Mascarada decalării alegerilor prezidenţiale

Decuplarea alegerilor prezidenţiale de cele parlamentare, motivată printr-o dorinţă (cumva firească) de a reduce influenţele reciproce ale candidatului asupra scorului electoral al partidului şi invers, se dovedeşte doar o stratagemă ieftină, prin care se cheltuiesc nejustificat sume enorme de bani, într-o campanie care transformă România într-o ţară care are alegeri în cicluri mult prea dese, aspect scos în evidenţă şi de politologul Mihaela Miroiu: alegeri locale, apoi parlamentare, apoi europarlamentare, apoi prezidenţiale, alegeri ce consumă bani, timp şi energie.
Aşa-zisa detaşare, pe cât e omeneşte posibil, între partid şi candidatul devenit preşedinte, care-şi spune „preşedinte al României” şi prin extensie al tuturor românilor, a devenit doar o glumă proastă. Şi da, mai există (încă) oameni în ţara asta care nu acceptă să fie prostiţi chiar aşa, pe faţă, cu un tupeu care frizează înjurătura.
Implicarea fostului preşedinte Ion Iliescu de partea PDSR şi apoi PSD a fost, în epocă, tolerată de respectivul partid, care îi persifla pe cei din Opoziţie cu expresia: şi ce dacă…? Acum , această atitudine îşi arată roadele. Li s-a părut normal, pentru ei, deşi nu era, ceea ce a favorizat derapajul actual al preşedintelui Traian Băsescu, cel care a încetat de mult să fie preşedintele românilor, devenind – cum am mai spus şi cum s-a mai spus – doar preşedintele celor care l-au votat.
Preşedintelui Iliescu probabil nici nu i-a trecut prin cap să se substituie preşedintelui partidului care l-a propulsat în funcţie. Ce-i drept, Adrian Năstase poate fi acuzat de multe, numai de lipsă de personalitate nu, ceea ce nu este cazul lui Emil Boc, perceput deja în rândul opiniei publice drept omul care ar putea deveni model pentru o statuie a obedienţei. Lui Ion Iliescu nu i-a fost teamă să-l lase pe Năstase să devină premier şi preşedintele PSD (deşi asta l-a costat scăderea influenţei în partid), dar Băsescu a învăţat lecţia–şi-a găsit un om de casă care să nu-i pună probleme.
Prezenţa lui Băsescu la reuniunea PDL de la Vila Lac I a dovedit, dacă mai era nevoie, că separaţia dintre preşedinţie şi partidul preşedintelui a devenit o noţiune complet golită de sens, ceea ce dovedeşte incapacitatea României de a respecta minime aparenţe democratice. Minime aparenţe, nu respectarea regulii jocului.
Multă lume spera că în ţară, democraţia va evolua, se va perfecţiona pe măsura trecerii timpului. Avem dovada evoluţiei transformate în involuţie.

7 comentarii la „Mascarada decalării alegerilor prezidenţiale

  • 16 februarie 2011 la 11:26
    Permalink

    Stimate dle Gruian!
    Eu n-as vrea sa abordez problema „mascaradei” si nici s-o aduc pe plan local. Nu vreau sa zic nimic , nici de sponsorizarile si contractele, puterii locale, catre „media din zona”.
    Dar daca abordam problema din punct de vedere economic si politic, fireste cum faceti azi, am si eu oarece observatii , la cele zise de dvs.
    Nici dna Miroiu nu are argumente suficiente referitoare la ciclul electoral.Dimpotriva, la clasa politica romaneasca , daca exista una reala , pina acum trebuiau desfasurate, cite doua trei alegeri anticipate, in fiecare legislatura, despre aceasta nu a amintit , domnia sa.
    Apoi in ceea ce priveste „presedintele”, cum ziceti dvs.” prin extensie a tuturor romanilor”, are si cealalta fatza, de care vorbesc , cei care mai cred in el.Deci asta inseamna ca nu numai cei din opozitie, au dreptate. In democratie e indicat sa fie ascultate ambele parti.
    Despre,lipiciul pe care il are fata de cei ce l-au propulsat in functia actuala, cred ca doar presedintele Iliescu, avea tupeul sa-l renege, bineinteles prin Constitutia, croita pe masura sa si bineinteles , pe majoritatea covirsitoare, de care a avut bucuria sa beneficieze la aceea vreme. Acum vremurile s-au mai scimbat , si noi, e drept!!!
    E bine ca suntem , mai vocali!!! Nu totdeauna, insa, avem si dreptate.
    Asa incit , „prostirea si tupeul pe fata” ,de care vorbiti, caracterizeaza foarte bine , ambele tabere.
    Noroc ,ca prostii sunt multi…..!

