Alexandru Gruian
 

Maestrul Sherban Lupu (foto) va concerta în cadrul Toamnei muzicale hunedorene.

Trei zile de muzică şi film la Castel
Toamna muzicală Hunedoreană, ajunsă la a XXIX-a ediţie, debutează astăzi la ora 17.30 în Sala Bethlen a Castelului Corvinilor din Hunedoara. Un program extrem de dens, echilibrat, care re-aduce în contact publicul cu muzicieni din Cluj, Bucureşti, Deva şi Hunedoara.
Constrângerile bugetare au făcut ca în acest an să nu mai poată fi organizat un festival itinerant, la Deva, Hunedoara şi Simeria, dar Hunedoara a ţinut să-şi păstreze angajamentul luat faţă de melomanii urbei, în urmă cu 29 de ani.
Primarul Hada, personalul Primăriei şi consilierii, directorul Nicolae Cerişer merită felicitări şi mulţumiri, pentru modul remarcabil în care reuşesc să păstreze unul dintre puţinele momente dedicate muzicii clasice ce au loc în judeţ.

Sherban Lupu, concert de gală
Fără îndoială că punctul culminant va fi atins în seara zilei de mâine, 10 octombrie, când va avea loc concertul maestrului Sherban Lupu, considerat unul dintre cei mai mari interpreţi ai muzicii lui George Enescu pe plan mondial.
Sherban Lupu este în prezent profesor de vioară la Universitatea din Illinois şi director artistic al Festivalului „Cetatea Muzicală a Braşovului“ în România. El a fost director artistic al Festivalului „Gubbio“ din Italia, precum şi concertmaistru asociat al Operei din San Francisco. În noiembrie 2002, Sherban Lupu a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa, de către Academia de Muzică „G. Dima“ din Cluj (România) iar în ianuarie 2004, preşedintele României i-a conferit titlul de Comandor al Ordinului Naţional „Meritul Cultural“, pentru activităţile sale muzicale şi culturale desfăşurate pe plan internaţional.
Elev al lui Yehudi Menuhin, el însuşi discipol al marelui Enescu, Sherban Lupu a primit invitaţia de a concerta la Hunedoara cu mare plăcere, iar programul întocmit dovedeşte o apreciere deosebită acordată publicului ce va fi prezent la concertul de la Castel.
Noutatea acestei ediţii a Toamnei muzicale hunedorene este proiecţia de film, ce va avea loc la finalul fiecărei zile. Din vara anului viiotor, organizatorii TIFF – Festivalul internaţional de film Transilvania – şi-au anunţat intenţia de a colabora cu organizatorii Toamnei muzicale hunedorene şi a proiectului Dracula Nights at Corvinilor Castle, pentru o serie de ediţii TIFF@Corvinilor Castle, ceea ce va impune definitiv castelul pe harta destinaţiilor culturale de prim rang din ţară. De asemenea, va fi organizată şi prima ediţie a Festivalului de film turistic din România.

Programul complet al festivalului Toamna muzicală hunedoreană 2009

Vineri 9 octombrie 2009 -
Castelul Corvinilor
H. 17.30 – Deschiderea oficială a Toamnei muzicale hunedorene 2009
H. 18.00 – Cvartetul “Maggiore” – Deva
H. 19.00 – Muzică renascentistă cu Huniadi Cantores – Hunedoara
H. 20,30 – MEDIEVAL CINEMA (film artistic) – The Interpreter
Sâmbătă 10 octombrie 2009 -
Castelul Corvinilor
H. 18.00 – Tineri muzicieni de la Liceul “Sigismund Toduţă”- Deva
       Răzvan ANEMŢOAIE – vioară
       Alexandru LAZĂR – pian
H. 18.30 – Prezentare carte – “Linişte! Breaking News!” (Alexandru GRUIAN)
H. 18.45 – Recital extraordinar de vioară susţinut de maestrul Sherban LUPU (SUA)
Acompaniază la pian: Cipriana GAVRIŞIU
În program:
Partea I
Franz Schubert – Rondo Brilliant în SI minor
G. Faure – Sonata op. 13 nr. 1
Partea II
H.W. Ernst – Două nocturne op. 9
Pablo de Sarasate – Melodie roumaine
G. Braga – Legenda valahă
G. Boulanger – Avant de mourir (serenade)
G. Enescu – Sonata III op. 25 în LA minor
H. 20,30 – MEDIEVAL CINEMA (film artistic) – Seven Pounds
Duminica 11 octombrie 2009 -
Biserica Romano-Catolică Hunedoara
H. 13.00 – Recital de vioară şi orgă – Mirela Capătă şi Ecaterina Botar – Cluj-Napoca
Castelul Corvinilor
H. 18.00 – Recital de vioară şi chitară clasică cu Titus Flueraş şi Constantin Andrei – Cluj-Napoca
H. 19.00 – Ansamblul “Truverii” – spectacol de muzică şi dans – “Truver în căutarea Europei”
H. 20,30 – MEDIEVAL CINEMA (film artistic) – Frost Nixon

Numărul locurilor este limitat la 200. 4Accesul în săli nu mai este permis după începerea spectacolelor.  Fiecare moment artistic este urmat de o pauză între 15 şi 30 de minute.  Publicul este rugat să-şi închidă telefoanele mobile pe durata spectacolelor.

Problemele economice au influenţat atitudinea românilor faţă de beneficiile muncii, doar 39 la sută dintre ei declarându-se încrezători în 2009 că pot reuşi muncind asiduu, faţă de 71 la sută care afirmau acelaşi lucru în 2005, potrivit unui sondaj realizat de Institutul Gallup.

