Imaginea turistică a ministrului
În campaniile de imagine este esenţială definirea obiectivului şi a targetului. Target în limba engleză înseamnă ţintă, iar în limbajul publicitar, public-ţintă. Promovarea turistică exact asta înseamnă – definirea unui obiectiv şi a unui public-ţintă.
Văzând campaniile orchestrate de Elena Udrea, cu mediatizarea aferentă, adică foarte agresivă, m-am întrebat dacă ele îşi ating ţinta şi au obiective clare. Mediatizarea a demonstrat că aşa ar fi, din moment ce toţi vorbeau de Elena Udrea, Ilie Năstase sau Gică Hagi. Am văzut-o toţi la Paris, sau pe un vas de croazieră, sau călare, ori cu picioarele goale în mare (ce sacrificiu!), sau cântând la fluier.
Nu sunt misogin, spre a-i nega atributele feminine doamnei Udrea, ba nici măcar nu-i pun la îndoială celelalte calităţi, în afara celor fizice. Nu mă alătur deloc corului celor care o jignesc grobian, dar mă întreb, dacă nu cumva exact sex-appeal-ul Elenei Udrea a fost cel care a atras atenţia în mod deosebit, caz în care România a rămas undeva, în planul secund. De acord că Ilie Năstase şi Hagi sunt branduri în sine, cum s-ar spune, dar dumneavoastră aţi vizita Anglia doar la îndemnul lui David Beckham?
În timpul campaniei Sibiu 2007 – capitală culturală europeană, a fost găsit un slogan atrăgător şi sugestiv – oraş al culturii, oraş al culturilor, trimiterea fiind spre convieţuirea româno-germană de-a lungul a 800 de ani. Mă tem că, atenţia acordată de partea masculină şi invidia manifestată de o parte dintre femei faţă de Elena Udrea să nu fie suficiente pentru revigorarea turismului, nici chiar alăturate acelui „the land of choice”.
Ceea ce se vede este, deocamdată, un exerciţiu de imagine pentru partea feminină din PDL, început nefericit de Monica Ridzi şi continuat la nivel de minister al Turismului.
Sau poate, cine ştie, chestia aia cu România – ţara femeilor frumoase are acoperire acum.