Cum au dispărut Sodoma și Gomora

Toată lumea a auzit de celebrele orașe distruse Somoda și Gomora, a căror proastă faimă a devenit le­gendară. Astăzi ele sunt acoperite de apele puţin adânci din sudul Peninsulei El San, situată la sud-est de Marea Moartă.

 

Lăcomie, răutate, imoralitate

Împreună cu Admah şi Zoar, ele trec drept cele cinci orașe biblice ale „Plângerii” nimicite din cauza des­frâului locuitorilor lor de o revărsare de „Pietre de foc”. Cele două orașe Sodoma şi Gomora se presupune că au fost devastate prin anii 1900 î.e.n. de un cutremur în marea falie ce include zona Mării Moarte, o fi­sură extinzându-se din valea Iordan în Israelul de azi până la râul Zam­bezi din Africa de Est. Distrugerea cetăţilor Sodoma si Gomora a ră­mas în memoria oamenilor ca o pil­dă legendară pentru lăcomie, rău­ta­te şi imoralitate. Orașele distruse se aflau în ţinutul care mai târziu va primi numele de Palestina aflat pe coasta de răsărit a Mării Medite­rane.

 

Când, în ce perioadă au dispărut cele două oraşe?

Pentru a da răspuns la această în­trebare, să urmărim ce spun le­gen­dele respective şi despre alte eve­ni­mente petrecute atunci, ca de pildă, venirea lui Avram şi a nepotului său Lot din „Urul Chaldeei”; de fapt din Sumer, căci, pe vremea lui Avraam, caldeenii nu ajunseseră încă să populeze valea Tigrului şi Eufratului. Ajunşi în Canaan, Avraam și Lot s-au despărţit, cel din urmă păstrându-şi vitele. În valea Iordanului şi locuind în Sodoma. Pe când Lot se afla cu turmele sale în jurul localităţii, Sodoma şi alte patru oraşe aliate cu ea (sau, mai curând, conduse de ea) – Gomora, Admah, Zeboiim, (Te­boim) şi Zoar (Toar) au fost atacate de o confederaţie de alte patru state-oraşe din Mesopotamia şi din vecinătate, pentru că au refuzat să mai plătească tribut.
Rezultă din această narațiune că Sodoma şi oraşele aliate ei s-ar fi aflat de 12 ani în robia lui Kedar­laomer, regele Elamului, după care s-au răzvrătit, agresiunea celor pa­tru state fiind o acţiune de re­pri­mare a răzvrătiţilor. Bătălia s-a dat în valea Sidim, unde e acum Marea cea Sărată în care, cum scrie același izvor, s-au înfruntat patru regi îm­potriva a cinci. Victoria a fost de partea oraşelor din Mesopotamia: fugind, regii Sodomei si Gomorei au căzut în „fântâni (gropi) de smoală”, iar biruitorii „au luat toate averile Sodomei si Gomorei și toate buca­tele și s-au dus”, luându-l, de ase­me­nea, captiv si pe Lot şi toată averea lui. Auzind acestea, Avraam „a adunat oamenii săi de acasă”, i-a urmărit ­pe vrăjmaşi şi, năvălind într-o noapte asupra lor, a reuşit să le ia înapoi bunurile prădate precum si să-i elibereze” pe Lot, rudenia sa, femeile şi oamenii” şi să se întoarcă, toţi împreună, în Sodoma.

 

Catastrofă naturală de mari proporții

Există însă, încă din antichitate, și alte păreri în legătură cu dispariţia Sodomei şi Gomorei, păreri bazate pe alte surse. Astfel, încă din secolul I î.Hr., Strabon, în Geographia (XVI, 764), redând sfârşitul oraşelor din Palestina, emite teza că ele ar fi fost nimicite de un cutremur de pământ însoţit de o erupţie vulcanică, ipoteză formulată anterior şi de filosoful grec, Eratosthene (275 -195 î.Hr.).Tinând seama de specificul actual al regiunii celor patru orase (Zoarul, unde s-a refugiat Lot, a scăpat de la distrugere), este de netăgăduit că acolo a avut loc o catastrofă naturală de mari proporţii. Dar împrejurările în care a avut loc încă nu sunt cunoscute. Explicaţia: gradul mare de salinitate a apelor din Marea Moartă şi dificultăţi de diverse feluri au împiedicat în bună măsură, cercetarea arheologică aprofundată în zonă şi în special, explorarea fundului Mării Moarte de la care se aşteaptă descoperiri revelatoare.

 

Cutremur

S-a spus că mari alunecări de teren au făcut ca Sodoma, Gomora, Zeboiim şi Admah să fie îngropate sub înaltele maluri surpate ale Văii Sidim. Dar textul Pentateuhului vorbeşte şi de o ploaie de „pucioasă şi de foc”, care nu poate avea nimic de-a face cu alunecările de teren. De aceea, s-a emis ipoteza că ar fi avut loc o scufundare de teren, în urma evacuării unei imense pungi de gaze care ar fi luat foc. Se știe că asfaltul se găseşte în şisturile bituminoase (existente din belşug pe fundul Mării Moarte) asociat cu pungi de gaze. Prezenţa sulfului pe malurile Mării Moarte denotă și o activitate vulcanică, deci „ploaia de pucioasă şi de foc” s-ar fi putut datora unei erupţii vulcanice, mai cu seamă că, de asemenea, se consemnează că Avraam a văzut „ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor” .
Explicaţia cercetătorilor, cea mai plauzibilă, este deci că distrugerea celor patru oraşe (Admah, Zeboiim, Sodoma, Gomora) a fost provocată de un groaznic cutremur de pământ, urmat de o erupţie vulcanică ce a dus la inundarea Văii Sidim. Aşa a apărut, probabil pe harta Orientului Mijlociu strania Marea Moartă subiect de legendă, dar şi incitant obiect de cercetare ştiinţifică.