Zăpadă, bani, monumente, umeraşe şi medicamente

15 decembrie 2010 | 2 Comentarii

Dar nu neapărat în această ordine…
Prima scenă se petrece lângă unul din supermarketurile de la marginea Devei. Cobor din maşină şi lângă mine se înfiinţează un băiat destul de înalt, cu o figură plângăreaţă, cu o voce la fel, purtând în spate o legătură de umeraşe din lemn. Se roagă să cumpăr un umeraş. Îl cunosc de mult pe băiatul cu umeraşele, aş putea spune că a crescut cumva sub ochii mei, avea nu mai mult de şase-şapte ani când oferea aceeaşi marfă prin piaţă. Uneori, cumpăram că aveam nevoie, alteori pentru că îmi era milă de el. Acum, ar trebui să aibă aproape 20 de ani. Să nu existe oare nimic mai profitabil pentru acest tânăr, decât umeraşele şi lingurile de lemn, devenite desuete…?
Primesc un e-mail de la un om pe care l-aş numi prieten, om cu talent, într-o ţară normală chiar cu perspective frumoase. Nu-i dau numele, din delicateţe. Se interesează de un serviciu. Îmi spune cât câştigă, ce nevoi are. Îmi spun că nu e drept ca România să piardă astfel de oameni. Şi totuşi se întâmplă, mă gândesc că alaltăieri, Boc se lăuda cum a evitat el colapsul, iar Udrea, că nimeni nu a mai guvernat până acum aşa. Aşa, cum?
Un domn elveţian trăitor în România ne vorbeşte despre turismul cultural. Ne spune că acela care face turism cultural are alte nevoi, nu neapărat drumuri impecabile, nu hoteluri de fiţe, ci de explicaţii şi… suflet. Judeţul Hunedoara are, zice elveţianul, arheolog de felul său, toate premisele pentru turismul cultural. Ştiu. Nu prea are suflet. Mă gândesc la prietenul cu suflet, dar fără bani, la şansa lui într-o ţară guvernată aşa. Cum?
Trec pe la o farmacie. În faţa mea, o femeie în vârstă, dar nu foarte în vârstă. Are o reţetă, farmacista calculează, îi spune că ceea ce are pe reţetă nu se compensează sau cam aşa ceva, îi spune şi suma, femeia acceptă. Fac bon? întreabă farmacista. Da, zice femeia. Farmacista nu face bon, cere banii – 247 de lei. 247? se miră femeia. N-am înţeles bine, nu am, doamnă, lasă, renunţ la medicamente. Ia reţeta şi pleacă. Bine că n-am făcut bon, spune farmacista, privind-o compătimitor. Avem ce-am votat, zice un tip la coadă.
Şi peste toate, nu pot să mă opresc să nu constat că zăpada de ieri-după amiază a avut asupra mea un efect benefic. Ningea liniştit, cu fulgi mici şi deşi, şi mai ales, se punea. Vecinii din blocul alăturat şi-au pus deja în balcon o ghirlandă de beculeţe colorate. Cred că lumea aşteaptă sărbătorile astea cu sufletul la gură, numai să mai uite de tăieri şi concedieri.

Publicat in: Fara bascalie


Comentarii (2)

Trackback URL | Comments RSS Feed

  1. tavi spune:

    Cu zapada sau fara, cu medicamente copensate , sau nu, cu umerase sau linguri de lemn(depinde de preferinte), cu colinde sau fara,cu porcul de craciun mai mult sau mai putin asomat,cu dureri mai accentuate sau nu.
    Dar sigur , cu aceiasi oameni politici, mai mult sau mai putin suportati , de 20 de ani!!
    Asta e Romania zilelor noastre ,ne place sau nu !?!?
    Imi place!!!! Ca putem sa scriem !!!

  2. Eugen Roman spune:

    Ce bine ar fi daca lumea ar putea astepta sarbatorile asa, pur si simplu, cu bucurie. Nu ca un narcotic. Poate e putin cam exagerat spus, depinde si de puterea sufleteasca a fiecaruia dintre noi. Nu de a uita, ci de a aseza valoarea unei sarbatori deasupra framantarilor cotidiene. Cati pot asta? Ma bucur pentru cei care reusesc.

Scrie un comentariu

Protected by Webpro.ro
Citește articolul precedent:
Sacul lui Moş Crăciun, plin de pericole!

Odată cu apropierea sărbătorilor de iarnă, comercianţii au început să-şi umple tarabele şi magazinele cu tot felul de jucării şi...

Divorţ de comun acord, în faţa notarului

Începând din data de 25 decembrie, persoanele care vor dori să divorţeze o vor putea face mult mai uşor şi...

Cupluri „de aur”, premiate la Deva

Ieri, sala de festivităţi a Biroului de Stare Civilă din Deva s-a umplut de cupluri de pensionari, venite pentru a...

Închide