Restructurarea şi/sau anularea obligaţiilor bugetare

19 noiembrie 2019 Mesagerul Hunedorean

Camera Consultanţilor Fiscali a organizat la Cluj-Napoca, în data de 13 noiembrie 2019, Conferinţa cu tema „Actualităţi fiscale“.
Evenimentul a constituit un prilej de dezbatere interactivă a unei teme de actualitate din domeniul fiscal: „Măsuri de restructurare a obligaţiilor bugetare restante la 31 decembrie 2018 (OG nr. 6/2019)“, temă susţinută/ prezentată de către domnul Doru Petru Dudaş – director general MFP.
În cele ce urmează, în scopul informării contribuabililor interesaţi, prezentăm parte din întrebările şi răspunsurile privitoare la aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale:
Întrebare: Pot face obiectul anulării accesoriile aferente obligaţiilor bugetare principale suplimentare de plată de până la 1.000.000 lei restante la 31 decembrie 2018 individualizate în decizie de impunere emisă în anul 2019, în luna octombrie 2019, în urma inspecţiei fiscale începute după data de 8 august 2019?
Răspuns: Art. 27 reglementează situaţia în care inspecţiile sunt în derulare la data intrării în vigoare a OG nr. 6/2019 ordonanţe. Pe cale de consecinţă, sumele stabilite urmare unei inspecţii începută după data intrării în vigoare a OG nr. 6/2019 nu intră sub incidenţa acestui act normativ.
Întrebare: Dacă societatea nu notifică ANAF până la termenul stabilit (31.10.2019) decade din drepturi conform Ordonanţei 6, dar întrebarea este dacă în conformitate cu art. 21 societatea mai are dreptul la eşalonare sau organul fiscal va fi obligat să deschidă procedura insolvenţei?
Răspuns: În cazul în care nu a fost depusă notificarea, aceasta fiind o condiţie sub sancţiunea decăderii, în acest caz contribuabilul poate solicita eşalonarea la plată potrivit Codului de procedură fiscală.
Întrebare: O societate înregistrează la 31.12.2018 în sold dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru un TVA datorat în vamă, pentru care s-au stabilit aceste accesorii, împreună cu dobânzi şi penalităţi de întârziere stabilite prin decizie de impunere, în urma unei inspecţii fiscale pe zona de TVA. La 31.12.2018, TVA-ul datorat în vamă şi TVA-ul stabilit prin decizie de impunere erau integral achitate. În schimb, societatea mai avea în sold aceste accesorii, pentru care a obţinut eşalonare la plată în anii anteriori. În acest sens, soldul acestor accesorii eşalonate, la 31.12.2018, este 2.557.885 lei. În cursul anului 2019, societatea a achitat ratele de eşalonare şi a avut o compensare pentru o parte din accesorii cu un TVA aprobat la rambursare. În acest sens, considerăm că intrăm pe prevederile cap. 2, respectiv obligaţiile principale restante la 31.12.2018 sunt mai mici decât 1.000.000 lei. Cu toate acestea, procedura din Ordinul nr. 3126/2019, mai exact art.1, alin. (1) şi (2), pare că include şi accesoriile în acel plafon de 1 milion de lei.
Răspuns: Potrivit art.23 din OG nr. 6/2019 în sfera de aplicare a acestui act normativ intră obligaţiile bugetare principale restante administrate de organul fiscal central sub un milion lei. Raportat la OMFP nr. 3126/2019 alin (1) şi (2) ale art. 1 din acest act stabilesc sfera de aplicare atât din perspectiva obligaţiilor bugetare principale cât si din perspectiva accesoriilor, fără a se face referire la plafon. Raportat la situaţia prezentată înţelegem că este vorba de eşalonare la plată, caz în care precizăm că art. 31 din OG nr. 6/2019 nu distinge în ceea ce priveşte plafonul, context în care, se poate accesa facilitatea şi dacă este depăşit acesta, cu respectarea condiţiilor (finalizarea eşalonării).
Întrebare: Ce se întâmplă cu creanţele care sunt suspendate la executare, se renunţă la suspendare pentru a aplica soluţia restructurării şi în urma analizei făcute de ANAF se respinge planul de restructurare? Se revine la starea iniţială, adică la situaţia în care creanţele respective rămân suspendate la executare sau ele devin executabile de către ANAF? În oricare dintre situaţii, care este cadrul legal aplicabil răspunsului specific?
Răspuns: Având în vedere prevederile art. 1 alin (4) din OMFP nr. 2810/2019, respectiv „Pentru obligaţiile prevăzute la alin. (3) lit. b), debitorii pot renunţa la efectele suspendării actului administrativ fiscal pentru a beneficia de posibilitatea restructurării obligaţiilor bugetare prin depunerea unei cereri de renunţare la efectele suspendării actului administrativ fiscal. Cu alte cuvinte, renunţarea la efectele suspendării are drept scop aplicarea dispoziţiilor cap. I din ordonanţă şi nu dă dreptul organului fiscal de a începe sau continua procedura de executare silită.
Întrebare: Societatea depune Notificarea privind anularea obligaţiilor de plată accesorii. Ulterior verificării depunerii tuturor declaraţiilor fiscale şi aprobării procedurii de anulare a obligaţiilor accesorii, societatea constată că nu a depus declaraţia recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare. Cum se interpretează această situaţie ulterior aplicării procedurii de anulare a obligaţiilor accesorii stabilite prin OG nr. 6/2019 şi OMFP nr. 3126/2019?
Răspuns: Potrivit art. 24 lit. c) din OG nr. 6/2019 debitorul să aibă depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal. Potrivit Codului de procedură fiscală, vector fiscal reprezintă totalitatea tipurilor de obligaţii fiscale pentru care există obligaţii de declarare cu caracter permanent. Acelaşi act normativ reglementează faptul că obligaţie fiscală reprezintă obligaţia de plată a oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând obligaţia fiscală principală şi obligaţia fiscală accesorie. În ceea ce priveşte declaraţia recapitulativă, înţelegând declaraţia 390 Declaraţie recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare – aceasta este o declaraţie informativă şi nu este în vectorul fiscal. În concluzie, depunerea ulterioară a declaraţiei recapitulative nu afectează procedura de anulare accesorii.
Întrebare: Avizul de inspecţie fiscală este din data de 27.06.2019; inspecţia fiscală s-a desfăşurat în perioada 2.10-24.10.2019. Accesoriile aferente Deciziilor emise pentru impozit pe profit şi TVA fac obiectul anulării la plată?
Răspuns: Potrivit art.123 alin.(2) din Codul de procedură fiscală data începerii inspecţiei fiscale este data menţionată în registrul unic de control ori de câte ori există obligaţia ţinerii acestuia. În cazul contribuabilului care nu ţine sau nu prezintă organului de inspecţie fiscală registrul unic de control, această dată se înscrie într-un proces-verbal de constatare. Pe cale de consecinţă întrucât înţelegem că inspecţia a început pe data de 2.10.2019 (după data intrării în vigoare a OG nr. 6/2019) rezultă că sumele stabilite urmare unei inspecţii începută după data intrării în vigoare a OG nr. 6/2019 nu intră sub incidenţa acestui act normativ.
Întrebare: Aplicarea OG nr. 6/2019 poate atrage imposibilitatea formulării contestaţiei administrative împotriva deciziei de impunere, prin care au fost stabilite sumele pentru care se doreşte aplicarea OG nr. 6/2019?
Răspuns: Nu se poate pune în discuţie imposibilitatea formulării contestaţiei administrative împotriva deciziei de impunere, acesta fiind un drept constituţional.