Pedepsit la ani grei de ocna,dupa ce ani in sir a facut stapinirea sa-i tremure caftanele,a fost eliberat atunci cind dintr-un simbol a ramas doar masa biologica.A murit,batrin bolnav,nedrept uitat de toata lumea.A fost crunta razbunare a stapinirii de atunci.Predecesorii lui Basescu au toate sansele sa sfirseasca la fel.Dupa 1989,sau chiar dinainte,tara a fost condusa de fapt de Marele Anonim,(sistemul cum zice bine Emil),care e de fapt sedimentul sau quintesenta serviciilor secrete(informatii,contrainformatii,securitate) calite in revolutia socialista sau in tinara „democratie”.Fiecare zi vine cu probe,care atesta ca virful de lance al acestui Mare Anonim este Traian Basescu,acest „highlander” al tuturor guvernarilor.Acest presedinte nu merita uitarea,el a atins performanta celui pedepsit in Decembrie ’89 si corect ar fi la prima „intoarcere” a poporului catre el,sa fie primul „beneficiar” al tepelor promovate de el in campanii.Si atunci,folosind propriul sau vocabular,i-as adresa un mesaj: „Bai CARAGHIOS IMPUTIT,DE CE ti-e FRICA NU SCAPI.UN FLEAC, o sa te CIURUIM,ca sa nu te (ne) mai chinui,ca si SYDA E MAI SANATOASA DECIT HREBENCIUC si DACIA LOGAN MERGE MAI BINE DECIT GUVERNUL,chiar daca e SUB INFLUENTA BAUTURILOR ALCOOLICE.HA-HA-HA.Vint bun din pupa !”
ar trebui sa se vorbeasca mai mult despre Ion Iliescu cel care cu siguranta va intra in cartiile de istorie ca cel mai crud presedinte care l-a avut Romania in ultimul secol ,asta datorita faptului ca doar el a reusit performanta de a invrajbi romanii intre ei ,chemand minerii ca sa dea jos un guvern ,dupa care toata romania a vazut in judetul hunedoara doar mineri care sunt rai
presedintele actual Traian Basescu are intradevar o vina si una chiar mare : condamnarea comunismului adica a celor ce inca mai trag sforiile distrugand tara
marius… eu cred ca tu nu traiesti in Romania, daca poti scrie asa ceva. poate esti unul din romanii din diaspora si habar n-ai de viata din tara. basescu a condamnat ceva din care a facut parte toata viata. basescu va ramane in istorie prin condamnarea la moarte a pensionarilor din tara asta. Va ramane in istorie ca presedintele care si-a batut joc de toti cei care i-au votat, exceptie fac romanii care au emigrat si au scapat de perioadele sub influenta alcoolului a presedintelui iubit.