Nu suntem stăpâni pe soarta noastră…!? (VIII)
Iată prezentarea ultimei părţi a raportului despre România, scris de dr. George Friedman, directorul executiv al companiei de expertiză internaţională STRATFOR. Obişnuiţi cu scandalurile cotidiene, unii dintre cititorii rubricii şi-au pierdut răbdarea. Dar exact asta ne lipseşte – capacitatea de a înţelege contextul. Tăierea salariilor, recesiunea prelungită, situaţia de democraţie într-un picior sunt cauzate inclusiv de ceea ce facem noi pe plan extern. Faptul că în Europa nu suntem băgaţi în seamă, deşi suntem a şaptea ţară ca mărime, spune multe. Politica externă este ezitantă, preşedinţii de state puternice ne ocolesc, românii se simt umiliţi de prestaţia reprezentanţilor lor. Aşa cum poliţistul Şoric are legătură cu Fătuloiu, aşa şi România are legătură cu planeta, ne place sau nu. Iată deci ultimul episod, poate cel mai sceptic. Cu mult respect pentru cititorii care înţeleg. Sper că finalul nu va fi aşa cum apreciază George Friedman.
„Pentru România nu este potrivit sistemul NATO-UE singur. Poate că este parte a unei strategii raţionale, dar nu este totul. Pentru România, este esenţial să treacă dincolo de confortul psihologic pe care i-l dă apartenenţa la UE şi să ajungă la înţelegerea strategică şi economică ce ţine cont că nu mai există război rece. Şi mai important este să se înţeleagă că România este liberă, responsabilă pentru viitorul său şi capabilă să-l administreze.
Este greu să gândească astfel pentru foştii sateliţi ai Uniunii Sovietice, care au suferit şi de pe urma Primului Război Mondial şi apoi a lui Hitler. Este însă o legătură între a cumpăra maşini germane mai scumpe decât îţi poţi permite şi decât ai nevoie şi romanele Hertei Muller. Întâlnirea poate fi evitată, dar teama de interogatoriu rămâne. În această regiune, teama de trecut domină, în timp ce încrederea, stilul de planificare militară americană şi restructurarea economică pe care le sugerez sperie şi pare străină de interesele locului.
Românii au ieşit dintr-o lume a terorii, pe care parţial au construit-o. Se tem de ei mai mult decât se tem de alţii. Pentru ei, a deveni europeni este o formă de vindecare şi ceva ce va ţine la distanţă demonii dinăuntru şi dinafară. Când trăieşti cu amintiri urâte, trăieşti cu umbrele realităţii. Pentru români, soluţiile iluzorii la amintiri urâte par reale.
Are sens doar până la un eventual război, pentru că în această parte a lumii, războiul a fost o certitudine încă dinaintea romanilor. Ne putem întreba când, cu cine şi ce soartă vom avea atunci când va veni. Românii cred cu religiozitate că toate astea vor rămâne în urmă, după ce au intrat în Europa. Eu sunt mai sceptic. Am crezut că problema României a fost că a făcut parte din Europa, o putere slabă înconjurată de altele puternice. Ei cred că soluţia este să fie parte din Europa, o putere slabă, înconjurată de altele puternice.
Plec din România confuz. Românii par a auzi lucruri la care eu sunt surd. Plec acum spre Republica Moldova, care a fost expusă la istorie în mod mai ciudat şi mai brutal decât România.”
hm! confuz final! eu stiu ca la Rimini italienii se pling ca rusii au cumparat tot ce era de vinzare si continua sa cumpere pentru ca San Marino e la doi pasi si acolo se spala banii, apoi rusii cumpara si in Elvetia…atit cit le permit elvetienii sau cit mai ramine de la arabi…iar despre Europa sa auzim numai de bine ca cel putin in ultima vreme auzim doar de dezintegrare…si totusi UE este un vis frumos depinde de fiecare cum si la construit…in parte si noi romanii ni l-am construit, gindindu-ne in special la libertate si democratie, doar ca pasii gresiti se intorc impotriva noastra si daca si miine procedam ca ieri sau ca azi ne vom lua adio nu doar de la vis ci chiar de la identitatea noastra nationala. lumea este intr-o continua revolutie si nu are timp pentru impiedicati…
Domnul Friedman, absolutizind vechile sfere de influenta si desconsiderind tarile din vechiul bloc sovietic uita ceva esential. Estul Europei a fost sacrificat de Occident din doua motive. Primul, doreau sa-si mentina sferele lor de influenta la nivelul interbelic. Al doilea motiv a fost acela ca se temeau ca dracu de tamiie de faptul ca Stalin nu va respecta intelegerea intilnirii pe Elba a aliatilor, adica anglo-americanii cu sovieticii, unde acestia au ajuns cu mult inaitea primilor. Pe de alta parte tot timpul razboiului rece ne-au privit cu condescendenta si la fel fac si acum. Domnul Friedman ar trebui sa mentioneze pe linga faptul ca noi platim pentru ceea ce trebuie sa platim si ca Occidentul ar trebui sa plateasca pentru lasitatea sa de la finele razboiului. Ceea ce nu inseamna ca pentru Romania, ca si pentru ceilalti estici, nu este ceva benefic ca suntem in UE. Da, dar ei vor sa fie doar cu foloaselele nu si cu ponoasele. Orice medalie are si avers si revers. Dincolo de analiza sa domnul Friedman ar trebui sa aiba mai mult bun simt, sa vada si greselile Occidentului nu doar pe cele ale Esticilor, ale Romaniei.
Sunt de acord cu observatiile. Noi insa am gresit foarte mult in perioada 1938 – 1944. Nu ca am fi avut neaparat alta soarta, istoria nu se construieste cu „ce-ar fi fost daca…”, dar probabil – cum am mai scris, pornind de la ideile lui Neagu Djuvara – aveam alta prestanta. Ma rog…iar Romania, ramasa in afara structurilor NATO si UE, ar fi reprezentat, cred eu, o prada usoara, caci s-ar fi inmultit variantele de iesire din criza (nu neaparat cea economica, cat mai ales criza identitara a Europei si a Romaniei)inclusiv prin luarea in consideratie a unei federalizari. Acum singura optiune este sa demonstram ca putem fi consecventi. Iar scenariile legate de Turcia sunt posibile, dupa cum derapajul fundamentalist subliniat excelent de maria intr-un comentariu anterior da de gandit…Dar derapajul poate fi determinat si de refuzul UE de a o include… Oricum, ma bucur ca putem discuta despre asta.
poate ca UE este oarecum motivata in ce priveste precautia cu aderarea Turciei si asta nu doar de teama islamizarii, treaba cit se poate de serioasa cit si pentru faptul ca Turcia cu partidele din coalitia guvernamentala de azi nu au niciun chef sa adopte reguli(si ma refer si la Cipru)europene si sa renunte la intoleranta evidenta fata de crestini…