Mărginimea Sibiului, zonă importantă a turismului rural

Pentru că şi-au ridicat casele pe vechea frontieră austro-ungară din sudul Transilvaniei, acolo unde se întâlneşte dealul cu muntele, oamenilor, ale căror obiceiuri venind din negura timpului sunt vii şi astăzi, li s-a spus „mărgineni“.
La vest de Sibiu, o salbă de 18 sate româneşti, cu o populaţie preponderent românească, localităţi cărora le-a priit de minune aerul civilizaţiei săseşti alcătuieşte, ceea ce se numeşte de secole încoace „Mărginimea Sibiului”. La răsărit, ea începe cu satul Boiţa, pe dreapta Oltului, acolo unde se intră în defileul purtând acelaşi nume. La apus, Jina vesteşte celălalt capăt, iar hotar sunt apele Sebeşului. Oierii, vieţuind în comunităţi bine închegate, au durat case de brad, acoperişuri înalte, protejate cu şindrilă. Aici, în tihnă şi cu temeinicia pe care scurgerea vremii n-a slăbit-o, ei şi-au văzut mai departe de meşteşuguri, între care lucrul lânii şi al pieilor, a dat măsura măiestriei lor.
De când se ştiu, oamenii, se îndeletnicesc cu creşterea animalelor. Păstorii îşi duceau turmele din păşune în păşune, până peste Dunăre, chiar spre Constantinopol sau Adriatica, dincolo de Tisă în Polonia, iar spre răsărit atingeau Caucazul. Între cele mai vestite aşezări ale Mărginimii Sibiului se rostesc nume ca Sălişte, Sibiel, Tilişca, Răşinari, Poiana Sibiului, Miercurea Sibiului, Poplaca, Orlat, Fântânele, Jina. Iată şi ce spun unele dintre cele mai venerabile „certificate de naştere“: Răşinari – 1204, Tălmaciu – 1318, Orlat – 1322, Sălişte – 1354. Această lume i-a dat lumii, mai către zilele noastre, pe Cioran, pe Noica şi pe Goga.
Zonă etnografică unică
Mărginimea Sibiului este o zonă etnografică unică în România. Cele 18 localităţi cuprinse în „mărginime” sunt Boiţa, Sadu, Râu Sadului, Tălmaciu, Tălmăcel, Răşinari, Poplaca, Gura Râului, Orlat, Fântânele, Sibiel, Vale, Sălişte, Galeş, Tilişca, Rod, Poiana Sibiului şi Jina.
Poziţia geopolitică a zonei, situată la graniţa de sud a Transilvaniei cu Ţara Românească şi în proximitatea Sibiului, puternic centru meşteşugăresc şi comercial, au oferit Mărginimii Sibiului câteva trăsături definitorii.
Localităţile şi-au dezvoltat o economie mixtă, bazată pe agricultura, creşterea animalelor şi meşteşuguri tradiţionale, cu pondere deosebită pe oierit.
Cea mai mare parte a satelor din zona au păstrat puternice tradiţii spirituale şi etno-folclorice. Deşi, progresiv construcţiile moderne le-au înlocuit pe cele vechi tradiţionale, atmosfera în Mărginimea Sibiului a rămas neschimbată.
Costumele de sărbătoare de o eleganţă rară, brodate în negru şi alb sunt purtate cu mândrie de sărbători iar meşteşugurile moştenite din moşi strămoşi sunt practicate cu succes şi azi. Încă din cele mai vechi timpuri, aceste populaţii de oieri au fost şi sunt maeştri în prelucrarea lânii şi a pieilor.
Biserici vechi, muzee şi case memoriale
Pe aceste meleaguri aveţi posibilitatea să găsiţi biserici vechi, muzee (Muzeul Sibiel, unde există cea mai mare colecţie de icoane pe sticlă din Europa, Muzeul Sătesc Răşinari, ce cuprinde piese uzuale din ceramică, mobilier pictat, obiecte gospodăreşti şi meşteşugăreşti, Muzeul din Galeş, cu o impresionantă colecţie de costume populare şi Muzeul Parohiei Ortodoxe din Sălişte, ce cuprinde obiecte şi cărţi vechi de cult), case memoriale şi construcţii tradiţionale ţărăneşti.
Cu timpul, Mărginimea Sibiului a devenit un punct important al turismului rural românesc, aici dezvoltându-se numeroase pensiuni ce vă pot oferi condiţiile necesare petrecerii unui sejur de neuitat. Atmosfera tipic ţărănească, păstrarea intactă a tradiţiilor şi obiceiurilor, ospitalitatea sătenilor, măresc atractivitatea pentru aceste locuri.