O nouă scrisoare a fostului ministru Monica Iacob-Ridzi din puşcărie

Monica Iacob-Ridzi se afla în spatele gratiilor de patru luni, după ce a fost condamnată la 5 ani de închisoare, acuzată fiind de abuz în serviciu şi fals intelectual.
Monica Iacob Ridzi a cerut în nenumărate rânduri întreruperea pedepsei şi chiar graţierea, pe motiv că este foarte bolnavă. Zilele trecute, fostul ministru a trimis pentru Lumea Justiţiei o scrisoare stufoasă în care vorbeşte despre nedreptatea care crede că i s-a făcut. Monica Iacob Ridzi mărturiseşte dramă pe care o trăieşte atât ea cât şi cei doi copii ai săi.
„Vă scriu aceste rânduri pentru a vă mulţumi pentru modul corect în care aţi prezentat situaţia mea şi a dosrului în care am fost implicată în mod profund nedrept.
Aţi constatat şi dumneavoastră gravă eroare judiciară sau mai bine spus abuzul produs prin condamnarea mea la 5 ani închisoare cu executare pentru că aş fi plătit banii datoraţi firmelor care au orgnizat ziua tineretului în 2 mai 2009, în condiţiile în care nu eu am plătit banii respectivi, ci directorul general economic al ministerului când eu nu eram în ţară. Nu am ştiut şi nu am semnat documentele premergătoare plăţilor, iar aceste aspecte au fost recunoscute în instanţă, la ultimul termen de judecată, chiar de către directorul economic. Instanţa nu a ţinut cont nici de această situaţie.
Situaţia prin care trecem ca familie este una dramatică, în condiţiile în care, cei 2 copii ai noştri, de doar 1 an şi 7 luni fetiţa şi 5 ani băieţelul sunt bolnavi şi profund afectaţi de separarea bruscă de mama, iar afecţiunile lor s-au agravat de când sunt eu în penitenciar. Şi situaţia mea se agravează din punct de vedere medical, în condiţiile în care, pentru multele afecţiuni de care sufăr, unele foarte rare, medicii mi-au prescris, pentru a nu-mi agrava şi mai mult situaţia medicală, ce îmi pune viaţa în pericol, să respect anumite recomandări, lucru ce-mi este imposibil în penitenciar.
Singura soluţie ar fi fost, în ce mă priveşte, achitarea. O astfel de soluţie a fost, probabil, imposibil de pronunţat din cauza presiunii MCV-ului, din cauza nevoii de a justifica cheltuielile inimaginabile făcute timp de aproape 6 ani de zile cât a durat soluţionarea definiva a cauzei, 6 ani în care am fost condamnată să alerg între spitale, instanţă, experţi, avocaţi şi iar spitale. Iar când am sperat că lucrurile se vor linişti în viaţa mea, în sensul că mă voi putea ocupa doar de sănătatea mea şi a celor 2 îngeraşi pe care mi i-a dat Dumnezeu, m-am trezit condamnată nevinovată. Condamnată cu executare astfel încât să nu mă mai pot ocupa de sănătatea copiilor mei bolnavi şi de recuperarea lor. Instanţa motivează decizia de a nu-mi reţine că circumstanţă atenuantă faptul că am 2 copii foarte mici şi bolnavi, prin aceea că ambii copii s-au născut după începerea urmăririi penale faţă de mine. În privinţa situaţiei familiale, Curte se rezumă la a constata că inculpata are doi copii minori, ambii fiind născuţi după declanşarea cercetărilor în prezent cauza. Ceea ce omite instanţă să spună este faptul că eu eram însărcinată când s-a început urmărirea penală faţă de mine, iar primul meu copil s-a născut cu grave probleme medicale din cauza stresului la care am fost supusă în timpul sarcinii, cât am fost hartuita de DNA şi de atacurile mizerabile şi profund nedrepte ale tuturor la adresa mea.
