S-a făcut dreptate! După ani mulți, familia Kendeffy pierde Parcul Național Retezat!

Tribunalul Hunedoara a dat, ieri, o ho­tărâre extrem de importantă pentru ju­dețul nostru. Este vorba de procesul prin care urmașii familiei Kendeffy au ce­rut Parcul Național Retezat. Dosarul „Retezat” s-a terminat cu bine pentru noi.

Iată decizia judecătorilor:
„Respinge ca nefondate recursurile ci­vile declarate de pârâtele reclamante re­convenţional Pongracz Elisabeta (Elisabeth) şi Helene Karolyi şi de către pârâtul S.C. Rotunda SRL, împotriva sentinţei civile nr. 327/10 august 2020 pro­nunţată de judecătoria Haţeg. Res­pinge ca nefondat recursul declarat de pâ­râta reclamantă reconvenţional Pongracz Elisabeta (Elisabeth), împotriva încheierii civile nr. 1175/cc/09 decembrie 2020 pronunţată de judecătoria Haţeg. Fără cheltuieli de judecată în prezentul recurs, urmând a fi valorificate de intimaţi, pe cale separată. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi data de 10 noiembrie 2022. Document: hotarâre 84/2022 10.11.2022”.

O bunicuță de 85 de ani
Reamintim că în anul 2009, Academia Română a intentat proces urmașilor familiei Kendeffy. “Dosarul Retezat” a fost unul dintre cele mai complexe din istoria litigiilor civile românești. Numai pen­tru identificarea terenurilor care au făcut obiectul retrocedării de către Kendeffy Maria și Pongracz Elisabeth a fost nevoie de vreo 13 expertize. Apoi, obținerea de probe din străinătate a pre­supus formarea a trei comisii rogatorii internaționale. „Rar întâlnești un ju­de­cător care să prindă o comisie rogatorie internațională, o dată în viață. Dar trei!”, a declarat o sursă din Academia Română, au scris cei de la Cuvântul Liber. Jude­că­toria Hațeg a anulat, în luna august 2020, retrocedarea.
Personajul central al “Dosarului Retezat” l-a reprezintat o bunicuță de 85 de ani, internată, la acea vreme, de mai bine de două decenii într-un azil – spital din Viena, specializat în tratarea afecțiunilor psi­hice, cauzate de înaintarea în vârstă, scriu cei de la Cuvântul liber. Maria Kendeffy e numele ei și e nora ultimului grof Kendeffy (Gabor), după căsătoria cu fiul acestuia (Nikolaus). Mort în 1993 în azilul de pe Burgerspitalgasse nr. 1 (unde fu­sese internat alături de soție), Nikolaus Kendeffy nu mai apucă febra retro­ce­dărilor din Transilvania. În 2005, camera de azil a soției sale devine, însă, „sediul central” al unor afaceri de multe milioane de euro. Îndemnată, nu se știe de cine, bătrâna își mandatează fiica și ginerele să recupereze uriașa avere a vechilor grofi Kendeffy din Țara Hațegului. Îm­pu­terniciții bunicuței vieneze cer imediat au­to­rităților din Țara Hațegului retro­ce­da­rea Masivului Retezat: peste 10.000 de hectare de pădure, pășune și “stân­cărie”! În nici jumătate de an, cererea formulată de bătrânică ajunge pe masa “Comisiei Județene de Fond Funciar” din Hunedoara. Între timp, în martie 2006, apare – coincidență!? – o lege care per­mite retrocedarea inclusiv a pădurilor din arii naționale protejate! Cu o viteză ului­toare, comisia de fond funciar hotărăște retrocedarea proprietăților solicitate. Zadarnic încearcă unii membri ai co­mi­siei să amâne analiza cauzei, pentru că nu fu­seseră verificate arhivele de la București și Cluj, arătând că pe unele do­cumente de la dosar apare marca “Reforma Agrară”, indiciu că proprietarul fusese despăgubit de stat, după națio­na­lizare. Marius Cristian Vladu, prefectul de Hunedoara de atunci, nici nu vrea să audă! În decembrie 2006, la numai un an de la solicitarea retrocedării, Maria Kendeffy devine proprietara Masivului Retezat, cu tot cu Rezervația care apar­ți­nea, încă din anii ’30, Academiei Române…

Nu avea cetățenie română
Care au fost argumentele Academiei Române în „Dosarul Retezat”? Pe ce s-a bazat Academia în încercarea de a con­vinge instanța că urmașii familiei Kendeffy nu au dreptul să primească Retezatul? În primul rând, Maria Kendeffy era nora lui Kendeffy Gabor, iar o noră nu poate moșteni părinții soțului ei, dacă nu există un testament clar, care să îi atri­buie această calitate. Or, acest tes­ta­ment nu există. Unde ați văzut dvs. în România ca vreo noră să vină la moș­te­nirea părinților soțului? Nu există așa ceva! Apoi, fiica Mariei Kendeffy, Elisabeth Pongracz, nu îndeplinea con­dițiile pentru a primi terenuri în România, pentru că nu avea cetățenie română, iar cetățenii străini nu puteau a dobândi terenuri în România la acea vreme. Ea a primit pământuri înainte să aibă ce­tă­țenie și înainte ca România să intre în Uniu­nea Europeană!
Iată, așadar, că, după atâția ani, s-a făcut dreptate.