Preocupaţi de viitorul economic nesigur
Majoritatea românilor, respectiv 54 la sută, susţin în prezent că nu pot reuşi prin muncă asiduă, de două ori mai mulţi decât în 2005, potrivit studiului, publicat pe site-ul Institutului Gallup. Studiul identifică o relaţie strânsă între atitudinea respondenţilor faţă de viitorul lor economic şi încrederea lor în mobilitatea socială. Respondenţii care susţin că economia României merge mai rău sunt mai puţin înclinaţi să creadă că dacă vor munci asiduu vor reuşi. Acelaşi lucru este valabil pentru cei care susţin că standardele lor de viaţă descresc. Studiul identifică această relaţie în sondajul din aprilie, dar nu o regăseşte în mai 2007, în timpul creşterii economice a României.
Gallup a descoperit că în iulie 2005, respondenţii care declarau că viitorul lor economic se înrăutăţeşte, erau mai înclinaţi să creadă că dacă vor munci din greu, vor reuşi. Gallup nu a putut analiza relaţia cu respondenţii care susţin că economia naţională şi standardele de trai sunt mai bune, deoarece foarte puţini au afirmat acest lucru în aprilie 2009.

Fenomenul corupţiei, încă larg răspândit
Studiul realizat de Gallup se referă şi la corupţia în afaceri şi la nivel guvernamental, concluzia fiind că percepţia în ambele domenii este relativ neschimbată faţă de 2005 – opt din zece respondenţi considerând că fenomenul corupţiei este larg răspândit în domeniul afacerilor şi cel guvernamental. În iulie 2005, ca şi în mai 2007, respondenţii care erau de acord că fenomenul corupţiei este răspândit în cele două domenii erau mai înclinaţi să creadă că pot reuşi prin muncă asiduă. În aprilie 2009, în plin declin economic, această relaţie s-a inversat. Gallup a comparat şi încrederea românilor în guvern, în sistemul judiciar şi tribunale, precum şi în instituţiile financiare şi bănci. Nici una dintre aceste variabile nu are un efect consistent asupra atitudinilor faţă de mobilitatea socială aşa cum este cazul percepţiei respondenţilor faţă de viitorul lor economic. Dacă atitudinea faţă de economie va continua să se deterioreze, la fel se va întâmpla şi cu atitudinea faţă de mobilitatea socială şi, probabil, faţă de productivitatea muncii.

Decebal N. Todăriţă

În continuare, vom prezenta câteva dintre principalele motive care explică importanţa analizei tehnice şi indică de ce investitorii trebuie să-i acorde acesteia o atenţie sporită.
1. Graficele folosite în analiza tehnică indică o evoluţie precisă a preţurilor într-o anumită perioadă de timp. Din studiul graficelor, un participant în piaţă poate să-şi construiască o imagine fidelă despre volatilitatea pieţei, element foarte important în evaluarea riscului unei tranzacţii.
2. Graficele sunt instrumente foarte utile şi celor care fac analiză fundamentală. De exemplu, graficele care descriu evoluţia preţurilor pe perioade lungi de timp permit izolarea rapidă a perioadele în care s-au înregistrat mişcări semnificative ale preţurilor. Prin determinarea elementelor fundamentale sau a evenimentelor specifice perioadelor respective, analiştii pot identifica modul în care factorii de mai sus au influenţat evoluţia preţurilor. Aceste informaţii pot fi folosite apoi în construirea unor modele grafice de comportare a preţurilor.
3. Graficele pot fi utilizate ca şi instrumente de sincronizare chiar şi de către cei care îşi fundamentează deciziile pe baza informaţiilor obţinute din alte surse (fundamentaliştii).
4. Graficele pot fi folosite ca şi instrumente de management financiar, ele ajutând la stabilirea punctelor limită şi stop.
5. Graficele reflectă totodată comportamentul pieţei, comportament care poate fi subiectul unor repetări în viitor generând aşa-numita sezonalitate a preţurilor.
Iată aşadar suficiente motive ca analiza tehnică să intre în preocupările actorilor din piaţa de capital şi în special a celor care preferă investiţiile în instrumentele financiare derivate.

Dicţionar de termeni futures

Blue Chip Stock – Acţiune a unei companii cunoscute la nivel naţional a cărei valoare este în creştere, care plăteşte dividende şi care are o bună reputaţie în ceea ce priveşte managementul, produsele şi serviciile sale.
Board of Trade – Denumire care reprezintă, în general, piaţa unde se tranzacţionează contracte futures şi opţiuni.
Box – Strategie cu opţiuni sau operaţiune la termen în care cumpărătorul iniţiază o cumpărare de opţiuni Call şi o vânzare de opţiuni Put la un anumit preţ de exercitare şi o vânzare de Call şi o cumpărare de Put la alt preţ de exercitare, toate tranzacţiile având acelaşi activ suport.
Break – O modificare, creştere sau scădere, bruscă a preţului.
Breakway Gap – O variaţie bruscă între două preţuri succesive care semnifică sfârşitul unui trend important şi începutul unei mişcări ample a pieţei.

Marcel Morar

Cetăţuia Înaltă (Costeşti, comuna Orăştioara de Sus), având altitudinea de 589 m, se află la sud de cunoscuta cetate de la Costeşti Cetăţuie, dincolo de Valea Sasului. Accesul este posibil dinspre vest, pe unde se leagă de celelalte înălţimi.
Pe culme se află un platou elipsoidal, lung de 50 – 60 m şi lat de 20 – 25 m, legat printr-o şa de un altul, ceva mai scund, de aproximativ 50 x 20 m. S-a presupus că şi aici se afla o fortificaţie datând din epoca dacică, iar cercetările din anii 1950 au dus la descoperirea unor elemente de fortificaţie. Din păcate, locul era răscolit deja în acea perioadă de către căutătorii de comori.
Au fost descoperite până acum urmele zidurilor a două turnuri, dar blocurile căzute ar putea sugera existenţa unei fortificaţii mai ample.
Fortificaţia de aici se datează în perioada secolul I î. Hr – începutul secolului al II-lea d. Hr. şi împreună cu cea de pe Ciocuţa (din apropiere), împiedica accesul spre cetatea de pe Cetăţuie dinspre înălţimile dominante de la sud şi vest.