Nu doar că nu s-a pronunţat o soluţie corectă de achitare în cazul meu dar nu mi s-a aplicat nici legea penală mai favorabilă care, dacă ar fi urmat algoritmul de calcul al instanţei are m-a condamnat pe fond, ar fi condus la o pedeapsă mult mai mică. Pedeapsa de 5 ani aplicată de instanţă de fond a reprezentat minimul pedepsei pentru infracţiunea pe vechiul cond penal, în vigoare atunci. Soluţia instanţei de fond a fost, de altfel, pronunţată în mare grabă, fără a mai audia toţi martorii, cu 3 zile înainte de a intra în vigoare Noul Cod penal, ce prevede pedepse mult mai mici (2-7 ani pentru aceeaşi infracţiune). Mai mult, deşi DNA-ul nu a fost declarat apel, în cazul meu şi deşi când s-a judecat apelul pe care eu l-am făcut, intrase în vigoare noul Cod penal, acesta nu mi-a fost aplicat, cu toate că era legea penală mai favorabilă probabil pentru că instanţă să nu fie pusă în situaţia de explica de ce a pronunţat o soluţie diferită de cea a a instanţei de fond, aşa cum s-a întâmplat în alte cazuri.
Faptul că sunt victima unei grave erori judiciare nu mai este un secret pentru mine, l-aţi constatat şi susţinut şi dumneavoastră şi, pentru aceasta, vă mulţumesc.
Sunt peste 125 de zile de când sunt în penitenciar în mod profund nedrept, total nevinovată de faptele ce mi-au fost imputate, peste 125 de zile de când mă simt tot mai rău, de când nu mai pot respecta recomandările medicale cu privire la afecţiunile pe care le am, de când mediul carceral a fost să-mi apara noi afecţiuni, de când copiii mei sunt tot mai bolnavi şi tot mai afectaţi de separarea brutală de mama lor, având deja grave tulburări comportamentale care, necorectate, îi pot afecta pentru tot restul vieţii. Aceasta profundă nedreptate, această situaţie dramatică prin care eu şi copiii mei, foarte mici şi nevinovaţi trecem, poate fi corectată într-un singur mod şi anume, prin acceptarea de către domnul Preşedinte al României a cererii de graţiere individuală, pe care am finalizat-o şi depus-o recent. În ultima perioadă mi-am concentrat toată atenţia şi puterile pentru a scrie personal o cerere de graţiere din motive UMANITARE, realizând că este singura şansă la VIAŢĂ atât pentru mine cât şi pentru copiii mei. Este singura mea şansă de a-mi recupera şi trata copiii care suferă de mai multe afecţiuni, care s-au agravat în lipsa mea. Este singura mea şansă de a corecta, cât mai pot, din tulburările profunde pe care copiii mei le-au suferit prin separarea brutală de mama lor. Graţierea mea este singura şansă pentru cei 2 copii să se dezvolte fizic şi psihic normal.
Nu în ultimul rând, graţierea este singura mea şansă să pot urma în libertate regimul terapeutic, de viaţă şi alimentar prescris, pentru a-mi putea prelungi cât mai mult viaţa, şi a putea fi alături de copii cât mai mult timp.
Graţierea este singura mea şansă, cât Dumnezeu îmi mai da zile, să le pot oferi celor 2 îngeraşi, care mi-au luminat ultimii ani, sprijinul de care au nevoie, mai mult ca oricând, în primii ani din viaţă.
În România anului 2015 îmi este greu să cred că ICCJ (cea care a judecat şi fondul şi apelul un cazul meu, neavând dreptul să fiu judecată de 2 instante diferite) şi-ar putea recunoaşte eroarea acceptând că pedeapsa nu trebuia să existe sau, dacă trebuia ‘neaparat’ să condamne încă un fost ministru, putea fi mult mai blândă, mergând pe raţionamentul neglijenţei în serviciu, nu a abuzului săvârşit cu intenţie, neprobat bineninteles, ce a fost reţinut în caz meu. Am făcut referire la neglijenta deoarece am constat cu surprindere că, deşi ICCJ a respins apelul în cazul meu, păstrând decizia instanţei de fond care m-a condamnat la 5 ani închisoare pentru abuz în serviciu săvârşit cu intenţie în motivarea apărută recent, instanţă a explicat că eu, ca ministru am lucrat neglient pentru că nu am semnat ordonanţările de plată, ‘neglienta’ constând în aceea că nu a fost singurul caz în care nu am semnat ordonanţările de plată, ICCJ a ignorat însă declaraţiile martorilor şi inculpaţilor care au susţinut că eu m-am opus plăţilor respective, de aceea am refuzat semnarea ordonanţărilor de plat, nu din neglienta nu le-am semnat, ci pentru că nu am fost de acord cu efecutare plăţilor respective.
Vă voi da doar câteva exemple de declaraţii ignorate de către instanţă în decizia şi motivarea dată:
-Relativ la discuţia cu Mircea Florin Cătălin a fost o discuţie în sensul că i-am ordonat să facă plata mai repede. În legătură cu plăţile, arăt că a existat într-adevăr o problemă în condiţiile în care inculpata Ridzi amâna semnarea ordonanţărilor de plată. Este adevărat că i-am cerut inculpatului Mircea să facă plăţile pentru ziua de 2 Mai, însă am considerat că acesta este suficient de precaut să facă aceste plăţi în condiţii de legalitate (declaraţie inculpat Paul Diaconu, condamnat 2 ani şi 6 luni cu suspendare).
-Inculpatul Paul Diaconu mi-a cerut să fac plata în condiţiile în care nu existau toate documentele necesare în acest scop. Mai exact, chiar m-a repezit şi m-a ameninţat că mă dă afară în condiţiile în care plata nu se face mai repede (declaraţie inculpat Mircea Florin Cătălin, condamnat 2 ani şi 6 luni cu suspendare).
-Deoarece era amânată semanrea de către ministra Ridzi în calitate de ordonator principal al ordonanţărilor de plată, am fost rugată de mai multe ori insistent de către Diaconu Paul – directorul Direcţiei Economice să solicit ministrei aplicarea semnăturii sale pe acele ordonanţări; de altfel inculpatul Diaconu Paul a intrat pentru rezolvarea acestei chesituni personal la ministru şi în continuare ordonanţările nu au fost semnate de către inculpata Ridzi (…) În contextul escaladării rapide a scandalului mediatic, inculpata Ridzi a solicitat efectuarea unui audit de specialitate de către serviciul de audit al MTS (…) În orice caz, ordonanţările nu au fost semnate de ministra Ridzi deoarece eu personal am predat mapa cu ordonanţările nesemnate noului ministru numit. (declaraţie martor Cazan Ruzandra Ileana, dată la 10 ianuarie 2013 în faţa instanţei de fond).
-Intr-adevar, am asistat personal la predarea-primirea documentelor MTS la 18.08.2009 între fosta ministra Monica Iacob Ridzi şi Plăcintă Sorina; cu acesta ocazie s-a încheiat un proces verbal scris, pe care l-am consemnat şi eu alături de cei doi demnitari şi de încă doi diretori ai unor direcţii de specialitate din cadrul MTS… am verificat personal totalitatea documentelor nominalizate în anexă la procesul verbal susţin că ele au existat în realitate la data efectuării operaţiunii… Arăt ca cele trei ordonanţări de plată nu erau semnate de către fostul ministru Monica Iacob Rdizi (declaraţie martor Şerbănescu Daniel din 07 ianuarie 2014, dată în faţa instanţei de fond).
Dacă ICCJ a constatat însă că eu, ca ministru mi-am exercitat cu neglienta atribuţiile de ordonator de credite (pentru că din motivare asta reiese) ar fi trebuit să schimbe încadrarea în cazul meu din abuz în serviciu în formă calificată săvârşit cu intenţie (cu pedepse între 5-15 ani închisoare pe vechiul cod penal) în neglijenta în serviciu pentru care sunt prevăzute pedepse mult mai, ori acest lucru nu s-a întâmplat, eu fiind condamnată la 5 ani închisoare pentru că aş fi dispus cu intenţie plată banilor pentru a crea un avantaj firmelor, dispunerea făcându-se doar prin semnarea ordonatarilor de plată, pe care eu nu le-am semnat, aspect constatat de altfel şi de ICCJ în motivare: ‘In legătură cu cele trei ordonanţări de plată nesemnată de inculpata, instanţă de apel reţine pe de o parte ca acestea nu au fost prezentate sau invocate de inculpata în faza de urmărire penală )deşi, prin ipoteza, ele existau, câtă vreme sunt enumerate în procesul verbal de predare primire, document încheiat între inculpata şi succesorul său, la 18.08.2009) şi nici prezentate în original în cursul judecăţii, la dosar fiind depuse doar nişte fotocopii (pagina 274, motivare apel).
