Fost şi actual secretar al judeţului, Daniel Dan povesteşte calvarul prin care a trecut, din cauza unui dosar al DNA . “Din momentul în care eşti condamnat, nu mai ai prieteni, nu mai primeşti nici un telefon!”

Sorina Popa

Secretarul judeţului, Daniel Dan (foto), a avut câţiva ani de cumpănă. Momentul în care lucrurile au luat-o razna pentru el a fost 2015, când a fost condamnat la trei ani de puşcărie, cu suspendare, în dosarul concursului pentru ocuparea postului de director general al Direcţiei pentru Protecţia Copilului Hunedoara.

În final, acesta a obţinut, în urmă cu doi ani, succes în justiţie. Curtea de Apel Alba Iulia a anulat condamnarea de trei ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu în cazul acestuia. Judecătorul a considerat că în cauza pe care a judecat-o a apărut „o dezincriminare a faptei” ca urmare a deciziei CCR.
Aşadar, Daniel Dan a făcut o pauză în activitate, fără să vrea, obligat de anchetatori. Anchetatori care i-au distrus vreme de câţiva ani viaţa, susţine el. Acesta este şi acum vădit marcat de nenorocirea pe care, într-un final, a învins-o. Cu ce preţ, doar el ştie. Despre aceste lucruri şi despre frământările lui din acea perioadă dureroasă din viaţa sa am vorbit în interviul de faţă.
– Cine şi ce a avut cu dumneavoastră, domnule Dan? Aţi fost acuzat de abuz în serviciu în dosarul organizării concursului pentru funcţia de director general al Direcţiei pentru Protecţia Copilului. După mai mulţi ani de chin, aţi fost achitat. Au fost presiuni să faceţi denunţuri?
– În mod sigur am fost o ţintă, nu o victimă. Deţineam o funcţie care era foarte aproape de un demnitar. Se ştie că toţi preşedinţii de consilii judeţene erau ţintele procurorilor DNA. Tot ce era în jurul lor erau ţinte colaterale. DNA nu avea competenţă materială în abuzul în serviciu, decât dacă exista un prejudiciu. În cazul meu, dacă nu a existat un prejudiciu, DNA nu avea competenţe. Cu toate acestea, ştiţi ce s-a întâmplat în cazul meu.
– Pe cine aţi deranjat, de aţi intrat în toată nenorocirea asta?
– Dosarul meu a fost disjuns. A fost desprins un dosar de interceptare din dosarul fostului preşedinte al Consiliului Judeţean, Mircea Moloţ. De acolo au cules informaţiile şi au făcut un alt dosar. Informaţiile respective au fost următoarele: o discuţie telefonică privind modalitatea de desfăşurare a examenului respectiv, strict ca procedură, pe care am avut-o cu Monica Georgescu (n.r.-candidata pentru postul de director general al DGASPC). Eu, prin atribuţiile mele, automat îndrumam directorii din direcţiile subordonate. Am povestit cu dumneaei cum se face procedura de examen. Doamna, la vremea respectivă, era directorul general adjunct şi deţinea şi funcţia de director general interimar al instituţiei. Şi, pe interceptarea asta mi-au făcut dosarul. Procedura de examen era stabilită printr-o hotărâre de guvern. Asta am discutat cu candidata.
– Aţi pierdut automat postul de secretar al judeţului, când aţi fost trimis în judecată.
– M-au condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare. După decizia Curţii Constituţionale, am atacat sentinţa de condamnare, arătând că nu sunt în parametrii infracţiunii de abuz în serviciu. Apoi, în 2017 mi s-a admis contestaţia, pe considerente că nu este abuz în serviciu şi am obţinut dezincriminarea faptei. Postul de secretar al judeţului l-am pierdut în 2016, imediat ce DNA a trimis dosarul spre judecare. Potrivit legii, mi-am pierdut postul. Lucrasem trei ani ca secretar al judeţului, dar în instituţie munceam din 2004.
– Ce aţi pierdut atunci, în acel moment, în afară de job?
– La modul concret, din ziua următoare (n.r.-după condamnare) nu mai ai nici un prieten, nu mai primeşti nici un telefon. Unii te privesc cu compasiune, alţii stau la mare, mare distanţă de tine.
– Sunteţi nevinovat, este sentinţa instanţei. De ce aţi vrut să reveniţi pe un post, de unde aţi plecat în felul acela?
– Regretul nu e vizavi de profesie. Prin poziţia în care eşti, devii o ţintă. Nu contează cum te numeşti, din poziţia respectivă eşti luat în colimator.
– Dacă aţi putea întoarce timpul, cum aţi proceda vizavi de concursul cu bucluc?
– Aş fi mai prudent, dar atâta tot.
– V-aţi gândit vreodată că veţi ajunge să aveţi dosar la DNA, să vă bateţi cu morile de vânt şi să fiţi neajutorat, deşi nevinovat?
– Când am înţeles capetele de acuzare, am ştiut că este vorba doar de nişte pretexte. Abia aşteptam să ajung în instanţă şi să dovedesc că sunt complet nevinovat. Din păcate, m-am înşelat. Magistraţii nu au avut tăria să separe lucrurile. Sentinţa pe care am obţinut-o, în final, a dovedit că sunt nevinovat.
– Credeţi că justiţia în România este ceea ce trebuie?
– Este pe calea cea bună. Se radiază tot ce înseamnă cercetare secretă, care încalcă drepturile omului. Epoca stalinistă cred că s-a încheiat. Un mecanism aşa mincinos împotriva oamenilor nu putea rezista mult. Justiţia e departe de a fi perfectă. Curtea Constituţională are un rol extrem de important ca justiţia să fie cum e firesc să fie. Din păcate, lucrurile se mişcă greu şi unii nu mai apucă să beneficieze de reabilitare.
– Ce aţi învăţat din situaţia aceasta?
– Suferinţa psihică pe parcursul acestor procese este foarte mare. Cei care nu suferă înseamnă că nu înţeleg consecinţele. Este o suferinţă pe care nu mai ai cum să o repari. Sunt multe învăţăminte. Trebuie să înţelegi, înainte de toate, sistemul şi contextul sub care te afli. Bieţii oameni sunt sub vremi, este o expresie celebră. Dacă eşti prea visător, şi vremurile nu sunt în pas cu visurile şi dorinţele tale, oricât ar fi ele de morale, suferi. Trebuie să înţelegi sistemele, chiar dacă nu sunt corecte. Să ai o anumită prudenţă faţă de ele. Cazul concret: munceşte, trăieşte-ţi viaţa, dar să nu devii o ţintă vizavi de un sistem de care nici nu ştiai că există, care erai convins că a fost radiat după 1989. Nu aş fi crezut vreodată că se reactivează în maniera asta. Apoi, să ai încredere să mergi până la capăt, să ai puterea şi forţa să faci asta. Capătul acesta nu ştiu cât durează, doi ani, cinci ani, poate mai mult, dar trebuie să ai încredere. Asta am mai învăţat în acest timp.