Marcel Morar

Feţele Albe (sat Grădiştea de Munte, comuna Orăştioara de Sus) reprezintă versantul de sud, însorit, al ramificaţiei Muncelului, situat la nord de Dealul Grădiştii (unde se afla antica Sarmizegetusa Regia), de care este despărţit de Valea Albă.
În antichitate, pe Feţele Albe se afla o mare aşezare civilă dacică, cu feluritele sale construcţii (mai ales locuinţe) ridicate pe terase antropogene. Marea majoritate a acestora sunt terase amenajate fără ziduri de susţinere, cu suprafeţe variabile ca întindere.
Amenajări deosebite s-au descoperit în punctul „Şesul cu Brânză”. Acolo se află un complex impresionant de cinci terase sprijinite de ziduri puternice, ridicate în mai multe etape, în tehnica în care s-au construit şi zidurile fortificaţiilor dacice. Pe una din terasele acestui complex se află şi un templu circular, cu pilaştrii de calcar.
Izvoarele aflate în apropiere au fost captate, iar apa transportată prin conducte de teracotă la construcţiile de pe terasele din apropiere. 
Construcţiile de aici şi-au găsit sfârşitul în incendii puternice în timpul celor două războaie daco-romane de la începutul secolului al II-lea d. Hr.

Mircea Goian

Joi seara, pe la ora 6, eram în pană de subiecte. Mă sună don Giovani, un perseverent jazman, şi mă anunţă că mă aşteaptă la un vernisaj de pictură la Galeria de Arte din Hunedoara.
Expun doi artişti plastici hunedoreni, consacraţi atât prin viaţa de zi cu zi, cât şi ca profesionişti în artele frumoase şi îi numesc aici pe domnii Tiberiu Fazakaş şi pe Valentin Lădar. Tibor expune grafică, pastel, artă optică, iar Valentin ne prezintă natura prin mijloace specifice acuarelei.
De remarcat la Valentin Lădar viziunea diferită atât prin dimensiune, cât şi prin varietatea cu care prezintă unghiuri noi de pe dealul Uroiului, către dealul Uroiului şi pe pantele dealului. Desenul clar este acoperit de culori ce vin parcă din pământ şi într-un fel exprimarea forţată de mai sus sper să sugereze reprezentarea prin artă plastică a unui subiect în mai multe variante. De altfel nu este singurul subiect abordat, dar mi-a plăcut joaca pe care ne-o propune.
Tibor Fazakaş, cum îi place să se semneze, mă surprinde de aceasta dată prin pastelurile acoperite de culori izvorâte din natură şi, ceea ce este spectaculos, aşezate cu o fantastică precizie, dobândită de-a lungul timpului prin excepţionalele lucrări de op-art (optical-art), cu care artistul ne-a încântat.
Dealuri, sate, lanuri, diferite anotimpuri, atmosferă de ţară fără nimic fals sau artificial. Mi-ar plăcea să trăiesc în locurile pictate de domnul profesor, dar locurile să fie aşa cum le-a pictat dânsul.
Faptul că nu apar oameni pe acolo rezolvă în mod fericit viziunea despre frumuseţea fantastică a naturii. Vă invit să evadaţi din criza cotidiană şi să vizitaţi Galeria de Arte din Hunedoara pentru o cură de frumos, realizată artistic prin acuarelă, grafică, pastel şi artă optică. Am băut la final un pahar cu vin, „povestit” cu don Giovani despre muzica medievală şi, ca să nu se supere, şi despre jazz şi am plecat spre casă, uşor şi cu senzaţia că sunt mai tânăr şi mai natural. Şi asta – atenţie! Datorită tablourilor, nu vinului.

Alexandru Gruian

Da.
Nu prea ştim ce se întâmplă în Valea Jiului. Oamenii de acolo ori au plecat spre alte zări ca să se facă auziţi/văzuţi/cunoscuţi, ori au ales anonimatul asigurat de provincie.
Titltul nu-mi aparţine şi nu ştiu dacă eu aş fi cel mai potrivit pentru a comenta de aici o iniţiativă a unuia dintre cei mai prolifici artişti proveniţi din Petrila – îl numesc pe Ion Barbu. Acel Ion Barbu, original şi controversat, care şi-a imaginat, cu acea doză de idealism atât de cunoscută artiştilor, că Petrila ar putea fi ridicată prin iniţiative entuziaste. A fost Festivalul „Om rău”, a fost volumul apărut la Editura „Curtea veche”, numit „Petrila. Periferia culturală europeană” (într-o aluzie mai mult decât transparentă cu Sibiul anului 2007…), au fost versurile scrise pe case, pentru care a luat şi amendă, acum este un alt strigăt, prin ziarul „Nirvana socială”, ziar de perete al celor puşi la perete, după cum singuri se caracterizează. 
Cei de la TVR Timişoara l-au rugat pe colegul meu Nicu Gavrea să meargă la Petrila pentru a filma manifestările – urât sună cuvântul ăsta, dar nu am altul mai bun – dedicate lui I. D. Sârbu, la împlinirea a 20 de ani de la dispariţia acestui „Gargantua al totalitarismului românesc”. El mi-a adus afişe şi ziarul editat de cei puşi la perete. Pe placa de lângă Casa memorială I. D. Sârbu, din Petrila stă scris (într-o perioadă în care acuzaţiile de colaborare cu Securitatea curg gârlă…): „Trecătorule, nu mă judeca după cele ce am făcut, ci după cele ce le-am refuzat a le face”.
Subiectul e mult prea complex pentru a-l trata în 2000 de caractere. Nici nu ştiu ce ecouri va trezi, dar mi se pare onorant să-i acord spaţiu în pagină. Şi mai mult decât atât, m-am decis să-i acord timp şi lui I. D. Sârbu.