Am citit şi recitit această frază din motivare şi m-am întrebat cum aş fi putut să prezint în original, în cursul judecăţii documentele pe care le predasem în original ministrului care mi-a urmat prin proces-verbal de predare-primire, menţionat chiar de către instanţă în motivare. Aşa cum a constatat şi instanţă, ordonanţările de plată în original, nesemnate de către mine, le-am predat doamnei ministru Sorina Luminiţa Plăcinta la momentul demisiei mele, înainte să înceapă urmărirea penală în cazul meu. Nici nu aş fi avut voie să le păstrez în original pentru că aş fi săvârşit o infracţiune dacă le-aş fi păstrat. De aceea, mi-am păstrat doar copii după ordonatarile nesemnate de mine, copii pe care le-am depus instanţei de judecata împreună cu procesul verbal de predare-primire în original (pentru că un exemplar în original mi-a fost dat mie la momentul predării respectivelor documente).
În legătură cu reproşul instanţei de apel care a reţinut în motivare eu nu am prezentat sau invocat ordonanţările nesemnate în faza de urmărire penală, instanţă a ignorat în motivare chiar declaraţia pe care am dat-o în apel când, am explicat instanţei că, timp de 2 ani cât a durat urmărirea penală în cazul meu, procurorul nu m-a chemat să dau declaraţii în cauză, prin urmare nu aveam cum să le invoc în cursul urmăririi penale.
Explicaţii şi constatări lipsite de logică ale instanţei am regăsit pe tot parcursul motivării. Fie am identificat erori, fie am identificat aspecte pe care instante susţine că eu le-am spus sau făcut, lucruri neadevărate şi în totală contradicţie cu probele din dosar, fie au fost ignorate declaraţii care demonstrează totala mea nevinovăţie, fie au fost ignorate declaraţii care demonstrează totala mea nevinovăţie, fie au fost ignorate documente depuse ca probe în apărare, fie au folosit pasaje din interceptări care au fost transcrise în mod eronat de către DNĂ, fie mi-au atribuit fraze pe care nu le-am spus eu. Mai mult, în câteva situaţii instanţă a folosit în motivare pasaje din declaraţiile unor inculpaţi sau martori date la DNA în fata procurorului, declaraţii pe care nu şi le-au menţinut în faţa instanţei, le-au modificat când au fost audiaţi în cursul judecăţii spunând că, la DNĂ, au fost date sub presiune, cele date în faţa instanţei arătând nevinovăţia mea. (…)
În motivare (pag.234) instanţă de apel a ignorat total declaraţia dată de inculpatul Negrea în cursul judecăţii, preluând doar citate din declaraţia pe care Negrea o dăduse în cursul urmăririi penale, aspecte fără legătură cu realitatea şi pe care inculpatul le-a modificat în declaraţia dată în faţa instanţei. Comparând declaraţia dată de inculpatul Negrea în cusul judecăţii cu motivarea instanţei de apel (pag 234) puteţi constata cu uşurinţă reaua credinţă a instanţei care a ignorat toate dovezile nevinovăţiei mele.
În mod normal, instanţă trebuia să analizeze în primul rând probele administrate în cursul judecăţii; în cazul meu, toate declaraţiile şi documentele care atestă nevinovăţia mea au fost ignorate, pentru instanţă singurul lucru care a contat a fost încercarea de a motiva decizia profund nedreaptă luată în cazul meu. Văzând decizia şi motivarea instanţei, nu mai pot spera într-o soluţie corectă în cazul meu, dacă aş apela la o cale extraordinară de atac, pentru că, în cazul meu, tot ICCJ ar încerca să o soluţioneze.
Am depus o cerere de graţiere din motive UMANITARE şi sper să găsesc acum omenia care a lipsit României în ultimii 10 ani. Am obligaţia să sper că, mai presus de răfuielile politice, suntem oameni. Trăiesc şi acum cu speranţa că drepturile constituţionale pot fi respectate, că dreptul la ocrotirea sănătăţii, dreptul la viaţă, la ocrotirea familiei şi în special a copiilor nu reprezintă simple utopii.