  • 16 februarie 2011 la 11:40
    Permalink

    De acord ci observatia referitoare la necesitatea anticipatelor.
    Ca Basescu e presedintele celor care l-au votat si deci si parerea lor conteaza, asta rezulta din editorialul meu. Problema lui e ca nu a incercat nici un moment sa fie si presedintele celor care nu l-au votat si pe care „i-a ciuruit”. Mi se pare totusi regretabil, mai ales din perspectiva acestor zile, faptul ca nu el, ca presedinte, se plaseaza strict partinic, ci discrediteaza o institutie care ar trebui sa fie, totusi, daca nu a tuturor romanilor, atunci macar a cat mai multi dintre ei.

  • 16 februarie 2011 la 13:27
    Permalink

    Nu-mi amintesc de un presedinte al Romaniei,sa-i zic asa,”cavaler fara frica si prihana”.Toti au avut ceva de imputat.Poate presedentia domnului Constantinescu(cam tirziu ne-am dat seama)avea ceva mai multa tinuta.Dar,pina si dumnealui a cazut in tentatia acelei marote fluturate,de „leader regional”.Prin nivelul si modul de reprezentativitate al Romaniei in plan extern,am ajuns sa fim priviti ca un fel de clowni ambulanti pe toate meridianele.De aceea fiecare „traznaie” cotidiana ma face sa ma intreb si sa-i invit si pe altii sa se intrebe la rindu-le,ce ar trebui sa se intimple si care ar fi modalitatea ca Romania sa adopte monarhia constitutionala.Analizind in amanunt sau facind o simulare pe o astfel de situatie,cred ca ar fi create posibilitatile unei „igienizari” a vietii politice datorita regulilor mai simple si mai usor de respectat.S-ar reduce considerabil si interminabila campanie electorala.Nu in ultimul rind am putea vorbi atunci de reprezentativitate,responsabilitate asumata,decenta,discretie,diplomatie,altruism,cu alte cuvinte blazonul unui adevarat leadership al natiei,cum ii place principelui Radu sa spuna.S-ar putea vorbi atunci si de echidistanta fata de partidele parlamentare.”Influentele reciproce” nu mai pot functiona,pentru ca o parte,cum se spune,e data cu voia lui Dumnezeu,iar cealalta prin vointa populara sau cum zice conu’ Iancu „prin sufragiu universal”.In lucrarea „Romania,o viziune pe 30 de ani” am avut placerea sa descopar in sfirsit,un plan pe termen lung pentru tara,un inventar al necesitatilor societatii romanesti pe toate planurile pragmatic,concis fara riscul de a ascunde interese personale sau de grup obscure.Placut surprins am fost si citind o scrisoare a fostului presedinte al Parlamentului European in perioada 2005-’07,domnul Hans-Gert Pottering,la aparitia cartii „Provizoratul istoric”,scrisoare care scoate in evidenta admirativ calitatile Principelui Radu ca roman:”angajamentul pentru integrarea euro-atlantica a Romaniei”,”contributii intelectuale care dovedesc ca sinteti un om curajos,care atinge fara ocolisuri problemele din tara natala,cu spirit critic,asa cum ar fi chestiunea Rroma,…,angajamentul social pe care l-ati dovedit privitor la orfani si copii defavorizati.”Citind aceste aprecieri,pe care nu le cunoastem din mediile de informare romanesti,nu faci decit sa te bucuri si sa speri in mai bine in contrabalanta cu „tumbele” actualului presedinte la fiecare iesire la „baia de multime”,dar mai ales in cercurile politice externe.Si-atunci ce ne ramine de facut ???

