Gura lumii
Criza i-a afectat rău de tot pe unii oameni de afaceri dintr-un oraş de pe Valea Mureşului. Vorbeşte lumea că mai mulţi dintre oamenii grei ai urbei amintite, care cu vreun an în urmă nu aveau deloc probleme financiare, acum au datorii serioase la stat şi la terţi. Astfel, patronii unor firme grele nu şi-au mai achitat datoriile la utilităţi de luni bune de zile. Este drept, nici afacerile nu mai merg acum în vreme de criză, dar lumea vorbeşte că ei nu s-ar fi afundat atât de adânc în datorii, dacă n-ar fi fost solicitaţi să contribuie cu bani mulţi la campaniile electorale din 2008 şi de anul trecut. Şi, cică, oamenii au băgat adânc mâna în buzunare şi în casieria firmelor, finanţând cheltuielile din campanii ale unui anumit partid (ştim noi care, dar nu spunem). Au dat firfiricii, mai de musai, mai de bunăvoie, deoarece li s-a promis că după ce se vor câştiga alegerile, banii daţi li se vor întoarce cu mare dobândă. Numai că, spre disperarea lor, alegerile s-au câştigat, dar banii promişi nu mai ajung la ei. De unde bani, dacă nu mai sunt lucrări de dat, deoarece toate investiţiile au fost îngheţate?
Pe vremea împuşcatului, românii au fost învăţaţi să se descurce. Nu se găsea nimic prin magazine, deoarece totul mergea la export, ca să facă ţara dolari, pentru a-şi plăti datoria externă. Şi dacă, în toate domeniile, cuvântul de ordine era „descurcaţi-vă”, atunci, oamenii au învăţat să se descurce. Adică, furau pe rupte de la locul de muncă. Din agricultură şi industria alimentară se fura păpică, din sectoarele bunurilor de consum se furau de toate, îmbrăcăminte, încălţăminte, piese auto, electrotehnice, cosmetice şi te mai miri ce. Astfel, românii se descurcau, fiecare mai realizând un venit pe lângă salariu. Plus că multe probleme se rezolvau pe bază de troc. Fă-mi rost de o pereche de cizme pentru nevastă-mea, că eu îţi aduc un bax de margarină. Necazul este că şi acum, mulţi dintre românaşii noştri procedează la fel. Cică o simt pe pielea lor proprietarii străini ai unei fabrici din judeţ, unde se produc articole din piele pentru dame. Vorbesc gurile rele prin baruri şi cafenele că peste 10 la sută din poşetele „de firmă” confecţionate aici pentru export sunt şutite din fabrică şi vândute prin târg, amatorilor de chilipiruri.
