Fara bascalie

Miron Cozma şi atitudinea civică

Am rămas cu un gust amar văzându-l, zilele trecute, pe Miron Cozma invitat la Antena 3, la o oră cu audienţă foarte bună, într-o emisiune a Alessandrei Stoicescu. Făcea figură de expert sindical şi discuta cu aplomb despre situaţia de acum, despre vinile lui Traian Băsescu şi ale Guvernului Boc, despre soluţii şi despre ce ar face el dacă…
În urmă cu aproape doi ani, avându-l ca invitat pe Miron Cozma la o televiziune locală, ne-am salutat cordial, iar el a crezut că asta înseamnă un fel de împăcare peste ani a doi oameni care au fost mereu pe baricade diferite – el autor de mineriade, eu jurnalist devenit, prin el ce-i drept, expert în a le relata.
Pot să dau mâna cu Miron Cozma, să-l salut şi să discut cu el, dar atât. Dincolo de profesia mea, sunt şi cetăţean al acestei ţări, ţară care a suferit enorm de pe urma mineriadelor conduse de Miron Cozma în 1991 şi 1999. Cea din 1991 ne-a scos practic din jocurile europene şi abia în 1997, după schimbarea de putere, am reintrat în cărţi pentru NATO şi UE.
Invitarea lui Miron Cozma în studiouri TV de nivel naţional doar pentru că şi el este împotriva lui Traian Băsescu şi a regimului Boc este, cred, o decizie profund eronată. Miron Cozma este fundamental un om pentru care democraţia a valorat mai puţin de o ceapă degerată. Presa, în cea mai mare parte defavorabilă lui, prin simplul fapt că relata corect ceea ce se întâmpla, a devenit un adversar ai cărui reprezentanţi, jurnaliştii, erau mereu ameninţaţi. Mişcarea sindicală din Valea Jiului şi-a depăşit, ca să zic aşa, atribuţiile, fiind condusă discreţionar de cel care a transformat-o într-un fel de formaţiune paramilitară, manipulând (cu un talent demn de o cauză mai bună) nemulţumirile şi frustrările, unele justificate, ale minerilor.
Obişnuit cu rolul pe care şi l-a asumat, nu în totalitate prin proprie voinţă, în 1991, când a demolat Guvernul Roman, Miron Cozma a reluat scenariul în 1999, făcând România să aibă „bătălii” precum cele de la Bumbeşti, Costeşti şi Stoeneşti. Nici un alt lider sindical nu a dus protestele în registre violente, nici măcar cei care i-au aprobat acţiunile.
Răspunsul violent la violenţă nu naşte decât violenţă. „Violenţa este ultimul refugiu al incompetenţilor”, spunea un personaj al scriitorului Isac Asimov. Eludarea mecanismelor statului de drept duce la desfiinţarea statului de drept, iar cei ce urăsc un sistem politic nedemocratic sau parţial democratic atât de mult, încât pentru dărâmarea sa folosesc lideri şi metode nedemocratice se află într-o confuzie periculoasă.
Un exemplu. În al Doilea Război Mondial, anglo-americanii se supuneau deciziilor parlamentare, militarii erau în subordinea liderilor politici, iar generalilor le păsa de ceea ce scrie presa. Ruşii nu au făcut toate astea. Ce a ieşit în estul Europei, s-a văzut.

One thought on “Miron Cozma şi atitudinea civică

  • da, asa este. nu am vazut emisiunea dar orice referire la miron cozma imi creaza un disconfort pentruca imi aduc aminte de 1991 si de 1999. nici nu trebuie sa-l vad, doar sa aud de el. si cand imi aduc aminte cat de increzut era prin 1996 imi vine sa zambesc amar..

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la Stiri si informatii din judetul Hunedoara. Mesagerul Hunedorean

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura