Gura lumii 21.08.2014
Se povesteşte prin capitala de Sud a judeţului că, iubita consoartă a unui slujitor în Casa Domnului, nu mai ştie de capul ei, la câte funcţii şi responsabilităţi, vrute şi nevrute, are pe umerii firavi. Pe lângă scaunul de vajnică sfătuitoare din adunarea de aleşi ce legiferează mersul lucrurilor în municipiu, cică s-a mai ales cu un post bine poziţionat strategic. Distinsa doamnă care, se înţelege, face printre multe alte activităţi şi politică, a fost numită un fel de supraveghetoare şefă peste instituţiile preşcolare din subordinea municipalităţii. Şi asta nu fără motiv, ci pentru că respectiva aleasă are şi veleităţi scriitoriceşti, ea scriind tocmai poveşti pentru cei mici. Dar gurile rele vorbesc prin târg că poziţia pe care o ocupă prozatoarea este tocmai bună pentru ai înlesni vinderea tipăriturilor.
Dacă v-aţi întrebat vreodată de ce locuitorii municipiului cu nume format din patru litere sunt atât de ameţiţi, vă anunţăm că am găsit un răspuns plauzibil. Nu e nici din cauza poluării şi nici din cauza sensurilor giratorii prin care se învârt oamenii noştri. E din cauză că, atunci când mergi cu o problemă la unii dintre funcţionarii din instituţia care administrează urbea, ei îţi fac vânt rapid şi te trimit la altă instituţie, care, cică, trebuie să-ţi elibereze „docomentul” de care ai nevoie. Dar, ajuns acolo, eşti trimis înapoi de unde ai venit, ca să-ţi dea funcţionarul de acolo o hârtie cu ştampilă. Te întorci la instituţia administrativă după hârtia cu ştampilă, dar cel de acolo te trimite, la rândul lui, la circa financiară, să-i aduci o adeverinţă nu ştiu cum. Şi tot aşa, eşti trimis de la un funcţionar la altul, până ameţeşti de-a binelea. Şi când zici că, în sfârşit eşti gata, ţi se spune că s-a depăşit termenul pentru actul respectiv şi trebuie să o iei de la început.
