Puţini ştiu că unii primari hunedoreni sunt colecţionari pasionaţi. Şi primarii au pasiunile lor

Oana Mihnea

În afară de latura administrativă pentru care sunt recunoscuţi primarii de la noi din judeţ, aceştia îşi lasă timp şi pentru plăcerile sufletului. Nu mulţi sunt cei cărora timpul le permite să se relaxeze făcând altceva decât ceea ce le impune fotoliul de primar, dar totuşi, mai există şi excepţii. Aşa am descoperit adevăraţi colecţionari de ceasuri, de costume populare sau pasionaţi de numismatică.
Şi-a dorit să fie ceasornicar
De mai bine de 45 de ani, primarul din Vulcan, Gheorghe Ile, colecţionează ceasuri mecanice de buzunar. Nu doar că vrea să le adune pe toate în colecţia sa, dar se ocupă şi de întreţinerea acestora. „Colecţionez ceasuri din anul 1970 şi am aproximativ 100 de exemplare. Cele mai vechi dintre ele sunt de acum 200 de ani. Îmi place să le studiez mecanismele, le desfac şi repar acolo unde este nevoie. De câte ori am ocazia, merg în târguri de vechituri şi caut ceea ce îmi lipseşte din colecţie. Mi-am dorit foarte mult să ajung ceasornicar, am dat şi un examen, dar nu a fost să fie, am ajuns primar. Mecanismele ceasurilor noi sunt la fel cu cele ale ceasurilor vechi, diferă doar modul cum sunt poziţionate rotiţele în interior. Am un ceas elveţian de acum 100 de ani, care se folosea la marină şi trebuie tras o dată pe săptămână. Ceasul este la fel ca inima omului, fiecare rotiţă îşi are rostul ei“, a declarat Gheorghe Ile.
Peste 80 de costume
De la ceasurile de buzunar, trecem într-o altă zonă, şi anume, cea a portului tradiţional românesc. Primarul comunei Lelese, Ciprian Achim, şi-ar putea transforma cu uşurinţă locuinţa într-un muzeu. Încă de la 18 ani a început să strângă costume populare pădureneşti iar acum are peste 80. „Multe dintre ele sunt moştenire de familie, atât din partea mea, cât şi a soţiei. Cel mai vechi este din perioada Primului Război Mondial şi încă poate fi purtat. Am 60 de costume pentru femei şi peste 20 pentru bărbaţi. Pe lângă acestea, mai am o colecţie de podoabe cusute pe piele de oaie sau capră, pe care femeile le purtau pe şold sau podoabe pentru părul mireselor. Mai am şi câteva zeci de monede de argint, bătute de Regele Mihai din perioada 1730-1770. Nu este o pasiune care să îmi aducă vreun beneficiu material, o fac pentru sufletul meu“, a precizat Ciprian Achim.
„Sunt colecţionar de când mă ştiu!“
Deşi a început în perioada copilăriei cu timbre, de-a lungul vremii, preferinţele lui s-au mai schimbat şi înmulţit chiar. Este vorba despre primarul comunei Vălişoara, Mircea Rovinar. Spre bucuria lui, fiul îi împărtăşeşte pasiunea. „Sunt colecţionar de când mă ştiu. Am început cu timbre şi am strâns în jur de 1.000. Apoi am renunţat şi am trecut la insigne, în special pe tematica sport. Eu cred că, împreună cu fiul meu, avem colecţii unicat. Peste 300 de insigne sunt din fotbalul intern, 300 din cel internaţional şi 500 cu diverse. Cele mai multe sunt cu FC Barcelona, Dinamo şi Voinţa. Fac rost de ele fie de pe Internet, fie de la alţi colecţionari. Tot legat de fotbal, am acasă o cameră plină cu fulare şi fanioane“, a menţionat Rovinar. Dar pasiunile nu se încheie aici. Din toate ţările pe care are ocazia să le viziteze, Mircea Rovinar aduce acasă câte o amintire. Aşa a reuşit să strângă peste 50 de farfurii şi 300 de pixuri.
A renunţat după 27 de ani
Dacă până acum au intrat în discuţie numai lucruri materiale, este timpul să trecem şi la o altfel de dragoste. De această dată, este vorba despre pasiunea pentru păsările nobile care duceau în trecut scrisorile legate de picior, porumbeii. Deşi s-a ocupat de ei mai bine de 27 de ani, Octavian Roman, primarul comunei Rapoltu Mare, s-a văzut nevoit să renunţe la pasiune. „De cinci ani, nu mă mai ocup de porumbei, pentru că nu îmi mai permite timpul. Este un domeniu foarte complex, care necesită multă atenţie, dar frumos în acelaşi timp. Am avut aproximativ 200 de porumbei poştaşi şi voiajori. Mergeam în permanenţă cu ei la concursuri, unde am obţinut rezultate bune. Din păcate, nimeni din familie nu a vrut să calce pe urmele mele şi atunci am decis să îi dau prietenilor“, a declarat Octavian Roman.