ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT. Oameni pe care îi atragi

Valentina Mureşan

M-am întrebat de multe ori de ce trebuia să întâlnesc chiar eu o anumită persoană, care ulterior s-a dovedit că nu mi-a fost benefică, sau că m-a trădat, m-a înşelat, mi-a produs suferinţă, sau mi-a făcut un rău, aparent gratuit, sau nejustificat.
Cu toţii am trecut, sau trecem prin astfel de situaţii, fie în prietenii, fie în dragoste. Pe unii i-am ajutat şi au uitat, pe alţii i-am susţinut în anumite etape de viaţă, după care ne-au linşat, pe unii i-am împrumutat cu bani să-i ajutăm când nu mai vedeau nici o scăpare, apoi au dispărut cu banii noştri, iar şirul întâmplărilor poate continua la nesfârşit. Sunt oameni pe care i-am asimilat ca făcând parte din familia noastră, după care ne trezim că sunt, în mod mai mult sau mai puţin conştient, prelungirile oamenilor care ne fac sau ne-au făcut un mare rău. Pe latura sentimentală, se întâmplă să ne îndrăgostim de persoane care ne produc suferinţe inimaginabile. Cine sunt aceşti oameni şi de ce au apărut în vieţile noastre?
În mod cert există un rezonator în noi înşine, care a făcut posibilă tangenţa cu astfel de oameni şi care a deschis poarta spre suferinţă. Şi tot în mod cert, nici un om care apare în viaţa noastră nu este un accident! Pe de o parte suntem noi şi situaţiile noastre de viaţă, pe de altă parte sunt ei şi situaţiile lor de viaţă. Un posibil motiv pentru care întâlnim o astfel de persoană poate fi o revanşă din alte existenţe, sau o formă de răsplată pe care a venit să şi-o ia, motivat fiind că s-a nimerit să trăiţi în aceeaşi perioadă de timp. Ştiu că pare nefiresc şi nu avem cum să-i identificăm pe aceşti oameni, dar dacă reuşiţi să apelaţi la regresie hipnotică, veţi înţelege întreg ansamblul de fenomene. O altă posibilă explicaţie pentru care aceşti oameni intră în vieţile noastre este lecţia de viaţă pentru care am venit pe pământ, sau etape la care am rămas corijenţi în alte existenţe şi care vin acum peste noi, ca să le învăţăm sensul. Mă voi opri la acest aspect, pentru că nu este unul uşor de „digerat“ pentru toată lumea, deşi subiectul face parte din viaţa tuturor. Şi atunci, pentru a înţelege esenţa lucrurilor, am să merg spre un exemplu concret, luat la întâmplare, pe care îl voi dezbrăca de toate înţelesurile, împreună cu voi.
Să presupunem că, la un momet dat din viaţa voastră întâlniţi o persoană, fie în copilărie, fie în timpul studiilor, ori la maturitate. Acea persoană, în momentul întâlnirii cu voi, pare a fi cel mai potrivit om: vă sprijină, vă încurajează, mergeţi împreună la diverse activităţi, petreceţi timp împreună, împărţiţi masa de duminică, bucuriile şi necazurile. Se poate întâmpla ca, la un moment dat, ori acea persoană, ori voi înşivă, să simţiţi că ceva nu mai e cum a fost, că poate nu mai vreţi să mergeţi împreună ca altă dată, să zicem, în concediu, că poate nici la masa de duminică nu mai vreţi să participaţi. Unul din voi se afişează chiar, alături de alţi prieteni, cunoscuţi sau necunoscuţi, poate chiar persoane care v-au făcut un anumit rău în această viaţă… şi dintr-o dată, se întâmplă ceva: unul trădează, sau comite ceva impardonabil. Să presupunem că el, prietenul, este cel care greşeşte, ca să rămânem în spiritul ideii de bază. Iar acum să explicăm fenomenul: când v-aţi împrietenit, în mod sigur exista între voi un numitor comun, fie al existenţei, fie comportamental sau de idei. Pentru că noi, oamenii, relaţionăm pe paliere de rezonanţă. Cu timpul, însă, unul din voi ori a evoluat material, ori spiritual şi a trecut pe un alt palier. Se poate şi invers, ca unul să involueze, iar consecinţele sunt aceleaşi. Iar cel rămas fără ancorajul care lega acea prietenie se îndreaptă, haotic sau nu, spre ceea ce rezonează cu el. De aceea se destramă prietenii de-o viaţă, sau relaţii de familie etc. Problema intervine atunci când unul îi face rău celuilalt! În 100 la sută din cazuri, cel aflat pe o treptă inferioară de evoluţie va face acest lucru! Iar asta se întâmplă din două motive: ori cel prejudiciat/afectat trebuie să înveţe o lecţie de viaţă la care a greşit cândva el însuşi, sau poate felul în care gestionează această situaţie este important pentru evoluţia lui, ori cel care greşeşte, are de şlefuit ceva şi, confruntându-se cu acea situaţie i se contorizează lecţii sau „bile negre” de care el nu este, în cele mai multe cazuri, conştient. Dar şi într-un caz şi-n celălalt, important este modul prin care se gestionează ansambul întâmplărilor şi, evident, urcarea sau coborârea din vibraţiile în care suntem fiecare. Analizaţi cu atenţie fiecare detaliu şi porniţi de la voi înşivă, chiar dacă firea umană cere să fim mai iertători cu noi decât cu ceilalţi, vedeţi ce se poate repara – dacă e ceva de reparat – şi mergeţi mai departe cu iertare, lăsându-l pe cel greşit să-şi gestioneze singur greşelile şi viaţa!
Iertarea care pune distanţă între oameni este mult mai benefică decât mocnirea durerii lăsată în suflet, sau ranchiuna pe termen lung! La un moment dat, cel care a greşit se va întoarce să-şi repare greşeala, fie acum, fie cândva, sau îşi va asuma consecinţele nereparării ei.
Până săptămâna viitoare…
ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!