Până la urmă, tot Boc

Deci, premierul desemnat ieri de preşedintele Băsescu este Emil Boc. Referitor la această nominalizare ar fi mai multe de spus. Un lucru ni se pare însă că trebuie reţinut: cu această nominalizare, Traian Băsescu dovedeşte că rămâne consecvent în a spune astăzi una şi a face exact invers a doua zi. 
După ce s-a văzut cu sacii în căruţă, preşedintele a ieşit la televizor şi a vorbit de conciliere naţională, afirmând că, dată fiind perioada extrem de grea care urmează, ar vrea un guvern care să aibă o susţinere solidă în parlament, format din miniştri capabili să rezolve numeroasele probleme cu care se confruntă ţara. În discuţiile pe care le-a avut cu partidele, miercuri după-amiază, preşedintele Băsescu – după ce a precizat să audă tot leatul că el nu mai are proiecte şi ambiţii politice, ci se gândeşte doar la binele ţării şi al românilor – a dat de înţeles că este dispus să facă orice, pentru a crea un guvern solid de dreapta sau, de ce nu?, chiar de uniune naţională. Frumos spus. Dacă mai vărsa şi o lacrimă, chiar că-l credeam pe domnul preşedinte. Numai că, fiind învăţaţi cu jocul lui de-a alba-neagra, am fost siguri că nimic din ce a vrut Traian Băsescu să ne facă să credem nu se va întâmpla. Că, de fapt, lucrurile erau stabilite de mult în privinţa premierului şi a guvernului, consultările cu partidele fiind un fel de teatru pentru aburit prostimea. Aşa că, ieri dimineaţa, când preşedintele Băsescu a anunţat nominalizarea lui Emil Boc ca prim-ministru, acest lucru n-a constituit nici o surpriză. Concluzia? Traian Băsescu ne-a dovedit că nici nu-i trece prin gând să-şi schimbe stilul de lucru cu partidele, cu parlamentul şi cu guvernul. Este clar că nu putea risca să nominalizeze un premier independent, cu personalitate, de care, la o adică, nu putea să se descotorosească. El are nevoie de un premier obedient, care să nu mişte în front şi să nu-i iasă din vorbă. Un premier  care să nu-i încurce nici din întâmplare ambiţiile sale de preşedinte-jucător.
În ce priveşte acest al IV-lea Guvern Boc, aflat pe cale de a se naşte, nu ne facem iluzii. Chiar dacă unii din miniştrii din precedentele  trei guverne Boc vor fi scoşi din schemă, cu siguranţă, oamenii preşedintelui – Blaga, Videanu, Berceanu şi Udrea – nu vor lipsi din acest Cabinet.

One thought on “Până la urmă, tot Boc

  • 18 decembrie 2009 la 8:49
    Permalink

    Se vede ca ai ramas comunist… Asa-i ca trebuia sa-l puna pe Crinisor, sa faca el un guvern ccu PSD-ul, numai asa de-al dreaqu sa moara de ciuda Basescu si sa te simti tu bine dn.Lapadat impreuna cu sefii tai de la ziar?…Rusinica…

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.