Gânduri despre Bardul trecut în nefiinţă

8 noiembrie 2010 | 1 Comentariu

Astăzi, când aceste rânduri ajung sub ochii cititorilor, Adrian Păunescu este deja sub pământ, în locul unde-şi va dormi somnul de veci.  
Vâzând cum acum, după ce a trecut în nefiinţă, poetului îi este recunoscut statutul de mare personalitate a culturii române, de mare şi prolific poet şi jurnalist, de mare patriot, chiar de om politic, fiind elogiat şi plâns de toată lumea, nu pot să nu mă gândesc la faptul că noi, românii parcă suntem blestemaţi. Nu ne recunoaştem geniile, marii oameni zămisliţi din rândul naţiei noastre, decât după moartea lor. Aşa s-a întâmplat cu Eminescu, poetul nepereche al neamului românesc, cu mulţi, mulţi alţi oameni mari pe care i-a dat de-a lungul veacurilor acest popor.
Am avut privilegiul să-l cunosc personal pe Adrian Păunescu. Dar mai întâi l-am cunoscut ca poet, ca jurnalist, citindu-i poeziile şi articolele. Apoi, l-am cunoscut la Cenaclul Flacăra. Pe stadionul de sub poalele Cetăţii, la prima descindere a cenaclului în Deva. Am fost atunci – la fel ca miile de oamenii  care au umplut stadionul, cântând şi recitând, timp de aproape opt ore, împreună cu cei de pe scenă – de-a dreptul vrăjit de ceea ce se petrecea acolo. Am mai fost, după o vreme la un alt spectacol al Cenaclului Flacăra în Deva, la sala sporturilor. Vă spun sincer, nu mi-a mai plăcut, ceva se schimbase. Păunescu nu mai era cel de la începuturile cenaclului, mi s-a părut mai arogant, mult mai plin de el şi pornit în a face un fel de militărie cu miile de tineri veniţi la spectacol. Mai mult, am simţit că în spectacolul, condus  energic de pe scenă de poet, îşi făcuse loc parşiv izul propagandei comuniste, cu trimiteri mai mult sau mai puţin directe la marele cârmaci al ţării şi poporului, Ceauşescu. De atunci, n-am mai urmărit nici un spectacol al cenaclului Flacăra, nici pe viu, nici la televizor.
În schimb, l-am citit şi l-am apreciat mereu pe poetul Adrian Păunescu. Pe bardul de la Bârca, aşa cum i se mai spunea într-o vreme. Multe din volumele sale, şi din cele editate în perioada comunistă şi din cele publicate după 1990, îşi au locul şi azi în biblioteca mea. Şi mai cred că poezia sa de dragoste şi cea socială ilustrează cel mai bine talentul, dar mai ales, sufletul poetului Adrian Păunescu.
Spuneam că am avut privilegiul să-l cunosc personal pe poet. Iar cele câteva ocazii în care am avut prilejul să conversez cu poetul, mi-au întărit în minte ceea ce, de fapt, ştiam: puternica sa personalitate, cultura vastă, ascuţimea spiritului. Şi m-au făcut să mă simt bine, poate chiar mândru, că fac şi eu parte din această generaţie a lui Adrian Păunescu. O generaţie care a dat României numeroase valori, în toate domeniile. Valori care, după cum se vede, şi din păcate, au început să plece, rând pe rând, în eternitate.
Ca orice om, Adrian Păunescu avea şi păcate. Unele din păcatele sale erau cunoscute. Pe altele şi le-a recunoscut în mod public poetul. Dar toate păcatele sale, asumate sau nu de poet, n-au reuşit până acum şi, cu atît mai mult, nu vor reuşi să-i ştirbescă, nici de aici înainte, corola de bard naţional, de personalitate polivalentă a culturii româneşti, de iubitor neostoit al neamului şi al ţării sale.

Publicat in: Editorial


Comentarii (1)

Trackback URL | Comments RSS Feed

  1. tavi spune:

    Da, asa este ! S-a stins un om, mare si valoros! Dar parca , totusi imediat l-am ridicat la nivelul de bard! Deja il urcam pe locul doi dupa Eminescu!?!?
    Eu cred ca exageram putin!
    Paunescu a scris poezii de valoare,insa totusi pina la Eminescu…. parca mai este ceva, care lipseste….
    Apoi, repede am uitat ca el a fost personajul cel mai controversat,imediat dupa evenimentele din 1989.
    Chiar el personal a recunoscut, „ca om am fost un porc”.
    Il contrazice cineva ?
    Eu cred ca din spiritul acesta al nostru, prin care „de morti -numai de bine” si sa luam intotdeauna apararea celui lovit, aflat la greu, de multe ori am mai gresit !
    Nu stiu nici eu, e o parere…!

Scrie un comentariu

Protected by Webpro.ro
Citește articolul precedent:
Cui îi este fricã de independenţi?

Candidatul independent pentru Colegiul nr. 3, Haţeg, Remus Cernea (foto), a declarat, după ce Biroul Electoral Central a dispus că...

Un buchet de flori, pentru o sută de ani de viaţă

O pensionară din Deva a fost vizitată vineri de Marcel Morar, viceprimarul municipiului reşedinţă de judeţ, cu ocazia împlinirii unui...

Obiectiv compromis

CFR Simeria a ieşit aproape complet din cursa pentru promovare, după ce a pierdut şi meciul din deplasare cu Luceafărul...

Închide