Alexandru Gruian

Luna te aşteaptă, Michael!
Voi fi patetic. Michael Jackson chiar merită o doză bună de patetism. Îmi amintesc că eram în armată, în 1980, când unul dintre colegii noştri de liceu a trimis tuturor prietenilor câte o scrisoare cu chenar negru. Murise John Lennon.
Cu Michael Jackson mi-am petrecut studenţia. Al său „Thriller” ne-a electrizat pur şi simplu, poate chiar mai puţin prin ritm cât prin efectele speciale, la acea oră extraordinare, transformarea oamenilor în vârcolaci şi zombi, dansul morţilor vii etc. Era în plin comunism atroce, dar şi în plină epocă video, umblam înnebuniţi să găsim videoclipul Thriller, dar şi aşa-numitul making-off. Care explica maniera în care fuseseră create efectele speciale.
Nu am fost chiar ceea ce se numeşte un mare fan jacksonian, dar în galeria mea personală figurează la loc de cinste Billie Jean, Thriller, Leave me alone, Remember the time, USA for Africa, acea piesă în care toţi cântau pentru a strânge bani pentru copiii amărâţi de pe continentul negru. Nu m-au prea interesat nici scandalurile în care a fost implicat, dar am fost întotdeauna impresionat de extraordinara sa mobilitate şi de acel mers specific, mers-pe-lună, moonwalk, în care este considerat inegalabil.
Orice aş face sau aş spune, Michael Jackson a făcut parte din adolescenţa mea şi mai târziu din maturitate, având în vedere că nu am încetat să-i ascult piesele. Îmi place să mi-l amintesc înainte de a se fi deformat prin operaţii estetice. Alături de Pink Floyd şi Rolling Stones, desigur în alt gen, Michael Jackson a fost unul dintre modelele noastre, ale celor destul de tineri pentru a fi făcut, în 1989, acea controversată revoluţie.
Good bye, King of pop, go to take a walk to the Moon! It’s yours!

Mircea Goian

O tânără artistă, solistă de muzică uşoară, Adnana Olariu (foto) din Hunedoara, a reuşit să treacă de două preselecţii şi participă în luna august la marele festival Cerbul de Aur Junior. În spatele acestei realizări se află foarte mult talent, pasiune şi bineînţeles, muncă. Adnana are 16 ani şi a obţinut până acum premiul întâi la Steluţele Cetăţii şi premiul al doilea la Stelele Cetăţii. În această situaţie, putem înţelege ce rol benefic are faptul că se organizează asemenea festivaluri concurs, o platformă pentru cei cu talent, care doresc să se exprime în public. De altfel, aceste manifestări îi introduc pe tinerii artişti în sistemul atât de dur al industriei muzicale din România.
La 13 ani, tânăra noastră solistă, susţinută de mama ei, dorea să înveţe să cânte muzică populară, dar a fost sfătuită că este mai bine să abordeze muzica pop, direcţia aleasă fiind cea bună. A învăţat să cânte la pian şi este supravegheată muzical de Carmen Buzatu, profesoara de muzică de la Colegiul Naţional „Iancu de Hunedoara”. Este invitată de mai mulţi compozitori să le cânte creaţiile, datorită calităţilor vocale excepţionale pe care le are. La Cerbul de Aur Junior va interpreta piesa „În singurătate”, din repertoriul regretatei soliste Laura Stoica.
Adnana Olariu nu neglijează şcoala, aşa că a participat anul acesta la olimpiada de biologie cu colegii de la „Iancu de Hunedoara” şi a ajuns până la faza judeţeană.
Pentru reuşita în cariera muzicală, tânăra consideră că, ar fi necesar să locuiască în Bucureşti, cel puţin în ceea ce priveşte muzica uşoară, dar ţinând cont că astăzi distanţele nu mai contează, e convinsă că va trece de această condiţie artificială. Anul viitor doreşte să concureze pe scena Festivalului Tineretului de la Mamaia, cu solişti de muzică uşoară din categoria ei de vârstă.
Îi urăm mult succes şi promitem că îi vom promova reuşitele!

Marcel Morar

Pe platoul Jigoru Mare (localitatea Băniţa), în partea sa cea mai înaltă, numită Vârful cu Ocol, se văd contururile unui castru roman de marş.
Fortificaţia, aflată la altitudinea de 1501 m, înconjoară vârful şi are plan patrulater, cu laturile de nord şi sud de 310 m, iar cele de vest şi est de 240 m. Incinta castrului constă dintr-un val de pământ şi pietre de stâncă locală, care are în prezent lăţimea la bază de aproximativ cinci metri şi înălţimea de doi metri. La exteriorul acestui val puternic, de jur împrejur, se mai observă şanţul de apărare, lat de aproximativ patru metri.
Castrul, în condiţii de vizibilitate bune, are legătură vizuală cu Pasul Vulcan, cu castrele de pe Comărnicel şi cu cel de la Auşel.
Construcţia face parte din categoria castrelor de marş, ridicate de unităţile militare romane care au atacat capitala religioasă, politică şi economică a Regatului Dac, Sarmizegetusa Regia, în timpul războaielor daco-romane de la începutul secolului al II-lea d. Hr.