Am obligaţia să sper într-un gest de clemenţă, singurul care poate în acest moment să ne dea, mie şi copiilor mei, O ŞANSĂ LA VIAŢĂ.
Ca mamă, am obligaţia să mă lupt până în ultima secundă a vieţii mele pentru sănătatea şi viaţa copiilor mei şi a mea. Am obligaţia să sper că o mamă bolnavă cu 2 copii mici şi bolnavi care:
-nu a fost acuzată de fapte de corupţie, nu şi-a însuşit niciun leu din banul public şi nici nu a fost acuzată de aşa ceva;
-nu are antecedente penale şi nu este un pericol pentru societate;
-tocmai a primit un raport favorabil de la ANI care arăt clar că nu are şi nu a dobândit averi nejustificate;
-locuieste de 14 ani de când s-a căsătorit în acelaşi apartament modest de 3 camere din Petroşani cumpărat de părinţi înainte de implicarea ei în politică (apartament sechestrat în acest moment din care statul va recuperea parte ei de prejudiciu, un prejudiciu stabilit de către expertul DNA şi infirmat de expertul independent numit de instanţă de judecata să facă o nouă expertiza în cursul judecăţii, expert care a ajuns la concluzia că nu există prejudiciu în cauză), poate beneficia de o graţiere individuală ce i-ar da şansa să se lupte în libertate pentru viaţa ei şi a copiilor ei.
Am fost un om modest toată viaţa mea. Aşa am fost educată. Sunt o tânără provenită dintr-o familie modestă, care a învăţat şi muncit toată viaţa. Am crezut şi cred cu tărie că există valori mult mai importante decât cele materiale, iar seriozitatea, modestia, corectitudinea şi cinstea m-au ghidat de când mă ştiu. Nu m-aţi văzut purtând haine sau accesorii scumpe pentru că nu am aşa ceva, nu am locuit şi nu locuim nici eu, nici familia mea în vile sau apartamente de lux, pentru că nu avem aşa ceva.
Am locuit şi locuim modest, şi eu, şi familia mea, ne bucurăm de respectul oamenilor din zona noastră care nu cunosc bine şi ştiu că niciodată nu am furat, nu am abuzat de funcţii şi nu am făcut nimic nelegal. Dumnezeu ne e martor.
Deşi cererea de graţiere individuală am făcut-o din motive UMANITARE, cu permisiunea dumneavoastră, şi fără a inrta în toate detaliile nevinovăţiei mele, deoarece sunt foarte multe lucruri de spus în legătură cu acuzaţiile profund nedrepte, absurde, aberante şi neprobate pentru toate faptele imputate, vă voi prezenta foarte pe scurt câteva aspecte care arata totala mea nevinovăţie, documente ignorate de instanţă.
Astfel, în legătură cu acuzaţia (pentru care am fost condamnată la 5 ani cu executarea) că aş fi abuzat de funcţie şi aş fi dispus plata banilor către firmele care au organizat ziua tineretului în 2 mai 2009, vă rog să observaţi că dispunerea unei plăţi se face prin semnarea de către ministru a ordonanţărilor de plată, ori, în cazul de faţă ordonanţările de plată nu au fost semnate de către mine şi le-am predat nesemnate, în final, prin proces verbal de predare-primire, ministrului care mi-a urmat, după demisia mea.
De asemenea, vă rog să obervati şi faptul că, în dată de 11 mai 2009 eu mă aflam la Bruxelles la Consiliul de miniştri pe probleme de tineret, iar tot în dată de 11 mai 2009, în lipsa semanturilor mele pe ordonanţările de plată, directorul economic a făcut plată.
