Toţi râd în hohote şi nimeni nu ştie cine toarnă…
Circula un banc, pe vremea abuziv-împuşcatului. Se referea la modul în care se distrează popoarele. Ruşii cu ruleta lor, toţi râd în hohote şi nimeni nu ştie cui îi este destinat glonţul din butoiaş, nemţii cu şnapsul, toţi râd şi doar un pahar are otravă, românii cu bancurile politice, toţi râd, dar nimeni nu ştie cine este securistul…
Aşa şi cu dezvăluirile postului HDtv despre discuţiile post-electorale ale unui grup de pedelişti cu funcţii mari sau măcar cu responsabilităţi mari pe-aici prin judeţ.
Politic vorbind, discuţiile astea vin la fix după pierderea alegerilor de către reprezentantul PDL Daniel Răducanu, singurul care nu a avut curajul să-şi înfrunte electoratul sub culorile partidului. Logic, a fost o stratagemă de campanie. Politic, a fost descalificantă încercarea de a înşela percepţia asupra portocaliului, cu rol important în simbolismul partinic de la noi şi de aiurea. Explicaţiile verdelui pedelist de conjunctură, cum că ar fi legat de procentul rezervaţiilor naturale de prin judeţ mi se par stupide.
Acum, discuţiile astea nu fac decât să confirme o stare de fapt. În prima seară a discuţiilor televizate, colega mea Monalise Hihn a spus că n-o miră. Are dreptate, modul de a pune astfel problema era secretul lui Polichinelle. Genul de discuţii despre care toţi ştiu, dar nimeni nu poate dovedi.
Uite că acum se poate dovedi – practic, asta este marea realizare a difuzării scurgerilor de informaţii de la o discuţie considerată confidenţială. Partidul care doreşte să reformeze din temelii societatea românească, pervertită de 20 de ani, în care nimeni nu a făcut nimic, aşteptându-l pe providenţialul Boc şi echipa sa de bine-intenţionaţi, dovedeşte că lucrează cu exact aceleaşi mijloace pe care le acuză la alţii. Trădări şi schimbări din funcţie pe motive strict politice – asta este concluzia primei „runde” a informaţiilor difuzate de HDtv. Reformarea rămâne vorbă în vânt, pe care nu o mai crede nimeni. Adevărata reformă în România începe nu cu îngeraşi (liderii politici în orice caz nu sunt), dar cu minime intenţii de a pune pe roate nu ţara aflată în criză economică, ci ţara aflată în criza perpetuă, determinată de politizarea maladivă, începând de la director general şi până la femeia de serviciu. Or atâta timp cât regula păstrată este „dăm cu ea de pământ”, (chiar dacă este, vorba unuia, ca „a doua mamă” – referirea s-a făcut la doctoriţa Dobrei din Călan), cred că nimeni nu-şi mai imaginează că soluţia verde mai este fezabilă, indiferent de numărul rezervaţiilor naturale din judeţ.
Metoda de a „rade” tot, de la director la portar si femeia de serviciu si a-i inlocui cu clienti politici, s-a lansat incepand cu conventia democrata si a fost dusa la sublim de PD. Toti sunt o apa si-un pamant si nu cred ca se mai poate face nimic. S-a instaurat capitalismul model sudamerican. Cei care pot pleaca din tara sunt foarte norocosi.
Uitati un singur lucru dovedit care ne caracterizeaza in ultimii 20 de ani si este aplicat de toate formatiunile politice indiferent de orientare sau daca este la guvernare sau in opozitie:
” IUBIM TRADAREA DAR URIM PE TRADATORI! ”
In rest toate discutiile sunt colaterale sau sterile!!!!
Iar al doilea aspect la fel de caracteristic si infaptuit de toti a fost cel referitor la infaptuirea oricarei reforme sau modificari:
„TOATE REFORMELE SI MODIFICARILE CARE SE FAC , NU INCEP CU NOI,INTII CU ADVERSARII POLITICI SI MAI APOI…..MAI VEDEM „
Gresit, indraznesc sa spun. Metoda de a pune oameni in functii pe criterii politice isi are radacini mai adanci, inca din perioada (nu-mi place sa o numesc epoca) comunista.
Sigur ca toate partidele au aplicat aceasta metoda, insa mai mult sau mai putin accentuat, dusa sau nu la extrem. Cred ca e bine de apreciat si aceasta nuanta. In plus, problema mare este discrepanta dintre declaratiile ferme de reforma ale institutiilor statului, si ceea ce se practica de fapt. Altfel spus, aceste declaratii devin pompoase tocmai pentru ca nu se adeversc.
Si sa nu uitam ca multi dintre noi am crezut la inceput ca d-l Basescu vrea si este in stare ca prin parghiile democratice pe care le detine, sa induca o reformare a statului. Daca in timpul guvernarii Tariceanu sa zicem ca a fost impiedicat sa o faca, acum ce l-a oprit si ce-l opreste sa o puna in aplicare cu atatea guverne Boc. Un Boc foarte ascultator de altfel.