Marcel Morar

Cetatea medievală a Haţegului, cu important rol militar şi politic, este atestată documentar doar la 1317, dar se crede că datează din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Din punct de vedere administrativ, în prezent este situată la patru kilometri de oraşul Haţeg, pe teritoriul localităţii Subcetate.
Cetatea se află pe culmea care încheie şirul de dealuri care formează hotarul nordic al Depresiunii Haţegului, într-o poziţie excepţională, chiar în inima Ţării Haţegului. De dimensiuni modeste, a fost compusă dintr-un turn hexagonal şi dintr-o incintă de aproximativ 200 mp, formată din val de pământ şi şanţ. Turnul are ziduri groase de trei metri şi o suprafaţă utilă de aproximativ 40 mp. Chiar mărind de trei sau patru ori această suprafaţă, în funcţie de numărul nivelelor turnului, ţinând cont că încăperile serveau şi ca depozite, putem trage concluzia că garnizoana permanentă a fost foarte mică. În incintă, e posibil să fi existat şi unele construcţii din lemn.
Mai târziu, pe la mijlocul secolului al XV-lea, s-a construit un zid de incintă din piatră, legată cu mortar.
Date fiind dimensiunile reduse ale cetăţii şi numeroasele informaţii despre un sediu administrativ şi politic, pe care autorităţile regale l-au avut la Haţeg, se presupune că fortificaţia a fost dublată, printr-o construcţie aflată în târgul Haţeg.

Alexandru Gruian

Recunosc că am o galerie de intelectuali la care mă raportez. I-am luat ca repere de mai mult timp, poate puţin după tulburii ani ’90.
Pe Gabriel Liiceanu (foto) l-am descoperit imediat după al său „Apel către lichele”, apoi prin documentarul „Exerciţiu de admiraţie”, dedicat lui Cioran. Mi s-a părut că evoluţia sa este conformă cu aşteptările mele. Pe parcursul timpului, am citit şi unele din cărţile sale, ultima fiind „Uşa interzisă”. Am apreciat prietenia sa cu Andrei Pleşu şi Horia Roman Patapievici.
L-am revăzut pe Gabriel Liiceanu, printre alte apariţii, în urmă cu două seri, la Realitatea TV, împreună cu Emil Hurezeanu, la emisiunea lui Adrian Ursu. Departe de mine gândul de a-mi da cu părerea despre Gabriel Liiceanu, din poziţia mea şi într-un cotidian local, dar s-a petrecut cu domnul Liiceanu, în direct, acea metamorfoză pe care Hurezeanu a trăit-o în urmă cu vreo lună – dezamăgirea faţă de un om politic ridicat (pentru a câta oară în istoria acestei naţii?) la rangul de Salvator. Pofta cu care EBA s-a plasat în rândul intelectualilor, singurul criteriu fiind facultatea absolvită, a produs o puternică impresie asupra lui Gabriel Liiceanu, nu de mult admirator al lui Traian Băsescu. Invitaţia dură la un plus de realism, adresată de nimeni altul decât de Emil Hurezeanu, l-a pus pe gânduri pe filosof. Emil Hurezeanu însuşi, cel care o vreme nu luase o distanţă suficient de critică, a încasat-o, fiind aproximat cu un trădător sau turnător.
De ce scriu aceste lucruri la o pagină de cultură? Pur şi simplu, pentru că nu exclud implicarea intelectualilor în politică, dar le reproşez incapacitatea de a lua o distanţă critică în cazul derapajelor. Măcar al celor evidente.

Tot se plângea colegul meu de pagină şi proiecte că despre el nu scrie nimeni şi atunci scrie singur. Ei, uite că a venit momentul (de fapt a revenit, am mai scris despre el…) să scriu poate nu doar despre el, cât despre un proiect cultural comun pe care vom încerca să-l promovăm nu doar la Hunedoara şi Deva, ci şi în localităţi mari din întreaga regiune – Sibiu, Arad, Timişoara, Alba Iulia.
Este vorba de fapt, despre tradiţionalul festival medieval „Zilele castelului”, ce va avea loc între 16 şi 26 iulie la Hunedoara, dar care se va desfăşura în acest an într-o formulă inedită, care va pune în valoare (inclusiv) un brand naţional, nu cel cu Land of choice, ci unul mai celebru, cu Dracula, pe care americanii îl cunosc şi recunosc fără să mai fie nevoie de bani cheltuiţi şi melodii de promovare.  Nu pot spune deocamdată mai mult, dar pot să vă reamintesc că dacă există un castel care are legătură cu Vlad Ţepeş, adică cu Dracula, păi acela este castelul nostru, al Corvinilor. Da, vrem să aducem legenda şi aici, da, vrem să organizăm un eveniment cu un grad mare de unicitate, nu pentru Hunedoara, ci chiar pentru România, un eveniment pentru care avem drepturi de autor şi care sperăm că va deveni cu adevărat mare. Urmăriţi mass-media locală şi naţională şi veţi afla despre ce este vorba. Iar dacă încă nu aveţi program pentru perioada 16-26 iulie, nu fiţi supărat, s-ar putea ca evenimentele care se desfăşoară la castel să vă placă.