Aceste aspecte nu au fost contestate nici de ICCJ şi au fost prezentate în motivare. Totuşi, deşi nu am semnat ordonatarile de plată, plata efectuându-se în lipsa semnăturilor mele, şi am depus ca proba în apărare copii după aceste ordonanţări nesemnate precum şi procesul verbal prin care am predat în original aceste ordonanţări, deşi toţi martorii auditi în legătură cu acest aspect, au confirmat faptul că eu am refuzat semnarea ordonanţărilor de plată, deci nu am fispus plată, păstrând ordonanţările nesemnate pe biroul meu, am fost condamnată la 5 ani cu executare pentru că aş fi dispus plata sumelor respective. Autorul plăţilor asumate de acesta este liber.
Vă rog să observaţi şi faptul că, în dată de 12 mai 2009, fără să îmi comunice că plată o făcuse deja cu o zi în urma , în lipsa semnăturilor mele, directorul economic (Diaconu Paul) mi-a prezentat spre semnare ordonanţările de plată. I-am comunicat că refuz să le semnez până nu mă asigur de legalitatea procedurilor de achiziţie pe care ei le efectuează şi le-am păstrat nesemnate pe biroul meu.
În aceeaşi zi (12 mai 2009) am decis sesizare ANRMAP pentru a face verificări în legătură cu achiziţiile publice de la MTS din anul 2009, inclusiv cele referitoare la ziua de 2 mai.
Reaua voinţă a instanţei reiese şi din următoarele fraze ale motivării aflate la pagina 276: ‘Or, dacă inculpata ar fi dorit să verifice post-factum legalitatea procedurilor de achiziţie, iar de rezultatul acestora ar fi depins efecutarea plăţilor, cel puţin a celei rămase (aferente contractului nr. 14), din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că aceasta ar fi dispus vreo măsură de sistare a acestei din urmă plăti, măcar până la finalizarea actului de control.
Dimpotrivă, plata s-a efectuat pe 22.05.2009, deşi cererea către ANRMAP fusese făcută de 12.05.2009 , iar controlul s-a finalizat prin raportul din 18.06.2009’.
instanţa a ignorat în decizie şi în motivare toate declaraţiile martorilor care au susţinut că m-am opus efectuării plăţilor, refuzând semnarea ordonanţărilor de plată la momentul când mi-au fost prezentate spre semnare. Or, stau şi mă întreb cum poate instanţă să susţină că nu am luat măsuri de sistare a plăţilor din moment ce am refuzat semnarea ordonanţărilor de plată şi le-am păstrat nesemante pe biroul meu? De aceea le-am şi predat prin proces verbal de predare-primire ministrului care mi-a urmat, deoarece, la momentul demisiei mele, ordonanţările de plată erau nesemnate pe biroul meu.
Un alt aspect pe care aş dori să vi-l menţionez pe scurt este cel legat de cele patru rapoarte de constatare sau expertize efectuate în prezenţa cauza. Astfel, deşi instanţă de judecată a acceptat pe fondul cauzei efectuarea unei noi expertize financiar-contabile de către un expert independent dispus de către instanţă, a ajuns la concluzia că nu există prejudiciu, aceasta expertiză a fost înlăturată de către instanţă şi au menţinut ca fiind valabile concluziile expertizei făcute de către DNĂ, de un expert numit de procuro, expert care a ajuns la concluzia total lipsită de logică şi anume că aproape întreaga suma plătită de minister este considerată prejudiciu, în totală contradicţie cu ceea ce stabilesc Curtea de Conturi, un specialist al DNA şi Garda Financiară în prezenţa cauza. Un alt aspect important este acela că, singura expertiza care a avut la dispoziţie toate înscrisurile relevante pentru cauză, inclusiv ordonanţările de plată nesemnate de mine a fost cea dispusă de către instanţă de fond. (…)
Important de menţionat este şi faptul că nici instanţă de fond nici cea de apel în motivare nu au făcut nicio referire cu privire la concluziile total diferite ale celor 4 rapoarte de constatare sau expertize. S-au rezumat doar la a susţine că au înlăturat expertiza financiar-contabila judiciară dispusă de către instanţă deoarece doar expertiza efectuată în faza de urmărire penală se coroborează cu celelalte probe. Stau şi mă întreb cum se coroborează cu celelalte probe din moment ce concluziile celor 3 rapoarte de constatare sau expertize rămase sunt total diferite? Răspuns la această întrebare nu voi primi niciodată. Cum nu voi primi răspuns la multe alte întrebări.
Şi pentru că o eventuală condamnare nu părea sigură pentru o singură pretinsa „fapta”, s-au mai „fabricat” nişte acuzaţii hilare la adresa mea, neprobate bineînţeles.
Am fost acuzată că, în calitate de ministru, aş fi falsificat prin întocmire anumite documente, în condiţiile în care niciun ministru nu întocmeşte documente, dar şi că aş fi determinat pe unii salariaţi din minister să întocmească în fals documente legate de evenimentele din 2 mai.
Nu numai că nu am întocmit niciun document, dar persoanele care le-au întocmit în realitate, angajaţii din direcţiile de specialitate, au recunoscut în instanţă ca nu au vorbit niciodată cu mine în perioada cât am fost ministru, că nici nu îi cunoşteam, ca ei au întocmit documentele conform atribuţiilor ce le reveneau. Am demonstrat cu probe certe că nici nu mă aflam în ţara în zilele în care procurorii susţineau că aş fi falsigicat prin întocmire respectivele documente. Nimic nu a contat.
Şi pentru că nu părea suficient, s-a mai inventat o acuzaţia, total lipsită de logică, şi anume aceea că aş fi cerut unui director din minister să cheme IT-istul ministerului la sediu pentru a accesa în mod ilegal sistemul informatic al ministerului pentru a şterge date informatice. O astfel de acuzaţia este lipsită de logică, neprobata şi nu ar fi trebuit să existe deoarece:
-Serviciu de Telecomunicaţii Speciale (STS) a răspuns printr-o adresă ca la MTS, în acea perioadă, nu există un sistem informatic, prin urmare fapte de acces, chiar ilegal, la ceva ce nu există nu sunt infracţiuni. Răspunsul STS l-am primit pe 04.02.2015, cu câteva zile înainte de ultimul termen ce a avut loc pe 09.02.2015. Imediat ce am primit răspunsul de la STS, l-am depus şi la instanţă prin adresa de înaintare. Cu toate acestea, instanţă susţine în motivare că nu am prezentat această adresă a STS, deşi face referire la răspunsul STS şi chiar trimitere la file din dosar!!!: ‘Din această perspectivă, este lipsit de relevanţă răspunsul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale dat unei solicitări efectuată din proprie iniţiativă de către inculpata Iacob-Ridzi (şi al cărei conţinut nu a fost prezentat instanţei de apel), din care rezultă că până la data de 13.07.2009 STS nu a avut raporturi juridice cu MTS, ‘cu privire la aspectele invocate’ (fila 177 vol3 dosar apel).
Constat că am deranjat şi pentru că mi-am permis, din proprie intiativa, să adresez o întrebare. STS în încercarea de aflare a adevărului şi de a-mi demonstra nevinovăţia.
Nu numai că nu au probat că sunt vinovată, aşa cum este normal dacă acuzi pe cineva, dar, s-au şi supărat pentru că am adus eu probe care arata nevinovăţia mea.
Răspuns STS este clar: ‘Facem precizarea că, actele juridice susmenţionate nu au ca obiect administrarea vreunui sistem informatic’, ori instanţă ar fi trebuit să constata că infracţiunile informatice nu pot exista în contextul în care la MTS, în acea perioadă, nu există un sistem informatic.
-mai mult, directorul care a chemat IT-istul la minister, a recunoscut la DNA şi în faţa instanţei că l-a chemat pe IT-ist la minister din proprie iniţiativă, fără că ministrul să ştie sau să-i ceară aceasta şi nu l-a chemat pentru a accesa sistemul informatic pentru că mibisterul nu avea un sistem informatic: ‘Din proprie iniţiativă eu l-am sunat pe Meşina Dan, ce era IT-istul ministerului şi l-am întrebat dacă nişte email-uri şterse din căsuţa persoană de yahoo pot fi recuperate (…) Nu este real că au am solicitat lui Meşina Dan să vină la sediul ministerului la rugămintea ministrului Iacob Ridzi Monica Maria deoarece nu a existat o astfel de discutie’. (declaraţie inculpat Mărcuţa Marius, condamnat la 2 ani cu suspendare pentru că a chemat IT-istul la minister, iar eu am fost condamnată 4 ani cu executare pentru că i-aş fi cerut să cheme IT-istul ceea ce nu este adevărat şi nici probat).
