ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT. IERTAREA DE SINE

de Valentina Mureşan

Când vorbim despre iertare, vorbim despre cel mai puternic lanţ între fericire şi nefericire. Dar astăzi vorbim despre ceva mult mai mult, despre iertarea de sine.
Nu vă miraţi, pentru că atunci când veţi face curăţenie generală în propriul suflet, veţi descoperi că aceasta a fost cauza multor neplăceri din vieţile voastre. Sinele nostru este parte integrantă din sinele divin! De fapt, despre asta este vorba… despre cum punem la putrezit sinele nostru, neştiind că putrezeşte în noi chiar partea de Dumnezeu care suntem. În Sfânta Scriptură scrie că singurul păcat de neiertat este cel împotriva Duhului Sfânt. Dar, spre nefericirea noastră, nu ni se spune care ar fi acele păcate. Ne lasă judecata simplă a liberului arbitru: cercetăm, sau nu. Ei bine, vă spun eu unul dintre aceste păcate şi ar fi minunat să cugetaţi îndelung, pentru că el ţine de neiertarea de sine. Iar când nu ştim, sau nu putem să ne iertăm pe noi înşine, nu avem cum să-i iertăm nici pe cei de lângă noi!
Viaţa de bagă în diferite cotloane, mintea ne poartă spre tărâmuri extrem de fertile ale păcatelor, iar nepriceperea noastră de a-L înţelege pe Dumnezeu ne aduce multă suferinţă. Alergăm continuu după nimic. Sacrificăm totul, până la ultima suflare din noi înşine. Ne autodegradăm din neştiinţă! şi când credem că suntem pe cai mari, constatăm că totul e iluzie… Apoi încep lamentările. Ne gândim că, dacă am fi făcut altfel la un moment dat, dacă am fi luat altă decizie, dacă am fi fost în locul potrivit, la timpul potrivit, ş.a.m.d… parcă viaţa noastră ar fi fost alta. Cunosc oameni care au distrus un viitor frumos, pentru că nu s-au împăcat cu gândul că au fost părăsiţi, alţii care au suferit o viaţă pentru că n-au fost prezenţi când s-a întâmplat ceva, sau n-au făcut ce trebuia când au pierdut un om drag. Ştiu femei care s-au complăcut o viaţă întreagă într-o relaţie nepotrivită, rămânând singure la bătrâneţe, sau descoperind prea târziu că puteau face altfel. Sunt lucruri care macină sufletul, îl distrug şi-l întunecă. Iar acest întuneric vine peste aripa Duhului Sfânt din noi înşine. Şi atunci, vă întreb, nu este acesta unul din păcatele despre care ne vorbeşte Scriptura? Dar tot Dumnezeu ne-a pus în firea lucrurilor, iertarea. Şi mai presus de orice, iertarea de sine. Cu alte cuvinte, nimic nu e imposibil, totul are o rezolvare! Abia când înţelegem pe deplin că, tot ce ne ţine pe loc, tot ce ne împiedică, sau ne cauzează suferinţe, pleacă de la neiertarea lucrurilor, sau de la propria neiertare, abia atunci începem procesul incredibil de frumos, al iertării de sine, împletit cu iubirea de sine.
Vreau să subliniez ceva extrem de important: nu vă îndem să greşiţi, nici faţă de voi, nici faţă de alţii, ca să aveţi ce ierta, sau să mimaţi iertarea, ca şi cum ar fi ceva firesc. Vă sfătuiesc să vă cercetaţi sufletele, trecutul, mintea şi toate judecăţile în care v-aţi vârât, fără să fie nevoie să o faceţi. Găsiţi-vă vinile voastre, înainte de a le găsi pe ale celorlalţi şi porniţi cu iertarea de la voi înşivă, pentru a vă da cea mai frumoasă şansă la eliberare. Apoi amintiţi-vă că totul are o soluţie în acest univers infinit, găsiţi-o şi reclădiţi-vă viaţa armonios. De altfel, când vorbeam ceva mai devreme despre iubirea de sine, nu vă îndemnam să fiţi egoişti! Din contră! Iubirea de sine vine la pachet cu respectul de sine, iar acest lucru ne trimite spre un echilibru perfect între noi şi ceilalţi. Am să dezvolt acest capitol săptămâna viitoare, pentru că are amploarea lui, în care vă veţi regăsi cu siguranţă.
Rămânem la iertarea de sine şi vă sfătuiesc cu cea mai mare dragoste, să faceţi o radiografie corectă a vieţii voastre, să luaţi aminte la ceea ce ţine de ea, iar dacă nu puteţi parcurge singuri acest drum, apelaţi la cei ce ştiu să vă ghideze. Dacă aveţi întrebări şi vă pot ajuta, scrieţi-mi mesaj în subsolul articolului. Tot ce trebuie să faceţi este să nu trântiţi uşa în urma voastră, pentru că există soluţii simple, care vă pot schimba viaţa.
În final, am să vă dau cea mai puternică motivaţie, pentru care iertarea de sine este esenţială: fiecare boală sau afecţiune a corpului nostru fizic are o cauză subtilă, foarte bine determinată, în atitudinea noastră faţă de viaţă. Iar una dintre cele mai nefaste cauze este neiertarea. Cauzează cancer, boli de inimă, de ficat, de colon, de stomac. Neiertarea ne ia inclusiv posibilitatea de a merge pe propriile picioare! Citiţi studiile lui Valeriu Popa şi veţi înţelege mai bine cele spuse pe scurt, de mine. Iată cât este de nocivă şi iată de ce vă îndemn să cercetaţi şi să iertaţi!
Până săptămâna viitoare…
ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!