Când nu au ce face, se dau la presă…

Problemele ţării fiind epuizate, România devenind o ţară în care criza economică este amintire, terenurile agricole sunt lucrate până la ultimul centimetru pătrat, iar salariile şi pensiile cresc ameţitor, nu rămâne de pus la punct decât chestiunea presei, cea care demolează mereu măreţele realizări… Remarcabil în acest sens este efortul depus de vicepreşedinţii PDL Raluca Turcan şi Cezar Preda, dar şi de deputaţii Doiniţa Chircu şi Brînduşa Novac, tot de la PDL, bineînţeles, care doresc să modifice Legea audiovizualului.
Una dintre cele mai importante modificări aduse de proiectul legislativ actualei Legi a audiovizualului este cea de la articolul 82, care reglementează principiul „must carry“, ce le impune în prezent operatorilor de cablu obligativitatea de a retransmite toate televiziunile operate de Societatea Română de Televiziune (SRTv), televiziunile stabilite prin acorduri internaţionale (TV5) şi celelalte servicii de programe libere la retransmisie în ordinea indicelui anual de audienţă. În proiectul de lege depus de deputaţii PDL, regula „must carry“ este modificată, operatorii de cablu nemaifiind obligaţi să retransmită televiziunile comerciale.
Efectul pervers al acestei modificări ar fi că un partid politic ar putea forţa operatorii de cablu să nu retransmită programe ale unor televiziuni care prin politica lor editorială le sunt defavorabile. În acest mod, excluse de pe cablu şi deci, de la audienţele care le permit să atragă publicitate, televiziunile şi posturile de radio rebele fie ar cădea la pace cu puterea, fie ar dispărea, fie ar pleca să lupte în munţi…
Propunerea legislativă nu este decât o altă şicană care vrea, într-un fel sau altul, să pună pumnul în gură. Culmea este că acelaşi partid nu nutrea aceste gânduri profund generoase şi la ascensiunea spre putere, atunci când unele din posturile care astăzi îl critică îl sprijineau pe faţă. Reflexul de a aplica interdicţii este specific celor pentru care democraţia e o chestie bună şi simpatică, până ajung ei la putere. Imediat după ce scopul este atins, principala lor grijă este distrugerea mecanismului care i-a ajutat, ceea ce se poate face prin interdicţie – în cazul de faţă.
Singura obligativitate care ar rămâne ar fi cea a preluării postului public de televiziune. Care, ştie toată lumea, este complet sustras controlului politic.