Zilele trecute am asistat la Gala Performerilor de la „Gojdu”, după cum am observat că le place elevilor de aici să-şi denumească liceul.
Manifestarea a avut loc în curtea interioară a bătrânului castel din Hunedoara, animată pentru două ore de vocile vesele şi optimiste ale câtorva sute de elevi. De remarcat, dorinţa dascălilor de la „Gojdu” de a marca rezultatele  copiilor care excelează la diferite discipline prin această formă de manifestare festivă organizată într-un loc istoric. Este clar că generaţiile acestea de elevi vor ţine minte toată viaţa momentele respective. De asemenea, am fost surprins de numărul mare de olimpici câştigători la faza judeţeană, dar şi la faza naţională, cam 100 în total. Pe lângă simbolul pe care îl are un asemenea eveniment, este clar că administraţia colegiului Emanuil Gojdu a urmărit să creeze o atmosferă de emulaţie, în care să fie cuprinşi anul viitor şi mai mulţi elevi. De subliniat ar fi şi faptul că primarul Hunedoarei, Ovidiu Hada, a fost prezent la gală, înmânând diplome şi felicitând împreună cu domnul Nicolae Cerişer, directorul Castelului Corvinilor, dar şi cu directorii liceului pe elevii performeri. Trebuie amintit că la „Gojdu“ funcţionează 19 ateliere, în care se desfăşoară activităţi, atât artistice, dar şi specifice unui colegiu economic. De altfel, o parte din performanţe au fost obţinute şi de elevi care activează în aceste ateliere. Felicitări performerilor de la „Gojdu“ şi mult succes la următoarele competiţii.

Turnul de pază medieval de la Crivadia se înalţă pe marginea stâncoasă a apei Merişor.
Monumentul a fost construit din piatră de calcar locală, având o formă interesantă, perfect circulară. Intrarea fortificaţiei se afla în partea de nord, la 2 m înălţime de suprafaţa solului, accesul practicându-se cu ajutorul unei scări. Diametrul interior al clădirii este de peste 13 m. Pe partea de sud şi vest se află şapte creneluri, situate la 1-1,50 m unul de altul. La exterior crenelurile sunt late de 0,30 m şi înalte de 0,50 m, iar în interior late de 1-1,20 m şi înalte de 1,50 m. În interior, în partea de sus a turnului, se putea observa o platformă de luptă cu parapetul lat de 1 m şi înalt de 0,80 m. Turnul a fost ridicat în prima jumătate a secolului al XVI-lea, construirea lui fiind pomenită în 1528. El se afla la capătul vechiului drum care lega Ţara Românească şi Transilvania, care venea dinspre Pasul Vulcan – Dealul Babii – Pasul Merişor. Putea servi şi ca punct vamal.

Tema congresului, care se desfăşoară între 12-14 iunie la Deva, este „Mediul geografic – protecţie şi conservare”, iar manifestările se vor desfăşura pe cinci secţiuni: geografie  fizică, geografia populaţiei şi aşezărilor umane, geografie economică, geografia mediului şi geografia şi educaţia prin geografie în învăţământul preuniversitar.
Organizatorii manifestării sunt Societatea Română de Geografie, Consiliul Judeţean Hunedoara, Inspectoratul şcolar judeţean şi Universitatea ecologică „Traian” din Deva.

Omul de afaceri Dinu Patriciu (foto) a declarat că această criză economică va dura până la un război sau până când raţionalitatea mediului economic va resoarbe tensiunile.

    Reducerea fiscalităţii, condiţie esenţială
„Va dura până la un război sau până când raţionalitatea mediului economic va resoarbe tensiunile. Singura care poate opri terminarea crizei într-un război este comunitatea mediului de afaceri“, a declarat Patriciu. Patriciu este de părere că reducerea fiscalităţii şi utilizarea eficientă a banului public sunt condiţii fundamentale pentru ca România să iasă cu bine din criza economică. „Sunt încrezător de când am auzit de cota unică de 10 la sută şi TVA redusă de 15 la sută. Sunt condiţii fundamentale. Libertarienii susţin că ar trebui să fie zero taxă pe venit, dar încă nu se poate… 10 la sută este perfect raţional, în România, astăzi“, a mai spus Patriciu.

Urmează inflaţia globală?
Potrivit omului de afaceri, inflaţia globală este următoarea fază a crizei economice actuale, iar aceasta este rezultatul infuziei masive de bani în economie din partea statelor. „Aceşti bani, care au fost injectaţi în economia mondială sunt virtuali, ei nu vor face decât să alimenteze următoarea fază a crizei – inflaţia globală. Iar semnele au început să apară: creşterea preţurilor la mărfuri, ţiţei, aur, zahăr, porumb“, a precizat Dinu Patriciu.

Rata inflaţiei este un alt factor ce influenţează cursul de schimb al valutelor. Dacă pentru economia americană, acesta este simbolizat CPI (Consumer Price Index), pentru zona euro, acest indicator este denumit HICP (Harmonized Index of Consumer Prices – indicatorul armonizat al preţurilor de consum). Consumatorii încearcă să evite efectul coroziv, pe care îl are inflaţia asupra puterii lor de cumpărare şi, ca urmare, bunurile dintr-o ţară cu rata inflaţiei mai scăzută devin mai atractive, decât bunurile dintr-o ţară cu o rată mai mare a inflaţiei.        
În consecinţă, monedei din ţara cu o rată mai scăzută a inflaţiei îi creşte valoarea, iar monedei din ţara cu o rată a inflaţiei mai ridicată îi scade valoarea. Atât factorul inflaţie, cât şi puterea de cumpărare a valutelor au un impact direct asupra ratei de schimb a valutelor. De exemplu, dacă Statele Unite ale Americii înregistrează o rată a inflaţiei mai scăzută decât partenerul ei de schimb, zona euro, raportul euro/dolar se majorează, pentru a reflecta nivelul preţurilor în creştere în Europa, faţă de Statele Unite. Alţi indicatori economici şi monetari importanţi ai căror rezultate pot influenţa valoarea dolarului în raport cu euro sunt: rata şomajului, produsul intern brut, deflatorul implicit, care reflectă schimbările de preţ între anumite perioade şi cele din sfera cheltuielilor, Indicele Managementului Comercial, care este un rezultat al încrederii în mediul de afaceri al unei zone, vânzările ce provin din sectorul industrial, producţia industrială şi contul curent, care reprezintă cel mai important indicator în schimburile internaţionale şi măsoară cel mai clar volumul vânzărilor şi cumpărărilor de bunuri, servicii, plata dobânzilor şi transferurile unilaterale.
Specialiştii în analiza fundamentală urmăresc publicarea rezultatelor acestor indicatori economici, diferite rapoarte de piaţă, pentru a observa schimbările în economie. Declaraţii ale oficialilor privind starea economiei, diferite întâlniri cu caracter economic ale guvernatorilor sau organizaţii cum ar fi de exemplu, G-7, sunt aşteptate cu mult interes de participanţii la piaţă. Pentru cei interesaţi, mai multe site-uri publică periodic calendarul indicatorilor economici al celor mai industrializate şapte state, precum şi calendarul evenimentelor. (Ioan Aleman, director departament dezvoltare Sibex)

