În criză de spaţiu, mă voi limita doar la câteva cuvinte despre prietenul meu Dumitru Tâlvescu (foto), Dimitri, cum îi spunem unii dintre noi, ca să las loc dialogului avut cu el acum câteva săptămâni, când, spre bucuria mea, m-a invitat la lansarea cărţii lui, „Anul şi copiii săi”. După cum spunea scriitorul Dumitru Hurubă, prezent la acea deosebită seară cu prietenii, bunul Dumnezeu i-a repartizat lui Dimitri o doză bună de har, şi mă aştept ca, mintenaş, să devină membru al Uniunii Scriitorilor din România. Îl cunosc pe Dimitri de prin 1996, de pe vremea când luptam cu sistemul „ticăloşit” din casele de copii din Deva.
Citește mai mult