-si IT-istul Meşina Dan a recunoscut că a venit la minister la solicitarea directorului, că nu a vorbit cu mine niciodată înainte de a veni la minister şi nici nu s-a văzut şi nu s-a întâlnit cu mine când a fost la minister la solicitarea directorului: ‘In seara acelei zile pe care am descris-o, nu am văzut-o pe inculpata Ridzi şi nici nu am discutat cu aceasta (…) Este real ca în seara zilei de 13.07.2009, în jurul orelor 19.00, am fost apelat la telefon de inculpatul Mărcuţa Marius, care mi-a solicitat să mă prezint la sediul MTS’. (declaraţie Dan Meşina)
Un alt aspect se referă la faptul că singura persoană din minister care accesa cu drept un sistem informatic (dacă el există) era IT-istul ministerului, deci nu putem vorbi în acest caz de acces fără drept la ceva ce nici nu există. Mai mult, deşi IT-istul a fost acuzat iniţial de acces fără drept la un sistem informatic a fost scos ulterior de sub urmărire penală şi transformat în martor.
Prin urmare, autorul faptei este martor, instigatorul la preşului acces fără drept este condamant la 2 ani cu suspendare, iar eu singură persoană din minister condamnată cu executare (4 ani) pentru aşa zisa săvârşire a infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic ‘si mai lipsit de logică este faptul că am fost condamnată mai mult decât prevede Codul penal pentru astfel de fapta’.
Sunt foarte multe lucruri de spus în legătură cu faptele ce mi-au fost imputate şi dovezile nevinovăţiei mele. Nimic nu a contat pentru instanţă. Niciun argument, nicio probă. Nici faptul că am delegat toate competentele. Nici faptul că nu am semnat ordonanţările de plată. Nici faptul că nu am cerut niciodată cuiva să facă ceva ce nu e legal. Nici faptul că reprezentaţii firmelor care au organizat Ziua Tineretului recunosc faptul că nu mă cunoşteau, că nu îi cunoşteam, că nu s-au întâlnit niciodată cu mine, de fapt nici nu am fost acuzată că aş fi pretins sau primit ceva. Nu au contat nici declaraţiile celorlalţi inculpaţi şi martori care arata nevinovăţia mea. Nici înscrisurile depuse la instanţă, care contrazic susţinerile procurorilor. Nu a contat nici faptul că nu există sistem informatic, prin urmare nu poţi acuza pe cineva că a accesat în mod ilegal ceva ce nu există. Nu a contat nici faptul că expertiza contabilă dispusă chiar de ICCJ a arătat clar că nu există prejudiciu. Ca toţi banii există: o parte a fost cheltuiţi, cu factura şi chitanţă pentru organizarea evenimentelor, restul se afla sechestraţi în contul firmelor. Tot ce a contat a fost condamnarea unui fost ministru.
Am constatat că judecătorii care m-au condamnat au simţit greutatea unor presiuni ca fiind mai apăsătoare decât greutate probelor din dosar care demonstrează totala mea nevinovăţie. Iar condamnarea mea la 5 ani închisoare cu executare, în contextul în care cunoşteau afecţiunile medicale cu care mă confrunt este similară cu o condamnare la moarte.
În motivare au minimalizat problemele medicale cu care mă lupt în tăcere de mai mulţi ani, dar care s-au agravat în ultima perioadă, instanţă spunând doar că aceste aspecte ţin de faza de executare a pedepsei.
Şi pentru că sunt acum în faza de executare a pedepsei, şi pentru că nu pot respecta recomandările medicale în penitenciar, pentru a evita agravarea şi mai mult a afecţiunilor de care sufăr, nu pot decât să sper că demersul meu prin care am solicitat să fiu graţiata din motive UMANITARE va fi acceptat şi înţeles, pentru că este singurul care mă poate salva. Singura şansă la viaţa pentru mine şi copiii mei. Nu am încetat şi nu voi înceta niciodată să sper că, mai presus de orice, există omenie, că mai presus de orice nu vom înceta să fim oameni”, titrează luju.ro