Dicţionar de termeni futures (II)

American Style Option-Opţiune de tip american care poate fi exercitată oricând între data cumpărării şi data scadenţei. Acest tip de opţiune este utilizat şi de bursa din Sibiu. Analiza tehnică – 1. Studiu al comportamentului preţurilor istorice, în vederea previzionării preţurilor futures. 2. Analiză ce foloseşte grafice, pentru a examina schimbările ce intervin în comportamentul preţurilor şi pentru a profita de pe urma trendurilor. Cei care urmează regulile tehnice cred că preţurile vor anticipa schimbări în valorile factorilor fundamentali. Analiză fundamentală – Studiu al factorilor primari exteriori pieţei, cum ar fi rapoartele guvernamentale, ratele dobânzii etc., care pot influenţa cererea şi oferta pentru un activ suport şi în consecinţă, preţul de pe piaţă al unui contract futures sau al unei opţiuni.  Ask – preţ minim cerut de un vânzător, pentru a accepta şi executa un ordin.

Mircea Goian

Astăzi se împlinesc 90 de ani de la înfiinţarea acestei instituţii de învăţământ din România.
Vă reamintesc cu aleasă smerenie că în 1918 a avut loc Marea Unire, aşa că fără să mai lungesc vorba, cred că vă daţi seama ce a însemnat înfiinţarea acestei şcoli tocmai la Orăştie. Nu vreau să fac pe patriotul de faţadă, ci doar să vă introduc în viaţa oraşului, unde exista în acea vreme o viaţă culturală demnă de luat în seamă.
Ieri, la sărbătoarea colegiului, au fost pomeniţi toţi oamenii importanţi care au învăţat aici dar a fost subliniat şi faptul că „fericită e şcoala care îl are ca patron pe Aurel Vlaicu! Idealul va fi aici întărit, cultivat şi învrednicit cu înzecite puteri, însufleţind pe elevi şi profesori. Păţania lui Icar, «mitul zburătorului», «Meşterul Manole» sau «Luceafărul» dobândesc aici puteri semnificative inedite, căci pilda aviatorului a cărui efigie se află pe frontispiciul liceului, investeşte aceste motive cu profunzimi nebănuite şi elanuri sporite”, am citat din cugetările profesorului Gabriel Petric.
De altfel, se simte în colegiul „Aurel Vlaicu“ din Orăştie dorinţa de a fi la înălţime. Fapt inedit, la sărbătoare, maestrul Popa Popa’s a realizat caricaturi ale dascălilor care predau aici, semn că simţul umorului specific persoanelor inteligente este prezent la Colegiul Naţional „Aurel Vlaicu” din municipiul Orăştie.

Marcel Morar

Dacă nu în cronologie absolută, atunci cel puţin ca tip de monument, Cetatea de la Răchitova reprezintă cea mai simplă şi mai veche dintre cele trei cetăţi familiale (sau „cetăţi cneziale”) din Ţara Haţegului, ajunse până la noi, ca ruine.

Cetatea cuprindea un turn aproximativ pătrat, cu latura de 8,50 m şi ziduri groase de 1,80 m, construite din piatră cu mortar. Turnul avea patru niveluri, dintre care parterul avea caracter de depozit şi nu avea legătură cu exteriorul, fiind accesibil doar printr-o scară interioară. Suprafaţa utilă a fiecărui nivel era de 18-19 m2, iar ferestrele erau foarte mici, rezultând condiţii austere de locuit. Intrarea se afla la primul sau al doilea etaj, la ea se ajungea pe o scară exterioară, probabil de lemn.
Turnul se afla iniţial în marginea unei mici incinte de aproximativ 150 m2, mărginită spre est, pe direcţia accesului, de o spărtură naturală a stâncii, ce a fost folosită drept şanţ de apărare. Într-o fază ulterioară, spărtura a fost astupată, iar la distanţa de cca 30 m de turn s-a ridicat un val de pământ, pe creasta căruia se afla o palisadă de lemn; valul delimita o incintă aproximativ circulară cu o suprafaţă utilizabilă de cca 500 m2.

Alexandru Gruian

Prin şcoala generală, profesoara de istorie ne învăţa că materia pe care o predă are în primul rând un rol formativ.

A trecut ceva vreme până să înţeleg asta. Se tot vorbeşte de identitate naţională, mândrie şi demnitate în faţa Europei şi nu se ştie de ce nu avem destulă mândrie şi suficientă demnitate. Păi, istoria le formează, prin cumulul cunoştinţelor despre cum am ajuns noi pe-aici, aşa cum suntem acum.
Mă opresc şi eu la puţină istorie, pentru că astăzi se împlinesc 65 de ani de la debarcarea trupelor anglo-americane în Normandia. După bătălia de la Stalingrad, debarcarea a fost a doua mare operaţiune militară a celui de-al Doilea Război Mondial în Europa cu rol determinant în înfrângerea Germaniei naziste.
Ne-o fi dat Churchill ruşilor pe un şerveţel de hârtie, dar dacă Europa devenea nazistă, nu ştiu cum ar fi arătat viitorul nostru. Iar americanii, aşa huliţi cum sunt de unii, au venit de două ori prin Europa să moară pentru orgoliile vechiului continent. Ceea ce nu este, să recunoaştem, puţin lucru.
Acum, dacă tot suntem parte a Europei unite, ne putem gândi şi câţi s-au sacrificat pentru libertatea de astăzi. Iată un succint bilanţ al pierderilor din perioada 6 iunie – 25 iulie 1944 – Statele Unite: 29.000 morţi. 106.000 răniţi şi dispăruţi; Regatul Unit: 11.000 morţi, 54.000 răniţi şi dispăruţi; Canada: 5.000 morţi, 13.000 răniţi şi dispăruţi; Franţa: 12.200 civili morţi şi dispăruţi.
Din partea germană, au fost 23.019 morţi, 67.060 răniţi, 198.616 dispăruţi şi răniţi.

Alexandru Gruian

Era o vreme când Daniel Andronache nu era director la MINVEST, ci doar elev la Liceul “Decebal” din Deva, care nici el nu era colegiu.

Era poreclit – Andronache nu liceul – Bixti şi făcea discotecă. O discotecă, recunosc, cu muzică foarte bună. Nu existau manele, iar selecţia cuprindea formaţii super-OK, cum ar zice un licean al zilelor noastre.
Fuseseră Ma Baker şi Daddy Cool, dar anul 1978 a marcat apariţia în forţă a albumului Nightflight to Venus, cu Rasputin, melodie care a făcut furori. Cu tot comunismul, îl aveam şi noi, în România şi la Deva, pe căi subversive bineînţeles, să nu creadă careva că Ceauşescu era vreun dictator de operetă.
Să ne fi spus cineva atunci că Boney M va concerta în România, la Deva, nu am fi crezut în ruptul capului. Or fi şi ei acum mai aşa, marcaţi de trecerea timpului, dar sunt totuşi Boney M. Îmi spunea nu de mult fiica mea că nu-şi imaginează cum trăiam noi în comunism, fără să doreşti un disc (fie şi de vinil!) cu o formaţie şi să nu te poţi duce să-l cumperi (asta printre alte frustrări, mult mai mari).
Poate şi primarul Mircia Muntean trăieşte cu nostalgia unei asemenea formaţii, aşa că i-a adus aici. Eu zic că e bine pentru Deva, se mai şterg diferenţele faţă de oraşe mai mari. O fi şi nostalgia unei generaţii întregi, mai ştii…

Mircea Goian

Pot oare convieţui aceste doua stări împreună? Puteţi afla răspunsul la această întrebare la Galeria de Arte din Hunedoara, unde expun două artiste plastice gemene.

Krisztina Banyay şi Julia Banyay din Cluj Napoca surprind vizitatorii expoziţiei prin temele alese, dar şi prin modul simplu, clar şi sugestiv de realizare a lor.
„Tema expoziţiei mele este „Metamorfoza”. Am pornit de la ideea de schimbare, ceea ce presupune o modificare continuă. Baza compoziţiilor mele este copacul, obiect ce prezintă în esenţa lui schimbare, datorită anotimpurilor, acest obiect este în continuă schimbare, el fiind pentru mine o sursă eternă de transformare”, explică Krisztina.
„Tema aleasă de mine”, spune Julia, „este dualitatea, care s-ar putea defini ca o coexistenţă a două principii sau a două elemente diferite”.
Nu vă spun mai mult şi dacă am reuşit să vă stârnesc curiozitatea, nu vă rămâne decât să vizitaţi expoziţia de pictură de la Galeria de Arte din Hunedoara. Vă asigur că veţi înţelege cât de simplu pot fi prezentate lucrurile complicate.

Marcel Morar

Biserica din Strei a fost ridicată de către meşteri locali, cu refolosirea multor materiale de construcţie romane şi se poate spune că este o replică mai modestă a celei de la Sântămăria Orlea.
Fostă capelă de curte, construcţia a fost ridicată din piatră la sfârşitul secolului al XIII-lea – începutul secolului al XIV-lea, turnul-clopotniţă de pe faţada de vest, nava scurtă şi altarul dreptunghiular aparţinând unei singure faze de construcţie. În trecut, intrarea se făcea prin clopotniţă, printr-o uşă încoronată de un arc frânt – în prezent, se face pe latura de sud a navei. În secolul al XV-lea, bisericii i s-a adăugat pe latura de vest un pronaos de zidărie. Acesta a înglobat turnul-clopotniţă şi trebuie să fi fost destul de puţin funcţional, deoarece suprafaţa sa era fragmentată datorită spaţiilor înguste dintre zidurile turnului şi pereţii de nord şi sud ai noii încăperi. În cele din urmă, pronaosul a fost îndepărtat, cel târziu pe la 1700. Turnul-clopotniţă cu trei nivele păstrează acoperişul de piatră, etajul de sus poartă un chenar de cărămidă în zig-zag.
Frescele din interior datează de pe la mijlocul secolului al XIV-lea şi au fost realizate de un grup de pictori, numele pictorului principal, Grozie, poate fi identificat în absida altarului, unde îşi are portretul.  
Din aceeaşi perioadă datează şi picturile exterioare, astăzi foarte puţin vizibile.