Leif Ericson – vikingul care a descoperit America cu 500 de ani înainte de Columb

Descoperirea continentului ame­rican de către navigatorii vikingi re­prezintă un subiect adesea ig­no­rat în lucrările de specialitate. Su­biect interesant şi cu o im­por­tantă încărcătură simbolică, tra­ver­sarea Oceanului Atlantic de către europeni este aproape ex­clu­siv dezbătută în contextul ma­rilor descoperiri geografice din secolele XV-XVII.

Cronici medievale
Precedând cu o jumătate de mi­leniu expediţiile unor Cristofor Columb sau Amerigo Vespucci, voiajele lui Leif Ericson (cca. 970-1020) merită amintite nu ca o curiozitate şi ca o excepţie istorică, ci ca o parte componentă a marilor expediţii de colonizare pe care vikingii le-au întreprins în nu­me­roase spaţii geografice.
Informaţii despre viaţa şi acti­vi­ta­tea exploratorie a lui Leif Ericson transpar prin intermediul a două cronici medievale nordice, ambele redactate în secolul al XIII-lea: Saga Grænlendinga şi Saga lui Erik. Ambele cronici îi au ca protagonişti pe Erik cel Roşu (cca. 950-1003) şi pe fiul acestuia, Leif Ericson, şi des­criu voiajele întreprinse de aceştia din Islanda către Norvegia, Groen­lan­da şi coasta atlantică a Americii.

Tatăl lui fusese şi el un mare explorator
Exilat în urma unor acuzaţii de crimă, Erik cel Roşu va naviga în vestul Islandei, ajungând în anul 982 pe coastele unui nou tărâm, de­nu­mit de acesta Greenland (Groen­landa – Ţinutul verde). Trei ani mai târziu, Erik va organiza pri­ma ex­pe­diţie de colonizare a noului ţinut, la care participă şi tânărul Leif. Primul voiaj organizat de Leif Ericson a avut loc în anul 999. Ple­când din Groenlanda, acesta va ajun­ge pe ţărmul Norvegiei, în por­tul Nidaros (Trondheim). Saga lui Erik cel Roşu relatează că aici Leif s-a aflat o perioadă în slujba regelui Olav Tryggvasson (995-1000), în­vă­ţând la curtea acestuia fun­da­men­tele credinţei creştine. Înainte de a se întoarce, Leif va fi botezat, pentru ca apoi să construiască o biserică în colonia vikingă din Groenlanda.

Descoperirea continentului american
Voiajul în urma căruia primii euro­peni vor debarca în America a fost or­ganizat în urma unei convorbiri din­tre Leif şi un anume Bjarni Herjólfsson. Conform Saga Græn­len­dinga, acesta din urmă partici­pa­se în exdiţia din 885-886 care ur­mărea colonizarea Groenlandei. Vasul său fiind împins de vânturi puternice către sud, acesta va ob­ser­va un ţinut nou, deluros şi bine îm­pădurit. La întoarcerea în Groenlanda, Bjarni Herjólfsson va povesti cele văzute, impuls­io­nân­du-l pe tânărul Leif Ericson să caute acestă misterioasă masă terestră.
Încurajat de comunitatea locală dornică să descopere noi terenuri arabile, Leif va organiza, aproape de anul 1.000, o expediţie către acest nou ţinut, fiind acompaniat de 35 de exploratori. Urmărind indicaţiile lui Bjarni Herjólfsson (considerat primul european care a văzut continentul american), Leif va debarca pe coastele a trei ţinuturi: primul va fi denumit Helluland (Ţinutul pietrelor) – considerat de cercetători a fi Peninsula Labrador, al doilea va purta numele de Markland (Ţinutul lemnului) – insula Newfoundlan, iar al treilea ţinut va fi denumit Vinland (Ţinutul vinului). Acest ultim ţinut este localizat de cercetători într-o arie geografică extinsă, având ca graniţe Insula Newfoundland şi Peninsula Cape Cod (din estul statului Massachusetts). Saga Grænlendingadescrie impresiile pe care ţinutul Vinlandle-a făcut asupra echipajului condus de Leif Ericson:„Vremea era bună. Iarba era plină de rouă, iar primul lucru pe care ei l-au făcut a fost să o pună pe buze şi li s-a părut că era cel mai dulce lucru pe care îl gustaseră vreodată (…). Râurile şi lacurile erau pline de somoni, cei mai mari somoni pe care îi văzuseră. Clima le părea atât de primitoare încât animalele nu ar fi avut nevoie de furaje:apele nu îngheţau şi iarba nu se usca”. Leif şi echipajul său au campat pe durata iernii în acest nou ţinut, întorcându-se în primăvara următoare în Groenlanda. Doi ani mai târziu, fratele lui Leif, Thorvald, va organiza o nouă expediţie în Vinland, urmând acelaşi itinerariu. Intrând în conflicte cu populaţia locală, Thorvald va fi ucis şi îngropat în noul ţinut. Echipajul său se va întoarce în Groenlanda peste un an, aducând cantităţi mari de lemne şi de struguri.

Moştenirea simbolică
În afara informaţiilor oferite de cele două cronici amintite, nu se cunosc alte date cu privire la viaţa şi activitatea lui Leif Ericson de după descoperirea Americii. Cercetătorii estimează că acesta a locuit în Groenlanda până în jurul anului 1020, fără să fi organizat vreun alt voiaj în Vinland. Deşi puţin studiată, personalitatea lui Leif Ericson a impulsionat numeroase alte expediţii vikinge pe teritoriul american în cele două secole care au urmat dispariţiei acestuia. Ca o recunoaştere a meritelor sale personale şi a efortului expediţionar viking, preşedintele Lyndon B. Johnson a promulgat în anul 1964 o lege prin care ziua de 9 octombrie este sărbătorită în S.U.A. drept „Ziua lui Leif Ericson”.