  • 16 februarie 2011 la 15:34
    Permalink

    In urma cu vreo 10 ani, eram monarhist. Acum, inclin sa cred ca sansele restaurarii monarhiei in Romania sunt practic nule. Familia regala a facut cateva greseli, unele intentionate, altele nu.
    Principele Radu nu poate fi rege, din cauza statutului Casei Regale, care prevede succesiunea pe linie de descendenta directa. Principele Radu putea fi cel mult un fel de print consort, dupa modelul Marii Britanii. Il apreciez, dar nu-mi pot imagina cum s-ar descurca pe tron. Succesoarea directa, Principesa Margareta, ar fi trebuit sa faca eforturi mai mari pentru a fi la curent cu actualitatea romaneasca, altfel decat prin intermediul societatilor de binefacere – activitate absolut onorabila, dar insuficienta. Maniera de exprimare in limba romana lasa de asemenea de dorit.
    Singurul care putea urca pe tron ar fi fost Regele Mihai, dar atunci, dupa 1990…acum e mult prea tarziu. Era si o chestiune de prestigiu, de acceptare in Europa, am fi avut mult de castigat. Era timp si pentru rezolvarea succesiunii, si pentru pregatirea unui nou cap incoronat. Dezinformarea din epoca si-a spus cuvantul… Nu as paria pe o formula monarhica si nici nu stiu daca acum mi-o doresc.

  • 16 februarie 2011 la 18:40
    Permalink

    Buna seara,domnule Gruian !Cu tot respectul pentru consideratiile dumneavoastra si pentru sinceritatea de a va dezvalui noua tuturor framintarile proprii,ma intreb totusi ce rost are viata cetatii,daca nu ne punem intrebari,daca nu cautam raspunsuri si alternative.Nu ne ajuta cu nimic sa ne multumim vesnic cu sintagma:”mintea romanului cea de pe urma”.Murim tristi.Viitorul este intotdeauna al temerarilor,al cercetatorilor.Sa ne inchipuim,facind un exercitiu,ce-ar fi pentru noi America daca n-ar fi fost un Cristofor Columb,Antarctica fara Roald Amundsen,si exemplele sint nesfirsite.Sint situatii cind esti indreptatit sa-ti spui:”Acum,nu era asa de bine,daca nu era rau !”.Sint tentat mereu sa inchei cu :”Doamne-ajuta-ne !” dar de la o vreme am impresia ca e un fel de juramint mafiot si ezit sa-l folosesc.Cu respect,Johann.

  • 16 februarie 2011 la 19:23
    Permalink

    Cu acelasi respect, pentru curajul opiniilor… Rubrica e deschisa exact pentru asta – pluralism, respectul argumentatiei celuilalt.

  • 16 februarie 2011 la 22:19
    Permalink

    Nici macar (doar) presedintele celor care l-au votat nu mai este d-l Basescu. Cu siguranta sunt oameni care regreta alegerea facuta.
    Daca intalnirile cu liderii PDL(sef partid, sefi grupuri parlamentare…)mai pot fi justificate din perspectiva partidului aflat la guvernare, intalnirea cu liderii locali ai PDL ar trebui sa dea deoparte valul – suficient de transparent de altfel, care incerca sa mai mascheze dispretul sefului statului fata de regulile de bun simt ale democratiei.
    Da, intr-adevar, presedintia d-lui Constantinesc a fost, ca reprezentare, mai aproape de normalitate. De normalitatea unei democratii reale. Insa atipica pentru Romania, se pare.
    In ce priveste monarhia, discutia s-ar putea imparti pe doua directii: 1.ca principiu (republica vs monarhie) si 2.oportunitatea monarhiei in Romania si caile prin care s-a putea ajunge la instaurarea ei.
    Iar despre principele Radu, toata stima. Nu cred insa ca se pune problema de cum s-ar descurca pe tron, ci cum ar putea fi legitim reprezentant al monarhiei. Din punctul meu de vedere nu cred ca poate deveni.

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.