După cum au remarcat unii dintre cei rămaşi interesaţi de politica locală, propunerea de susţinere a lui Remus Cernea pentru un loc în Camera Deputaţilor, în Colegiul Ţara Haţegului (rămas fără primul său deputat uninominal, Ioan Timiş) mi se pare că poate fi interpretată ca simptom al unei crize. La fel ca Petru Mărginean, cel care a lansat această propunere, zic şi eu că nu-l cunosc pe Remus Cernea. Nu-l cunosc, la prima vedere mi s-a părut simpatic şi nu pot spune nici un cuvânt rău despre el.
Pentru partide politice cu notorietate însă, susţinerea unui candidat „necunoscut”, fie ea şi la nivel de intenţie, denotă o aşa-numită „lipsă de cadre”. Să fiu bine înţeles – lipsă nu de orice fel de cadre (am auzit expresia „e prost, da-i prostul nostru”…proştii ăştia ne duc de râpă…), ci de buni profesionişti, care şi-au câştigat reputaţia şi în alt mod decât în acela de a fi yes-man politic. Politica de promovare practicată începe să-şi arate roadele nefaste, din ce în ce mai mulţi se extrag din sistem, preferând postura de spectatori. La rigoare, chiar Remus Cernea poate fi privit ca unul dintre ei – se vrea un independent, dezamăgit de prestaţia partidelor politice. Iar acum, ar putea ajunge în situaţia (teoretic, cel puţin) de a fi susţinut de nu mai puţin de trei astfel de partide. Personal, nu cred că acest lucru se va întâmpla, fie chiar şi numai din cauza orgoliului.
O opinie personală – nu cred în independenţi. Nu se pot bate eficient cu mecanismele de partid şi sfârşesc de multe ori prin a intra într-o tabără sau alta, inclusiv în urma unor stimulente materiale. Recent, s-a văzut cât de independenţi au fost „independenţii” dezertori de pe la alte partide.
Pe de altă parte, nu spun noutăţi afirmând că în unele cazuri, partidele şi-au propus parlamentarii în total dispreţ faţă de electorat, recrutarea făcându-se de prin medii pe unde un om cu scaun la cap nu s-ar fi gândit să caute. La această stare de fapt, au contribuit şi cei care sunt masă de manevră – de exemplu, oamenii care spun un „da” entuziast Partidului Poporului. De unde se vede că a dori un electorat slab informat şi manipulabil este o soluţie perversă.
Aş prefera o competiţie cu câţiva candidaţi foarte buni (inclusiv Remus Cernea), nu un candidat scos la luptă de toţi, chipurile împotriva PDL, în realitate, susţinut din motivul lipsei de personaje credibile.







